Tax attachment execution challenge fails after motion to set aside rejected as inadmissible with no further remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) rejected as inadmissible the claimant's motion to set aside (contestație în anulare) against its decision no. 187 of 28 January 2020, which had itself rejected as inadmissible a prior such motion against decision no. 829 of 18 April 2019; the original dispute was an execution challenge against a tax attachment on the claimant's personal bank account, previously dismissed at first instance and on appeal, with the initial appeal in cassation rejected as inadmissible. The Court held the motion was inadmissible because, under Article 508(4) of the Civil Procedure Code, a decision rendered on a motion to set aside is subject to the same remedies as the challenged decision, and the underlying decision no. 829 had been issued in a filter chamber pursuant to Article 493(5), which expressly provides it is subject to no remedy; additionally, the grounds invoked merely restated grievances about the litigation history and did not fall within the exhaustive cases listed in Article 503(1) and (2). The motion is rejected, with no further remedy available.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) din C. proc. civ; Tax attachment execution challenge fails after motion to set aside rejected as inadmissible with no further remedy: Conform dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 05 martie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gheorgheni la data de 12 iunie 2016, sub nr. x/2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, a solicitat admiterea contestaţiei şi revocarea poprii asupra contului personal.
Prin sentinţa civilă nr. 1212 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Gheorgheni a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita - Serviciul Fiscal Orăşenesc Gheorgheni.
Prin decizia civilă nr. 450 din 29 mai 2018, Tribunalul Harghita, secţia civilă a respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 1212 din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Gheorgheni, ca neîntemeiat.
Prin decizia nr. 102 R din 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 450 din 29.05.2018, pronunţată de Tribunalul Harghita.
Prin decizia civilă nr. 829 din 18 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva decizia nr. 102 R din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împotriva ultimei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul A. a declarat contestaţie în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 06 februarie 2020, sub nr. x/2020.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, s-au reiterat motivele expuse prin contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă cu referire la istoricul litigiului şi nemulţumirile contestatorului cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 februarie 2020, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.
A susţinut că prezenta cale de atac a fost promovată de către contestator împotriva unei decizii pronunţate într-o altă contestaţie în anulare, situaţie nepermisă de lege.
De asemenea, a arătat că litigiul iniţial a avut ca obiect o contestaţie la executare ale cărei căi de atac au fost epuizate la nivelul Tribunalului Harghita, aşa încât contestaţiile în anulare formulate de contestator nu au o bază legală.
Examinând admisibilitatea contestaţiei în anulare prin raportare la dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contestatorul a exercitat prezenta cale de atac împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 187 din 18 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 450 din 29.05.2018, pronunţată de Tribunalul Harghita.
Conform dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Hotărârea atacată pe calea primei contestaţii în anulare, anume decizia nr. 829 din 18 aprilie 2019, a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Astfel, se constată că, prin art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text de lege să nu fie supuse vreunei căi de atac, ordinară sau extraordinară.
Drept urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., decizia nr. 829 din 18 aprilie 2020, pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare, nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestaţiei în anulare, ceea ce face ca nici decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2020, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare promovată împotriva deciziei nr. 829 din 28 ianuarie 2020, să nu fie supusă niciunei căi de atac.
În altă ordine de idei, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.
Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi promovată în patru cazuri distincte: atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Motivele invocate în cuprinsul prezentei contestaţii în anulare, care reiterează motivele prezentate în cuprinsul primei contestaţii în anulare, soluţionată prin decizia atacată, vizează aspecte ce ţin de istoricul litigiului şi nemulţumirile contestatorului cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate în diferite etape procesuale.
Aşadar, criticile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.