Resolution of jurisdictional conflict over alternative territorial competence and the prohibition of ex officio declination for private-order jurisdiction in multi-defendant civil actions

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 17.07.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Focşani, Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B., Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Galaţi, Penitenciarul Spital Târgu Ocna, Centrul de reţinere şi arestare preventivă Vrancea şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei obligarea acestora la plata sumei de 20.000 de euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite de reclamant ca urmare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2019, Judecătoria Vaslui a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B. şi a acordat termen la 25 octombrie 2019, formându-se dosarul nr. x/2019.

Prin aceeaşi încheiere a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3647 din 25 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichileşti - Centrul de detenţie B., şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

S-a mai reţinut că reclamantul domiciliază în municipiul Huşi, instanţa sesizată a fost Judecătoria Vaslui, iar pârâtul are sediul în circumscripţia Judecătoriei Brăila.

Instanţa a constatat, pe cale de consecinţă, că reclamantul nu a înţeles să învestească instanţa de la domiciliul său ori instanţa de la sediul pârâtului, astfel că devin aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ.

Potrivit H.G. nr. 337/1993, comuna Tichileşti se află în circumscripţia Judecătoriei Brăila, astfel încât instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul Penitenciarul Tichileşti este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 484 din 03 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Brăila, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui incident procedural.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că pârâtul Penitenciarul pentru minori B. nu a invocat excepţia necompetenţei prin întâmpinare.

Prin urmare, necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, nu şi de către instanţă din oficiu.

Mai mult, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Or, reclamantul a introdus cererea la o instanţa competentă pentru unii dintre pârâţi, respectiv Judecătoria Vaslui, care a devenit instanţa competentă pentru toţi pârâţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Focşani, Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B., Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Galaţi, Penitenciarul Spital Târgu Ocna, Centrul de reţinere şi arestare preventivă Vrancea şi Ministerul Administraţiei şi Internelor să fie obligaţi la plata sumei de 20.000 de euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite de reclamant ca urmare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2019, Judecătoria Vaslui a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B. şi, ulterior, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat soluţionarea acestei cereri în favoarea Judecătoriei Brăila.

Prin aceeaşi încheiere a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi.

Conform dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Se observă că în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă alternativă.

Prin urmare, se pot reţine, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Înalta Curte apreciază că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispoziţiile referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Se reţine că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.07.2018, Judecătoria Vaslui a fost prima învestită cu soluţionarea acţiunii.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Vaslui, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă.

Necompetenţa teritorială a Judecătoriei Vaslui, invocată de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B. (aşa cum rezultă din practicaua hotărârii prin care s-a declinat cauza), este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Lecturând cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B., se constată însă că acesta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesual pasive şi prescripţia dreptului material la acţiune.

Ca atare, Judecătoria Vaslui nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei, declarându-se necompetentă să soluţioneze cauza cu privire la pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenţie B., prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2020.