Procedural standing of insurance successor to state road-victim fund after missed statutory asset-transfer deadline

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 15 decembrie 2017, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în calitate de continuator al tuturor raporturilor juridice în care se află A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 529.885.39 RON a cărei rambursare o solicită şi a indicat compunerea sumei.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 192 C. proc. civ., Ordinul Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului de protecţie a victimelor străzii, art. 251 din Legea nr. 32/2000 ale cărui prevederi au fost transpuse, începând cu data de 1 ianuarie 2016, la art. 5^1 din aceeaşi lege, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 şi art. 1385 C. civ.

Prin sentinţa nr. 1771 din 6 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre celelalte secţii civile ale Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1635 din 28 septembrie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată. A admis acţiunea formulată de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) în contradictoriu cu pârâtul B.. L-a obligat pe pârât către reclamant la plata sumei de 482.762,50 RON, precum şi la plata dobânzii penalizatoare, calculată de la data de 19 mai 2016 şi până la data plăţii efective a debitului principal. L-a obligat pe pârât către reclamant la plata sumei de 3.385,8 RON, precum şi la plata dobânzii penalizatoare, calculată de la data de 1 iulie 2016 şi până la data plăţii efective a debitului principal.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 547A din 16 aprilie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A fost respinsă cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B..

Recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a formulat următoarele critici:

În mod greşit instanţa de apel a validat calitatea procesuală activă a reclamantului şi nu a ţinut cont de dispoziţiile imperative ale art. 36 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016, potrivit cărora în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordonanţei, B.A.A.R. va prelua întregul patrimoniu al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi se va reorganiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Recurentul a considerat că termenul prevăzut în actul normativ menţionat are un caracter imperativ şi în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

Astfel, a susţinut că nu poate fi primită motivarea curţii de apel potrivit căreia nerespectarea termenului de 6 luni de către B.A.A.R. nu are niciun efect juridic atâta timp cât legea nu prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea lui. Termenul instituit de lege este unul de decădere şi nu de recomandare, astfel că sancţiunea implicită este imposibilitatea preluării patrimoniului peste acest termen, faţă de dispoziţiile art. 180 alin. (1) C. proc. civ.

Ţinând cont de faptul că normele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 şi Legea nr. 32/2000 sunt norme de drept public, care ocrotesc un interes public, recurentul a opinat că nerespectarea acestora atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de art. 174 alin. (2) C. proc. civ.

În opinia recurentului, nu poate fi primită nici motivarea instanţei de apel referitoare la faptul că o normă juridică abrogată, invocată de către tribunal în considerentele hotărârii, nu schimbă datele speţei, câtă vreme are conţinut similar cu norma aflată în vigoare şi menţionată corect de către apelant în cererea de apel.

Reţinerile instanţei de apel referitoare la faptul că prin încheierea din 12 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a statuat asupra dizolvării A. sunt greşite, întrucât prin acea hotărâre instanţa a constatat dizolvarea şi nu a dispus asupra acesteia.

Cu alte cuvinte, instanţa a constatat o situaţie de fapt, la cererea A., fără a observa dacă dizolvarea şi preluarea patrimoniului s-a făcut în interiorul celor 6 luni stabilite de lege ori după împlinirea termenului.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

A considerat că motivul invocat în cererea de recurs nu se poate încadra într-unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., deoarece se referă la o excepţie şi nu la fondul cauzei, impunându-se astfel nulitatea sa.

Referitor la depăşirea termenului pe care l-a evidenţiat recurentul, intimatul - reclamant a considerat că acest termen nu afectează creanţa pe care o are de plată faţă de B.A.A.R.

Recurentul - pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, în opinia sa, intimatul - reclamant a formulat întâmpinarea pur formal, fiind un act procedural lipsit de conţinut.

A invocat şi excepţia lipsei de reprezentant al B.A.A.R. al consilierului juridic care a semnat întâmpinarea.

În final, a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu problema de drept a stabilirii naturii juridice a termenului de 6 luni prevăzut de art. 36 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016, în care B.A.A.R. trebuia să preia patrimoniul de la A. şi dacă prin depăşirea acestui termen intimatul - reclamant pierde calitatea procesuală în cauza pendinte.

6. Procedura de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29 ianuarie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi la data de 11 martie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.

În drept, normele de drept civil imperative sunt acelea care impun subiectelor de drept civil o acţiune sau le obligă la o inacţiune şi care, sub sancţiune, nu permit să se deroge de la ele sau să nu se aplice.

Dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, prevăd următoarele: În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, BAAR va prelua întregul patrimoniu al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi se va reorganiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. (5) iar De la data preluării patrimoniului de către BAAR, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii se va dizolva. (7)

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din ordonanţă, La data preluării prevăzute la art. 36 alin. (5), se abrogă art. 51din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, dispoziţiile art. 180 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Acte de procedură sunt actele făcute în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa de judecată, părţi sau ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu exercitarea drepturilor sau îndeplinirea obligaţiilor lor procesuale şi în scopul producerii unor efecte juridice în plan procesual.

În speţă, analizând critica de nelegalitate prin care pârâtul pretinde că instanţele de fond au validat greşit calitatea procesuală activă a reclamantului BAAR, sub motiv că preluarea de către acesta a patrimoniului Fondului pentru Protecţia Victimelor Străzii (pe viitor, A.) nu s-a realizat în termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 36 alin. (5) din O.U.G. nr. 54/2016, Înalta Curte constată că este nefondată.

În susţinerea acestei critici, pârâtul a reiterat faptul că norma de drept prevăzută de art. 36 alin. (5) din ordonanţă este o normă imperativă a cărei încălcare ar atrage nevalabilitate preluării patrimoniului A. de către BAAR, inclusiv, nevalabilitatea preluării creanţei pe care A. o avea împotriva sa.

Ori, norma de drept prevăzută de dispoziţia legală menţionată este o normă dispozitivă şi nu imperativă (şi de ordine publică), întrucât legiuitorul nu a instituit vreo sancţiune pentru nerespectarea sa prin dispoziţiile art. 36 alin. (7) şi art. 40 alin. (2) din ordonanţă mai sus arătate, astfel cum eronat pretinde pârâtul.

Totodată, actul de predare - preluare a patrimoniului A. nu este un act de procedură întrucât nu se realizează în cadrul unui proces civil. Ca atare, termenul de 6 luni stabilit pentru întocmirea acestui act nu este un termen procedural care ar cădea sub incidenţa dispoziţiilor art. 180 alin. (1) C. proc. civ. şi a cărui nulitate absolută se poate constata în temeiul dispoziţiilor art. 174 alin. (2) din cod, astfel cum eronat pretinde pârâtul, fără însă a argumenta.

Nici susţinerea pârâtului potrivit căreia sancţiunea a cărei existenţă se impunea a fi constatată ca decurgând din lege era imposibilitatea preluării patrimoniului A. peste acest termen nu poate fi primită, întrucât, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, dizolvarea A., urmare a preluării patrimoniului său de către BAAR, a fost deja dispusă prin încheierea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti (pronunţată în dosarul nr. x/2017).

Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamantul BAAR are calitate procesuală activă în procesul pendinte, în considerarea obligaţie de recuperare a sumelor pe care pârâtul le datora A..

Cât priveşte critica de nelegalitate prin care pârâtul pretinde ca fiind greşită constatarea instanţei de apel potrivit căreia nu este relevantă indicarea de către prima instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate a unei norme juridice abrogate în locul normei corecte (art. 51 alin. (11) din Legea nr. 32/2000, introdus prin art. 180 pct. 9 din Legea nr. 237/2015), în considerarea conţinutului similar, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi primită.

Aceasta, întrucât, dispoziţiile procedurale sancţionează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţe a însăşi normelor de drept şi nu indicarea greşită a textelor de lege care cuprind respectivele norme de drept având acelaşi conţinut sau un conţinut asemănător.

De altminteri, eroarea săvârşită de prima instanţă sub acest aspect, al indicării greşite a textelor de lege, lămurită şi remediată fiind de instanţa de apel, nu mai este aptă să producă vreo vătămare părţilor.

În consecinţă, constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 547A din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 martie 2020.