Cassation appeal nullity for failure to plead specific grounds of illegality in adoption termination case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 22 aprilie 2016, sub nr. x/2016, petenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea adopţiei; fără cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 978 din 07 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimatul A. şi a dispus desfacerea adopţiei încuviinţate prin sentinţa civilă nr. 2823/01.06.1993, pronunţată de Judecătoria Sector 5 în dosar nr. x/1993.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 739 A din 04 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a luat act de renunţarea apelantului-pârât A. la apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 978 din 07.07.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul A..

Recursul a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 noiembrie 2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului şi repunerea sa în drepturile legale, arătând că desfacerea adopţiei a fost abuzivă, fiind făcută "la îndemnul unor avocaţi şi în necunoştinţa de cauză a părinţilor" săi.

5. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea, depusă la data de 05 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Totodată, au arătat că solicită respingerea cererii "ca inadmisibile", raportat la împrejurarea că decizia civilă nr. 739 A din 04 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost comunicată la data de 09 noiembrie 2016, nefiind respectat termenul pentru formularea căii de atac.

6. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a reţinut: partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate; recursul este declarat în termen; recursul nu îndeplineşte cerinţa de formă a încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

De asemenea, s-a mai menţionat că intimaţii-reclamanţi au solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea cererii de recurs "ca inadmisibile" în sensul în care nu a fost respectat termenul pentru formularea căii de atac, însă din argumentele arătate în susţinerea excepţiei s-a reţinut că intimaţii au invocat, de fapt, excepţia tardivităţii declarării căii de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu au formulat, în scris, puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 05 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu referire la excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte reţine următoarele:

În prealabil, menţiunea "definitivă" cuprinsă în dispozitivul hotărârii curţii de apel nu afectează dreptul părţilor de a exercita calea de atac prevăzută de lege atâta vreme cât art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. stipulează în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Potrivit art. 406 alin. (6) din C. proc. civ., "Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare (...)."

Art. 180 din C. proc. civ. stipulează că, "Termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură (...)." De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, "(...) când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte (...)."

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, reiese că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 739 A din 04 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie reprezintă un termen procedural de 30 de zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii atacate, respectiv 14 noiembrie 2019.

Recursul a fost declarat la data de 24 octombrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), cu respectarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi.

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 din C. proc. civ., " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că recurentul-pârât invocă nemulţumiri cu caracter general referitoare la modul de soluţionare a cauzei de către curtea de apel.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul-pârât nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate deciziei atacate şi nu formulează critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum în cauză nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., nici motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 739 A din 4 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi.

Constată nul recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 739 A din 4 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.