Drunk driving conviction: Rejection of non-infringement and low social danger defenses despite high blood alcohol evidence

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 13 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția penală, a fost condamnat inculpatul G.P. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1996, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., în condițiile art. 13 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicate inculpatului și a fost fixat termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.500.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut ca situație de fapt, că în ziua de 27 decembrie 2002, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe străzile din municipiul Reșița, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege.

Faptei comise de către inculpat i s-a dat încadrarea juridică în dispozițiile art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1996, text de lege în baza căruia a fost condamnat cu aplicarea de circumstanțe atenuante personale la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.

La individualizarea și aplicare pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel, că pedeapsa aplicată, ca durată și modalitate de executare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., în termen legal a declarat apel inculpatul pe motiv că pedeapsa aplicată este mare, exagerată și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181 C. pen., solicitând achitarea și aplicarea unei amenzi administrative.

Curtea de Apel Timișoara a examinat apelul declarat în raport de critica invocată, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 235/ A din 30 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a arătat că, în cauză nu sunt elemente de natură care să ducă la concluzia că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de gradul de alcoolemie ridicat pe care l-a prezentat inculpatul la data recoltării probelor biologice și de împrejurările comiterii faptei.

Inculpatul, în temeiul art. 3853 C. proc. pen., a declarat recurs pe motiv că nu este vinovat și că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea, deoarece autoturismul a fost condus numai în parcare.

Examinând recursul declarat, față de critica arătată, de lucrările de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la 3859 pct. 171 și 18 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat.

Potrivit materialului probator existent la dosar respectiv, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, în care recunoaște că la data de 27 decembrie 2002 a condus autoturismul proprietate personală pe străzile din municipiul Reșița, în prealabil consumând băuturi alcoolice, de procesele verbale de constatare a faptei, constatarea medico-legală privind alcoolemia potrivit căreia în cele două probe recoltate acesta a avut o alcoolemie de 1,45 gr. %o și de 1,15 gr. %o, rezultă în mod indubitabil că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Prin urmare, nu sunt temeiuri care să justifice achitarea acestuia pe motiv că nu a comis infracțiunea și nici susținerea acestuia că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni așa cum s-a susținut în apel, față de materialul probator existent la dosar potrivit căruia, rezultă în mod ireversibil că acesta a condus autoturismul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală prevăzută de lege.

Din oficiu, nu se constată cazuri de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

Conchizând, că în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, recursul declarat se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și următoarele C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P., împotriva deciziei penale nr. 235/ A din 30 iunie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 noiembrie 2004.