Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid grounds for cassation in action to annul arbitration award

Şedinţa publică din data de 24 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 25 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi în dosarul nr. x/2017, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 754 A.

A fost obligată pârâta la ştergerea sumei de 1.655,9 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei decembrie 2011- octombrie 2014.

Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 404 RON, reprezentând reparaţia unei ţevi de apă din subsolul blocului şi la plata sumei de 80 RON, reprezentând reparaţia unui robinet la ţeava comună de apă rece a blocului.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind recalcularea cheltuielilor de căldură aferente perioadei 2011-2013, precum şi capătul de cerere privind recalcularea cheltuielilor de căldură aferente perioadei 2014-2015, ca fiind prescrise.

Cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat acţiune în anulare.

3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă:

Prin sentinţa nr. 57F din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în anulare formulată de reclamanta A..

Totodată, reclamanta a fost obligată, în temeiul art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 452 şi art. 451 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în cuntum de 350 RON către pârâtă.

4. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei sus-menţionate, reclamanta a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 august 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta susţine că fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului. Arată că atât timp cât, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., cel ţinut de plata cheltuielilor de judecată este partea care pierde procesul, o situaţie de admitere a acţiunii reclamantului şi de respingere a cererii accesorii de plată a cheltuielilor de judecată nu este posibilă, în ipoteza dovedirii lor, decât în limitele stabilite prin dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ.

Recurenta reclamantă solicită anularea hotărârii arbitrale pronunţate de Tribunalul Galaţi şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se incidenţa în cauză a excepţiei nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. .

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 24 martie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separate; alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod alin. (1) procedură civilă, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, fără a invoca incidenţa vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reluat criticile formulate prin acţiunea în anulare cu care a învestit Curtea de Apel Galaţi referitoare la împrejurarea că hotărârea pronunţată Tribunalul de Arbitraj instituţionalizat Galaţi este nelegală, întrucât instanţa arbitrală nu a dispus obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată.

Susţinerile recurentei reclamante prezentate drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, dar care deja şi-au primit o dezlegare prin hotărârea recurată.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, întrucât criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 57F din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2020.