Enforcement authorization jurisdiction when debtor is the creditor's employer court under Article 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 14 februarie 2020, sub nr. x/2020, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "A. şi B." a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei Curtea de Apel Cluj, la solicitarea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 şi art. 127 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 februarie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru".

De asemenea, a constatat că dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Analizând reglementările legale evocate, Judecătoria Oradea a reţinut că regula de competenţă în materia soluţionării cererilor de încuviinţare a executării silite este că această cerere urmează a fi soluţionată de judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului.

Astfel, a constatat că, din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, precum şi din cel al cererii depuse de creditor la biroul executorului judecătoresc, sediul debitoarei Curtea de Apel Cluj este în municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj.

Or, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Cluj-Napoca se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

Faţă de aceste considerente, Judecătoria Oradea a apreciat că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca regulă de competenţă incidentă în materia executării silite, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv judecătoriei în a cărei rază de competenţă se afla sediul debitoarei la data sesizării organului de executare.

Totodată, instanţa a considerat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., invocate de creditoare în cuprinsul cererii de executare silită, întrucât acest articol prevede şi ipoteza în care o parte - reclamant sau pârât - are calitatea de magistrat, asistent judiciar, grefier sau instanţă.

Or, în speţă, nu a fost dedusă judecăţii o cerere contencioasă, în care să existe aceste calităţi procesuale, ci o cerere necontencioasă, în care petentul este executorul judecătoresc. Având în vedere că organul de executare solicită încuviinţarea executării silite, instanţa, analizând cererea, nu urmează să stabilească un drept al vreunei părţi în contradictoriu cu altă parte, întrucât acest aspect a fost stabilit anterior prin titlul executoriu pus în executare silită.

Dintr-o altă perspectivă, Judecătoria Oradea a apreciat că, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către instanţa de executare competentă conform regulii generale - Judecătoria Cluj-Napoca - nu se încalcă prevederile art. 127 C. proc. civ. nici dacă s-ar putea pune semnul egalităţii între Curtea de Apel Cluj şi "pârât", întrucât nici fondul cererii de încuviinţare, nici un eventual apel nu ar fi soluţionate de curtea de apel, ci de judecătorie şi tribunal.

Pentru aceste considerente, a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Oradea.

3. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin încheierea nr. 2244 din camera de consiliu din 9 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Situaţia particulară de stabilire a competenţei se aplică şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, în speţă, creditorul este grefier în cadrul Curţii de Apel Cluj; prin titlul executoriu, debitoarea Curtea de Apel Cluj, în calitate de ordonator de credite, a fost obligată să îi achite drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu data de 29.11.2015 şi, în continuare, de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015.

Astfel, a apreciat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt incidente nu doar în faza de judecată propriu-zisă, ci şi în faza de executare silită, care este parte a procesului civil potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, legiuitorul a înţeles să menţioneze în mod expres dispoziţiile din procedura contencioasă ce nu sunt aplicabile în procedura de executare silită, iar dispoziţiile referitoare la competenţă nu se regăsesc printre aceste excepţii.

Referitor la susţinerea instanţei iniţial investite cu soluţionarea cererii de executare silită, în sensul că parte în dosar este executorul judecătoresc, instanţa a constatat că atribuţiile executorului judecătoresc în etapa executării silite au fost explicitate şi prin decizia Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015, prin care s-a statuat că, deşi executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu public, îl reprezintă pe creditor în raportul execuţional născut între creditor şi debitor, fiind, practic, un agent al acestuia. Instanţa de executare este cea care analizează legalitatea şi temeinicia cererii de executare silită formulată de creditor, cerere ce a fost doar înaintată de executorul judecătoresc, pe calea solicitării de executare silită.

Or, în condiţiile în care, titular al cererii de încuviinţare a executării silite este un grefier care activează în cadrul Curţii de Apel Cluj, s-ar aduce atingere aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cererii deduse judecăţii, motiv pentru care executorul judecătoresc a ales să sesizeze Judecătoria Oradea în acest sens, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 666 raportat la art. 132 alin. (3) şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "A. şi B.", prin care a solicitat Judecătoriei Oradea încuviinţarea executării silite a debitoarei Curtea de Apel Cluj, la solicitarea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, creditoarea C. este grefier la Curtea de Apel Cluj.

Prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, debitoarea Curtea de Apel Cluj a fost obligată să-i achite creditoarei C. drepturi salariale în raport de valoarea se referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, începând cu 29 noiembrie 2015 şi în continuare, respectiv 484,18 RON, începând cu 1 decembrie 2015 şi în continuare, actualizată cu indicele de inflaţia, şi dobânzi penalizatoare.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea părţilor, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data la data sesizării organului de executare, respectiv 10 februarie 2020, conform cărora, 1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; 2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul, care are calitatea de reclamant, precum şi o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Scopul reglementării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin aceste norme sunt nominalizaţi subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de instanţele la care aceştia funcţionează.

Prin Decizia nr. 290/2018 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Curtea Constituţională a statuat că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, iar nu şi ipotezei în care instanţa de judecată ar avea această calitate, "dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate"; "atunci când judecătorul (în speţă, grefierul) decide să uzeze de beneficiul acordat de art. 127 C. proc. civ., apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza, legiuitorul reglementând acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că, în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Astfel, faţă de calitatea creditoarei de grefier la Curtea de Apel Cluj şi de faptul că această instanţă are calitatea de debitor, în cauză sunt prevalente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., norme speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres situaţia în care o instanţă judecătorească are calitatea de pârât, situaţie ce se regăseşte în speţă.

Sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate reţine că executorul judecătoresc are calitatea de parte în dosar, întrucât este în atribuţia legală a acestuia să solicite instanţei de executare încuviinţarea executării silite (art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) din acest act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2020.