Revision rejected for lack of triple identity in res judicata challenge to utility payment rulings

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă la data de 20 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitesti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 3.079,8 RON, reprezentând contravaloarea utilităţilor aferente perioadei iunie 2015 - septembrie 2016, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 10772 din 20 decembrie 2017, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis cererea precizată formulată de reclamantul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, în contradictoriu cu pârâta A.; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5700,87 RON, reprezentând contravaloare utilităţi aferente perioadei iunie 2015 - iulie 2017; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Argeş

Prin decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 10772/20.12.2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2017; a anulat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.

4. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub nr. x/2019, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, cerere de revizuire a deciziilor civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2017, şi nr. 289 din 07 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, arătând că este vorba de hotărâri potrivnice.

5. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin decizia civilă nr. 2964 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunţată în Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2017, şi nr. 289 din 07 martie 2019, pronunţată în Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

6. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşi, secţia I civilă, a declarat recurs revizuenta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuenta a invocat contrarietatea deciziilor nr. 4115/10.10.2018 a Tribunalului Argeş şi nr. 289/07.03.2019 a Tribunalului Vâlcea, întrucât s-au pronunţat soluţii diferite pentru acelaşi scop - plata cheltuielilor de întreţinere.

Astfel, Tribunalul Argeş a constatat că au fost încălcate prevederile legale şi a dispus anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe când Tribunalul Vâlcea a menţinut hotărârea dată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea care a aplicat alte legi decât cele prevăzute în contractul ce şi-a încetat efectele la data de 30 iunie 2009.

A susţinut că pe pagina 2 din considerentele deciziei atacate, curtea de apel a reţinut situaţia corectă pe care recurenta a prezentat-o, însă la pagina 3 alin. (4) a menţionat că revizuirea trebuia formulată împotriva primei decizii pronunţate de Tribunalul Argeş.

Prin urmare, nu numai că a reţinut o situaţie de fapt greşită, dar a încălcat şi prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe care le-a menţionat tot pe pag. 3 la alin. (1).

Totodată, a mai arătat recurenta-revizuentă, instanţa a pronunţat o decizie cu o altă încadrare juridică decât cea din considerente în contextul în care în dispozitivul hotărârii se menţionează dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., iar în motivarea deciziei s-a reţinut un alt temeiul de drept al cererii de revizuire.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 513 alin. (6) şi art. 497 din C. proc. civ.

7. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 06 septembrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs cu menţiunea de a se depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 23 ianuarie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) din Codul de procedură civillă şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 05 martie 2020, cu citarea părţilor.

8. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată la data de 30 septembrie 2019, intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti a solicitat respingerea recursului.

A susţinut că în mod corect Curtea de Apel Piteşti a reţinut că în speţă nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, deoarece dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect obligarea la plata întreţinerii pentru perioada noiembrie 2014-mai 2015, constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. x/2003 şi evacuarea din locuinţă, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2017 a constatat în obligarea la plata întreţinerii pentru perioada iunie 2015- iulie 2017 în suma de 5.700,87 RON.

Nici în ceea ce priveşte părţile s-a apreciat că nu este întrunită identitatea având în vedere că în primul dosar figurează în calitate de pârâte şi fiicele revizuentei, în timp ce în cel de-al doilea dosar apare ca pârâtă numai A..

Pe de altă parte, nu există două soluţii definitive şi potrivnice prin care să se fi soluţionat fondul cauzei în contextul în care prin decizia nr. 4115/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeş a admis apelul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, iar cele două dosare nu au obiect identic, chiar dacă pretenţiile solicitate de intimată izvorăsc din acelaşi contract de închiriere.

A mai arătat că procesele civile se soluţionează după normele în vigoare la momentul promovării acţiunii civile şi ele continuă să-şi producă efectele până la finalizarea procesului, astfel că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică proceselor începute după intrarea în vigoare a acestuia.

În ceea ce priveşte temeiul de drept din vechiul C. civ. raportat la dreptul material invocat prin acţiunile ce au format obiectul celor două dosare, instanţa, în virtutea rolului activ, poate să încadreze în drept acţiunea prin raportare la capetele de cerere formulate de intimată, fiind aplicabile dispoziţiile C. civ. în vigoare la momentul încheierii contractului de închiriere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele care succed:

Criticile formulate de revizuenta A. vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece vizează o greşită interpretare a instanţei de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, având corespondent art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., revizuenta A. a invocat contrarietatea deciziei civile nr. 289 din 07 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia în dosarul nr. x/2015, cu decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă. (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Rezultă că în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile legale menţionate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: să existe hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Aşadar, una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire este cea ca hotărârile pretins contradictorii să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Înalta Curte apreciază că cerinţele legale instituite prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât în dosarele în care s-au pronunţate cele două decizii pretins contradictorii nu se verifică tripla identitate.

Astfel, în litigiul soluţionat prin decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 10772 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti; a anulat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pe de altă parte, decizia civilă nr. 289 A din 07 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantele-pârâte A., B. şi C., în contradictoriu cu Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, împotriva sentinţei civile nr. 2850 din 05 iunie 2018, pronunţată Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Cu referire la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Argeş, se reţine obiectul - obligarea la plata întreţinerii pentru perioada iunie 2015- iulie 2017, părţile - apelanta A. şi intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, iar acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1270 şi art. 1829 din C. civ., art. 46 din Legea nr. 20/2007, art. 194, art. 198, art. 264, art. 351 din C. proc. civ.

Totodată, se constată că decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât s-a admis apelul şi s-a trimis cauza spre rejudecare reţinându-se nelegala citare a recurentei-revizuente.

Evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

În aceste condiţii pot fi obiect al revizuirii hotărârile prin care instanţa de apel evocă fondul, adică acelea prin care s-a admis apelul şi fie s-a anulat sentinţa şi s-a rejudecat fondul prin aceeaşi decizie, fie s-a schimbat sentinţa, ipoteză care nu se regăseşte în speţă.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Vâlcea, se observă obiectul - obligarea la plata întreţinerii pentru perioada noiembrie 2014-mai 2015, constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. x/2003 şi evacuarea pârâtelor din locuinţă, părţile - apelantele A., B. şi C., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, iar acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1810 şi art. 1830 din C. civ.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că pentru hotărârile pretins potrivnice nu există identitate de părţi, obiect sau cauză, recurenta-revizuentă neputând susţine întemeiat că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeaşi finalitate şi că prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire a solicitat-o s-ar fi încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Având a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 2964 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, analiza instanţei de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv cea subordonată examinării, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ţinând seama că recurenta-revizuentă a dedus judecăţii în cauza de faţă chestiunea de drept a încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018 a Tribunalului Argeş, secţia civilă prin pronunţarea deciziei civile nr. 289 A din 07 martie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, instanţa de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni ce ţin de situaţia de fapt sau de aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cele două dosare astfel cum au fost expuse prin motivele de recurs.

Totodată, se reţine că din modul de argumentare a deciziei atacate, Curtea de Apel Piteşti a dat eficienţă principiului disponibilităţii, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de revizuire, şi s-a raportat în analiza condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire la dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. având în vedere că cele două litigii au fost promovate după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. (15.02.2013).

Drept urmare, nu se verifică susţinerile recurentei-revizuentă cu privire la pretinsa contradicţie dintre considerentele şi dispozitivul hotărârii atacate sub aspectul temeiul de drept reţinut în susţinerea cererii de revizuire.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din Codul de procedure civilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.