Second appeal against final cassation judgment inadmissible, affirming order to pay termination fee

Şedinţa publică din data de 24 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 04.10.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 73,44 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, a sumei de 9,53 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, a sumei de 4,63 RON reprezentând dobânda legală, calculată de la data cesiunii de creanţă şi până la data de 30.09.2016 şi a sumei de 1.101,65 RON reprezentând taxă de reziliere.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 3818 din 28.03.2018, Judecătoria Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, a admis în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu paratul B., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 73,44 RON reprezentând contravaloare servicii, suma de 9,53 RON, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere aferente şi suma de 4,63 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data cesiunii de creanţă şi până la data de 30.09.2016; a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.101,65 RON reprezentând taxa de reziliere, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi în apel:

Prin decizia nr. 178/2019 din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Iaşi a admis apelul formulat de reclamanta C. împotriva sentinţei civile nr. 3818/28.032018 a Judecătoriei Iaşi, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.101,65 RON reprezentând taxă de reziliere şi suma de 25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B., dosarul find înregistrat pe rolul Curşii de Apel Iaşi.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în recurs:

Prin decizia nr. 768 din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins recursul ca inadmisibil.

4. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în recurs, contestatorul a declarat un nou recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de la data de 28 octombrie 2019.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

5. Procedura derulată în recurs:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar intimata- reclamantă a formult punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 24 martie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia nr. 768 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 768 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2020.