Territorial jurisdiction for forced execution with foreign-domiciled parties: irrelevance of creditor's local representative's seat

Şedinţa publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin adresa nr. x/2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., la cererea creditoarei C., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură la D. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/01.07.2008.

Judecătoria Balş, prin încheierea nr. 1225/15.10.2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că părţile din cererea de executare silită nu au domiciliul în ţară, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 651 teza finală C. proc. civ., competenţa urmând a fi stabilită în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul biroului judecătoresc învestit de creditor.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu-Jiu, secţia civilă, prin încheierea nr. 6964 din 30 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În pronunţarea soluţiei, instanţa a constatat că domiciliul debitoarei nu este în ţară, iar creditoarea C., deşi are sediul în Malta, a împuternicit pe D. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 165, pentru efectuarea procedurilor necesare recuperării creanţelor cesionate, aspect ce rezultă din procura anexată la dosar. În acest context, nu se poate reţine aplicabilitatea prevederilor art. 651 teza finală C. proc. civ., fiind competentă judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul creditorului.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 13161 din 05.12.2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, s-a reţinut că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în străinătate, respectiv în Austria, şi nu în oraşul Balş, judeţul Olt. A apreciat că nu prezintă relevanţă, în stabilirea competenţei instanţei de executare, sediul social al reprezentantului creditoarei, astfel că, respectând ordinea instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei de la sediul biroului judecătoresc învestit de creditor, în speţă Judecătoria Târgu-Jiu, întrucât sediul BEJ este în str. x, Târgu-Jiu.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Târgu Jiu, pentru considerentele ce succed:

Prioritar, se reţine că există un conflict negativ de competenţă întrucât în speţă se identifică situaţia reglementată de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Or, în speţă, există un şir de declinări succesive, iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ultima instanţă învestită a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, una dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Pe aspectul regulatorului de competenţă, se reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş, la data de 11 octombrie 2019, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în contract de credit nr. x din data de 01.07.2008, până la concurenţa sumei rezultate din titlul executoriu, împotriva debitoarei B..

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Târgu Jiu s-a raportat la sediul mandatarului creditoarei, anume D. S.R.L., care se află în localitatea Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 3 s-a raportat la sediul creditoarei şi al debitoarei, ambele fiind în străinătate.

Din analiza actelor dosarului, inclusiv a răspunsului primit la interogarea în fişa de evidenţă a DEBAB de la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte constată că debitoarea B. are domiciliul stabilit în străinătate începând cu 19 mai 2017, respectiv în Austria, şi nu în oraşul Balş, unde a locuit anterior acestei date. Creditoarea C. are sediul în străinătate, respectiv în Malta, fiind reprezentată în proces de mandatarul D. S.R.L., cu sediul în Bucureşti.

Este de reţinut că, sub aspectul stabilirii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, nu prezintă relevanţă sediul procesual ales al creditoarei, la mandatarul D. S.R.L. - Bucureşti, indicat în cererea de executare silită, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul creditoarei şi al debitoarei din cererea de executare silită nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul executorului judecătoresc învestit de creditor - str. x, Târgu-Jiu, şi anume Judecătoria Târgu Jiu.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.