Land recovery claim barred by finality of appellate judgment and prohibition of post-appeal appeal

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A. şi B., în calitate de moştenitori ai defuncţilor C. şi D., au solicitat recuperarea terenului situat între vecinii E. şi F., precum şi restituirea investiţiilor.

2. Încheierea pronunţată de judecătorie

Prin încheierea nr. 373 din 26 februarie 2019 Judecătoria Rădăuţi a anulat cererea având ca obiect revendicare imobiliară şi plată contravaloare învestiţii formulată de reclamanţii A. şi G. pentru neindicarea valorii obiectului cererii şi a dispus trimiterea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a unei copii după plângerea penală formulată de către reclamanţi.

3. Decizia pronunţată de tribunal

Prin decizia civilă nr. 58 din 10 septembrie 2019, Tribunalul Suceava a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către reclamanţii A. şi G. împotriva încheierii din 26 februarie 2019 a Judecătoriei Rădăuţi.

4. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 444 din 5 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi G. împotriva deciziei civile nr. 58 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanţii A. şi G. au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi, ca atare, nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunţată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi G. împotriva deciziei nr. 444 din 5 decembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020 .