IP rights dispute over public building annulled as unstamp

Şedinţa publică din data de 17 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 22.02.2016, sub nr. dosar x/2016, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună:

În temeiul art. 139 alin. (3) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe să dispună încetarea provizorie de folosire şi exploatare, fără drept, de către pârât a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la "C. al Casei Republicii" (actual Palatul Parlamentului);

În temeiul art. 36 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice să interzică pârâtului să folosească fără consimţământul titularului, anume al reclamantelor, drepturile conferite şi protejate de cele 7 (şapte) certificate de marcă - marca nr. x;

În temeiul art. 30 din Legea 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor să interzică pârâtului să utilizeze desenele sau modelele fără consimţământul reclamantelor, astfel cum sunt protejate prin certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. x/29.11.2013;

În temeiul art. 12 şi 139 alin. (3) lit. a) teza I-a din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe să interzică pârâtului să utilizeze opera "C. al Casei Republicii" fără consimţământul reclamantelor;

În temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie să interzică pârâtului să exploateze invenţia "C.", fără consimţământul reclamantelor, protejată conform Brevetului de invenţie nr. x.07.2008 emis de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi Brevetul European de invenţii nr. x/18.08.2010 emis de Biroul European pentru Brevete;

În temeiul art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 şi art. 37 alin. (2) din Legea 84/1998, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cuvenite pentru ultimii 3 (trei) ani, anume suma de 2.550 RON reprezentând daune materiale şi suma de 10.000.000 euro/an, în total 30.000.000 euro reprezentând daune morale, echivalentul în RON la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plăţii;

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând din taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 885 din 14 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamante.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1254A din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinţei nr. 885 din 14 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamantele A. şi B..

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantele au arătat că decizia atacată este nelegală, susţinând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I Cod precedură civilă (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază), precum şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material), anume a dispoziţiilor art. 139 alin. (3) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 8/1996, art. 36 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 30 din Legea 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 şi art. 37 alin. (2) din Legea 84/1998, art. 1349 şi urm. C. civ., formulând, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de apel nu a motivat de ce a respins criticile aduse de recurente sentinţei nr. 885/14.06.2017 privind respingerea capătului de cerere vizând obligarea intimatului la plata daunelor materiale şi morale;

- instanţa de apel, însuşindu-şi raţionamentul eronat al primei instanţe, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în art. 139 alin. (3) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 8/1996, art. 36 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 30 din Legea 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 şi art. 37 alin. (2) din Legea 84/1998, reţinând că:

"Pentru a lua măsuri de interzicere a utilizării unei opere protejate, este necesar a se dovedi că utilizarea s-a făcut fără drept, prin încălcarea drepturilor conferite de lege autorului. (...) Din perspectiva drepturilor morale din conţinutul dreptului de autor, se observă că dreptul la paternitatea operei nu a fost încălcat atâta timp cât pârâta nu a atribuit această calitate în mod fals unei alte persoane decât autorul, B.. Pe cale de consecinţă, nu există acţiune de uzurpare a calităţii de autor ca să justifice obligarea pârâtei la încetarea încălcării (...) ";

- făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, instanţa de apel a reţinut că:

"nu s-a dovedit că pârâta a utilizat semnul reprezentat de imaginea Casei Poporului, înregistrat ca marcă figurativă de către reclamante care să permită analiza concretă a elementelor specifice acţiunii în contrafacerea mărcii.";

- cât priveşte desenele şi modelele industriale, se arată că deşi evocă dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 129/1992, instanţa de apel motivează că:

"nu s-a dovedit că acesta este identic cu modul de aranjare a incintei Casei Republicii pentru a necesita consimţământul titularului certificatului de înregistrare la utilizare.";

- se arată că nu poate fi primită nici soluţia instanţei de apel privind lipsa probării "încălcării dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei reglementat de art. 31 din Legea nr. 64/1998 (se face referire la Legea 64/1991) în condiţiile în care a fost brevetat un procedeu constând într-o metodă de lucru caracterizată prin etape de operare, procedeu a cărui utilizare nu a fost dovedită", având în vedere că art. 31 alin. (1) din aceeaşi lege statuează că: "Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată", astfel încât orice act modificator efectuat asupra C. este interzis fără consimţământul titularului.

La data de 14 iunie 2019 intimatul Parlamentul României - Camera Deputaţilor a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamantele A. şi B., susţinând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În raport s-a reţinut şi aspectul că reclamantele nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, arătându-se că se pune problema nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în situaţia în care nu se va face dovada achitării sumei de 73.153,77 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentele A. şi B. au formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar la plata taxei judiciare de timbru, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate aspectul referitor la netimbrarea cererii de recurs, întrucât acesta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea taxei de timbru.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."

Art. 24 alin. (2) din acelaşi act normativ stipulează că:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin rezoluţia din 6 mai 2019 s-a dispus comunicarea către recurentele-reclamante A. şi B. a obligaţiei de a achita, în solidar, suma de 73.153,77 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării recursului.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Recurentele nu au ataşat la cererea de recurs o dovadă din care să rezulte achitarea taxei judiciare de timbru.

Prin actele de procedură aflate la filele nr. x, 20, 60 şi 61 din dosarul de recurs, comunicate la datele de 13 mai 2019 şi 3 decembrie 2019 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele nr. x, 23, 67 şi 69 din dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentelor, prin comunicări efectuate atât la adresa de domiciliu cât şi la domiciliul procesual ales prin cererea de recurs, să depună la dosar dovada achitării, în solidar, a sumei de 73.153,77 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Faţă de împrejurarea că recurentele-reclamante nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 1254A din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2020.