Finality of judgments on cancellation petitions bars further recourse despite identical appeal routes rule

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., E. şi F. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună desfiinţarea lucrărilor executate fără autorizaţie de construire precum şi interzicerea activităţii acestor trei firme împreună cu Galeria de Artă, până la intrarea în legalitate la punctele de lucru ale acestora, situate în Timişoara, în clădirea monument istoric; obligarea pârâţilor la plata sumei de 2000 RON pentru prejudiciul moral adus reclamantului; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 12329 din 28 noiembrie 2017, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., E. şi F.; a obligat reclamantul să plătească pârâtului E. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin decizia civilă nr. 649 A din 18 mai 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 12329/28.11.2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017; a obligat apelantul la plata sumei de 930 RON către intimatul E., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 86 din 14 februarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 649 A din 18 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 492 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 14 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

5. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Recursul a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate, cu consecinţa anulării cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Timişoara, şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocaţi la care a fost obligat de către primele două instanţe.

Astfel, a susţinut că prin raportare la dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Totodată, a arătat că în mod abuziv contestaţia în anulare a fost respinsă ca tardivă în condiţiile în care a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 506 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

A înţeles să invoce excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată şi nulitatea absolută a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză.

A precizat că acţiunea iniţială, prin care a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 2000 RON, se impunea a fi anulată, potrivit prevederilor art. 200 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în condiţiile în care în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a completa cuantumului taxei judiciare de timbru până la suma de 145 RON, taxa iniţială achitată fiind în cuantum de 105 RON.

Drept urmare, prima instanţă a comis o gravă eroare judiciară judecând fondul cauzei, obligându-l prin hotărârea dată, la fel ca instanţa de apel, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părţile adverse.

6. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 05 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."

Art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare - decizia civilă nr. 86 din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă - este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, fiind definitivă, potrivit dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. care prevăd că "Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."

Se reţine că decizia civilă nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 14 februarie 2019 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul A..

Prin urmare, decizia nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 492 din 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 492 din 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.