Jurisdictional conflict over tort claims for illegally installed utility infrastructure: civil vs. commercial nature of dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare din 25 ianuarie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator B., a solicitat:

- obligarea pârâtelor C. şi D. Reţele să desfiinţeze şi să ridice elementele sistemului de distribuţie a gazelor naturale (conductă şi echipamente aferente) amplasate în mod nelegal pe proprietatea sa din Piteşti, str. x, având următoarele vecinătăţi: la N Strada x, la S strada x, la E domeniu public, la V domeniu public;

- obligarea pârâtei CEZ Distribuţie S.A. să desfiinţeze şi să ridice elementele sistemului de distribuţie a energiei electrice (stâlpi şi echipamente aferente) amplasate în mod nelegal pe proprietatea sa din Piteşti, str. x, având următoarele vecinătăţi: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public;

- obligarea pârâtelor C., D. Reţele şi CEZ Distribuţie S.A. să o despăgubească, prin plata în solidar a sumei de 2.057 RON pe zi, începând cu data de 14.11.2016 şi până la desfiinţarea şi ridicarea efectivă de către pârâte a elementelor sistemului de distribuţie a energiei electrice amplasate nelegal pe proprietatea sa şi a elementelor sistemului de distribuţie a gazelor naturale amplasate nelegal pe proprietatea sa;

- obligarea pârâtelor C. şi D. Reţele să o despăgubească prin plata unei sume de bani echivalente cu contravaloarea prejudiciului produs prin afectarea posibilităţii de folosinţă a părţii de sud a terenului proprietatea sa din Piteşti, str. x, având următoarele vecinătăţi: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public, începând cu cei 3 ani anteriori momentului introducerii prezentei acţiuni şi până la data de 14.11.2016. A precizat că valoarea estimată a obiectului pretenţiilor sale la suma de 10.000 RON, urmând a o adapta pe parcursul desfăşurării litigiului, potrivit determinării exacte a întinderii prejudiciului;

- obligarea pârâtei CEZ Distribuţie S.A. să o despăgubească prin plata unei sume de bani echivalente cu contravaloarea prejudiciului produs prin afectarea posibilităţii de folosinţă a părţii de nord a terenului proprietatea sa din Piteşti, str. x, având următoarele vecinătăţi: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public, începând cu cei 3 ani anteriori momentului introducerii prezentei acţiuni şi până la data de 14.11.2016. A precizat valoarea estimată a obiectului pretenţiilor sale la suma de 10.000 RON, urmând a o adapta, pe parcursul desfăşurării litigiului, potrivit determinării exacte a întinderii prejudiciului;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În susţinerea cererii de chemare în judecată reclamanta a susţinut că este proprietara imobilului (teren şi construcţii) situat în Piteşti, pct. "A.", identificat sub nr. cadastral x (terenul) şi 4597-C1, şi 4597-C2 (construcţiile) înscris în Cartea Funciară nr. x a localităţii Piteşti, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x, imobil având limitele şi configuraţia ce rezultă din documentaţia cadastrală avizată OJCGC Argeş sub nr. x din anul 2001.

A arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor menţionate prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/6.09.2013 la BNP E., iar în imobilele identificate anterior, societatea îşi desfăşoară, cu respectarea legii, activitatea principală autorizată, aceea de unitate de alimentaţie publică.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi urm. C. civ.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 443/05.12.2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.A. (fostă S.C. C. S.A.); a admis în parte cererea de chemare în judecată aşa cum a fost precizată, obligând, în solidar, pârâtele S.C. F. S.A. la plata lipsei de folosinţă în cuantum de 94 RON/zi pentru perioada 25.01.2014-16.11.2016 către reclamantă; a obligat pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A. la plata lipsei de folosinţă în cuantum de 63,64 RON/zi pentru perioada 25.01.2014-16.11.2016 către reclamantă; a obligat, în solidar, cele trei pârâte către reclamantă la plata sumei de 77.817 RON reprezentând lipsa de folosinţă aferentă perioadei 16.11.2016-31.12.2016, precum şi la plata sumei de 53.120 RON reprezentând lipsa de folosinţă aferentă perioadei 01.01.2017-08.03.2017; a obligat pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A. la plata lipsei de folosinţă în cuantum de 81.664 RON către reclamantă pentru perioada 09.03.2017-19.06.2017; a obligat pârâtele S.C. F. şi Distrigaz la plata către reclamantă a sumei de 4.902 RON reprezentând taxa de timbru şi onorariu expert (cheltuieli de judecată); a obligat pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A la plata către reclamantă a sumei de 5974,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru şi onorariu expert).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispoziţiile art. 1357 C. civ.

Împotriva sentinţei au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâtele.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, la data de 22.02.2019, respectiv la data de 06.03.2019 şi 13.03.2019.

La data de 13.06.2019, Curtea a invocat din oficiu, faţă de obiectul şi natura litigiului, excepţia necompetenţei materiale procesuale de soluţionare a apelurilor de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat în favoarea secţiei I civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa acestă soluţie, s-a reţinut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de repararea prejudiciului adus apelantei -reclamante prin amplasarea de către apelantele-pârâte a elementelor sistemului de distribuţie a gazelor naturale şi de energie electrică pe terenul reclamantei, prejudiciul constând în privarea de atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de a folosi bunul şi dreptul de a dispune de bun.

Prin urmare, obligaţia ce rezultă din raporturile dintre părţi este una civilă, iar răspunderea civilă delictuală, pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, nu rezultă din activitatea economică, de profesionist desfăşurată de fiecare dintre pârâte, ci dintr-un pretins delict civil.

Şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterioară noului C. civ., acţiunile având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale erau considerate având caracter civil, iar nu comercial, chiar dacă erau săvârşite de un comerciant, iar adoptarea noului C. civ., care a consacrat concepţia monistă şi a unificat dispoziţiile dreptului civil cu cele ale dreptului comercial, nu poate determina o schimbare de viziune în sens invers, neexistând vreo dispoziţie legală sau raţiune pentru aceasta.

Cum în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, iar prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă, s-a determinat, astfel, criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti.

Acest criteriu ce ţine de natura litigiului, a determinat ca litigiile cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a civile, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate, ca şi până acum, de secţia I civilă.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv cel referitor la calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de a fi profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, anterior menţionată, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

În consecinţă, s-a reţinut că litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa exclusivă de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al acestei instanţe.

S-a reţinut şi faptul că în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

În concluzie, ţinând seama şi de prevederile art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 136 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea secţiei I civile, competenţa de soluţionare a prezentului dosar.

Învestită prin declinare, secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti, prin decizia nr. 4518 din 18 noiembrie 2019, a invocat, la rândul său, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi, admiţând-o, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut că la data de 10 martie 2016, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti a adoptat Hotărârea nr. 5 prin care a stabilit că începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă va prelua toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

Acţiunea civilă priveşte un litigiu care se încadrează în categoria acelora prevăzute în hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, astfel că în baza art. 132 alin. (3) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competenţa funcţională în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal.

Prioritar, având în vedere dispoziţiile art. 133 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, pentru considerentele ce succed:

Soluţionând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 18 din 2016, a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, s-a reţinut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Pornind de la interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzelor se determină după natura şi obiectul litigiului, neavând nicio relevanţă calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Este de menţionat că în motivarea deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii se precizează că " ..toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (...), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale".

În speţă, cauza dedusă judecăţii are ca obiect obligarea pârâtelor la ridicarea echipamentelor de distribuţie a gazelor şi a energiei electrice, ce sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantei şi care îi afectează acesteia dreptul de proprietate, cu precădere dreptul de folosinţă şi de dispoziţie materială.

În condiţiile art. 480 C. civ. proprietarul are dreptul de a dispune juridic de bunul său şi de a-l folosi, iar orice atingere adusă acestui drept trebuie să aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economică proporţională cu atingerea suferită.

Prin urmare, îndreptăţirea reclamantei de a pretinde să-şi poată exercita efectiv atributele dreptului de proprietate şi obligaţia corelativă a pârâtelor de a nu obstrucţiona acest exerciţiu, derivă din caracterele dreptului de proprietate şi este de natură civilă.

Se reţine că obligaţia ce rezultă din raporturile dintre părţi este una civilă, răspunderea civilă delictuală pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea nu rezultă din activitatea economică, de profesionist, desfăşurată de fiecare dintre pârâte, atât timp cât între părţi nu au fost stabilite obligaţii comerciale, ci obligaţii care se cirscumscriu în sfera raporturilor de drept civil.

Aşadar, natura litigiului este pur civilă, pârâtele fiind chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesionişti, în sensul legii, pentru a se putea da eficienţă celor stabilite prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere a Curţii de Apel Piteşti.

În concluzie, în analizarea cererii cu care a fost învestită instanţa în prezenta cauză, nu prezintă importanţă faptul că părţile antrenate în disputa contencioasă au calitatea de profesionişti, prevalând faptul că atât natura, cât şi obiectul litigiului sunt civile.

Aşa fiind, faţă de considerentele precedente, reţinând faptul că prin Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a statuat ca litigiile de natură civilă propriu-zisă se vor soluţiona de secţia I civilă a acestei instanţe, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2020.