Competence for maintaining tax garnishment: application of special fiscal procedure code over general civil procedure rules

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13 iunie 2019, creditorul Oraşul Tismana a solicitat instanţei, în contradictoriu cu terţul poprit S.C. A. S.R.L. şi debitorul B., să dispună menţinerea popririi înfiinţate la data de 18.07.2019 de către oraşul Tismana - compartimentul urmărire şi executare silită debite.

A arătat că la data de 18.07.2018 a înaintat adresa de înfiinţare a popririi nr. 8802, prin care i-a solicitat terţului poprit S.C. A. S.R.L. ca, în temeiul art. 236 din Legea nr. 207/2005 privind Codul de procedură fiscală, să procedeze la poprirea veniturilor şi disponibilităţilor băneşti ale debitorului B., în baza titlului executoriu nr. x/19.10.2017, pentru o creanţă în valoare de 2917 RON, din care 379 RON reprezintă impozit pe clădiri, 13 RON impozit curţi construcţii, 1391 RON impozit auto, 669 RON amenzi şi 465 RON taxă salubrizare.

A precizat că adresa de înfiinţare a măsurii popririi i-a fost comunicată terţului poprit la data de 20.07.2018, însă acesta nu a efectuat poprirea, deşi între terţul poprit şi debitor există relaţii contractuale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 236 şi 237 Codul de procedură fiscală şi art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5646 din 3 octombrie 2019, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivare a reţinut incidenţa art. 790 şi art. 651 C. proc. civ. şi faptul că domiciliul debitorului B. este în oraşul Tismana, sat Celei, jud. Gorj.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 8525 din 24 decembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, (1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Astfel, având în vedere că sediul terţului poprit este în Voluntari, str. x, jud. Ilfov, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buftea.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect menţinere poprire, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor generale şi, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menţinerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.

Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speţă este recunoscută şi din perspectiva temeiului de drept indicat de creditorul Oraşul Tismana în cererea sa introductivă, unde a specificat în mod expres că aceasta a fost formulată în baza art. 236 şi 237 Codul de procedură fiscală.

Aşadar, având în vedere că sediul terţului poprit se află în Voluntari, str. x, jud. Ilfov, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.