Inadmissibility of cassation appeal in child protection cases due to exclusive statutory appeal route under Law No. 272/2004

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea întregistrată la data de 03.10.2019 petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului Dolj a solicitat menţinerea plasamentului în regim de urgenţă la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Craiova cu sediul în Craiova pentru minora A., iar drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate, respectiv să fie îndeplinite de şeful centrului.

Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă de la Centrul de Plasament în regim de urgenţă Craiova cu plasamentul la Complexul de Servicii Specializate de Tip rezidenţial 1 Mai II pentru minora A..

Prin sentinţa civilă nr. 687 din 24 octombrie 2019, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis acţiunea precizată formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj.

S-a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă a minorei A., de la Centrul de Plasament în Regim de Urgenţă Craiova cu măsura plasdamentului aceleiaşi minore la Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial 1 Mai II.

Hotărârea a fost atacată cu apel de pârâta B..

Prin decizia nr. 3414 din 11 decembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca tardiv, apelul pârâtei, reţinând că declararea căii de atac a fost peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat o nouă cale de atac pârâta B., iar motivele au fost depuse la dosarul cauzei în 02 martie 2020. A solicitat admiterea recursului în sensul că doreşte să se ocupe de creşterea şi educarea minorei, pe care o iubeşte foarte mult. A arătat că locuieşte în condiţii mai bune, a renovat locuinţa şi a schimbat mobila veche. A indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. 1865

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prioritar analizei recursului formulat, se reţine că, deşi pârâta a intitulat calea de atac "cerere de apel", din motivarea acesteia rezultă intenţia sa de a declara "recurs". Astfel, pârâtă a depus în 02 martie 2020 la dosarul cauzei "motivele recursului" şi a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. 1865, care reglementează motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii.

Cu toate acestea, însă, în raport de data iniţierii demersului judiciar, şi anume 03 octombrie 2019, litigiului îi sunt aplicabile normele noului C. proc. civ., şi nu ale C. proc. civ. 1865, conform art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 137 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cauza prevăzută de această lege, prin care se stabilesc măsuri de protecţie specială cu privire la minori, se poate exercita recurs în termen de 10 zile, de la data comunicării acesteia.

La art. 138 din lege se prevede că dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menţionează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o expresie similară.

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 3414 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea unui apel, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 1372004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

Prin urmare, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 687 din 24 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, partea nu mai are deschisă şi calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Or, această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1), Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 34141 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.