Jurisdictional transfer request and inapplicability of negative conflict of jurisdiction due to administrative transfer instead of reciprocal declination

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 25 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii municipiul Bucureşti prin primar general, Sectorul 5 prin primar, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., Direcţia Generală de Urbanism şi Amanajarea Teritoriului PMB, Direcţia Transporturi PMB, Direcţia de Asistenţă Tehnică şi Juridică PMB, Direcşia Juridic PMB, Direcţia de Mediu PMB, Primăria mun. Bucureşti - Direcţia Generală de Dezvoltare Urbană, Unitatea Administrativ Teritorială a mun. Bucureşti prin primar general, primarul general al mun. Bucureşti, arhitectul şef al mun. Bucureşti, arhitectul şef al Sectorului 5 Bucureşti, Direcţia Generală Juridică a Primăriei Sectorului 5, Serviciul Urbanism şi Autorizaţii de Construire din cadrul Primăriei Sectorului 5 şi Tribunalul Bucureşti, a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti la o altă instanţă egală în grad. Totodată, a solicitat suspendarea judecăţii dosarului nr. x/2019 până la soluţionarea cererii de strămutare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 140 şi 141 alin. (1) şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 12 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, înaintarea prezentului dosar la completul învestit cu judecarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a constatat, urmare a verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, că pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect o cerere identică cu cea de faţă, ce priveşte aceleaşi părţi.

Întrucât există identitate între cele două cereri de strămutare, şi văzând că dosarul nr. x/2019 a fost primul înregistrat pe rolul instanţei, a dispus, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, înaintarea dosarului nr. x/2019 la completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019

Ulterior, la 4 decembrie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei materiale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o registraturii generale în vederea repartizării către una dintre secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat că prin prezenta cerere s-a solicitat strămutarea unei cauze care, potrivit menţiunilor din sistemul electronic de evidenţă a dosarelor Ecris, dar şi a precizărilor petentei, priveşte un litigiu de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, a apreciat că, sub aspect material procesual, competenţa de soluţionare a cererii de strămutare revine secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care dosarul a cărui strămutare se solicită se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Analizând sesizarea, din perspectiva dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine inexistenţa conflictului negativ de competenţă, pentru următoparele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară, aşadar, întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: prima teză a normei citate impune ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, iar dezînvestirea să fie reciprocă iar, cea de-a doua teză impune existenţa unei dezînvestiri succesive, ultima dintre instanţele învestite ca urmare a declinării de competenţă să îşi decline competenţa, la rândul său, în favoarea uneia dintre celelalte instanţe care s-au declarat necompetente.

În speţă nu se identifică niciuna dintre premisele necesare naşterii unui conflict negativ de competenţă, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, înaintarea dosarului nr. x/2019 la completul învestit cu judecarea dosarului nr. x/2019

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei civile a curţii de apel, nefăcând nicio apreciere cu privire la competenţa sa materială funcţională în soluţionarea pricinii, ci, constatând că pe rolul instanţei mai există un dosar având acelaşi obiect, părţi şi cauză, a dispus trimiterea, pe cale administrativă, a dosarului nr. x/2019, la prima instanţă învestită, în vederea conexării la dosarul nr. x/2019.

În raport de acest aspect, este evident că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei declinării reciproce impusă de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., deoarece prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu s-a dezînvestit în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, această din urmă instanţă nefiind sesizată de secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În cauză nu există instanţe care să-şi fi declinat reciproc competenţa, în condiţiile în care, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a trimis, pe cale administrativă, dosarul nr. x/2019 în vederea conexării la dosarul nr. x/2019, iar secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti a constatat necompetenţa sa materială şi a trimis dosarul în vederea repartizării la una dintre secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti, astfel că nu există conflict deoarece nu s-a consemnat decât o singură declinare de competenţă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă, dosarul urmând a fi restituit Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea, constatând inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.