Revision petition for land boundary dispute declared inadmissible due to failure of triple identity and non-revisability of appellate dismissal

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, la data de 31 iulie 2019, sub nr. x/2019, A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 174 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2008.

În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că toate sentinţele invocate de pârâţi ca având autoritate de lucru judecat au la bază expertize topografice false şi au ţinut cont de cadastrul falsificat în 2002 al parcelei 38, proprietatea revizuenţilor, urmând ca toate expertizele să fie anulate.

Au invocat contradictorialitatea între decizia nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2008, şi sentinţa civilă nr. 5925 din 16 septembrie 2019 a Judecătoriei Târgu-Jiu, pronunţată în dosarul x/2010

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia civilă nr. 231 R din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins excepţiile netimbrării şi tardivităţii cererii de revizuire, invocate de intimaţii C., D. şi E.; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimaţi şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a respins excepţia netimbrării cererii de revizuire având în vedere că dovada achitării taxei de timbru stabilită de către instanţa de judecată s-a depus în şedinţa publică din 19 septembrie 2019. De asemenea, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire având în vedere că această cale de atac a fost expediată prin poştă la data de 19 iulie 2019, în termenul de 1 lună prevăzut de dispoziţiile art. 324 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, luându-se în calcul data pronunţării ultimei hotărâri judecătoreşti invocate în cauză, respectiv 19 iunie 2019 - data pronunţării deciziei nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2008 - în condiţiile invocării preverilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cu referire la contradictorialitatea acestei hotărâri judecătoreşti cu sentinţa civilă nr. 5925 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată în dosarul nr. x/2010.

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii, curtea de apel a apreciat-o ca fondată, constatând, pe de o parte, că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi între cele două dosare, unul având ca obiect plângere împotriva încheierii CF, iar al doilea grăniţuire, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-au respinges recursurile deduse judecăţii, fără a se proceda la rejudecarea fondului cauzei, aşa încât această hotărâre judecătorească excede cadrului legal de exercitare în condiţii de admisibilitate a unei cereri de revizuire.

În condiţiile respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire, curtea de apel a apreciat că nu mai este necesar a se pronunţa asupra cererii de suspendare a soluţionării cauzei.

Împotriva deciziei nr. 231 R din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865, revizuenţii arată că fără temei legal curtea de apel a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 174 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

În cauza dedusă judecăţii, au solicitat anularea sentinţei civile nr. 3484 din 27 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2008, deoarece este contrară sentinţei civile nr. 5925 din 16 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2010, prin care s-a dispus rectificarea cărţii funciare şi a geometriei cadastrului parcelei, în sensul stabilirii corecte a coordonatei parcelei A38, respectându-se planul parcelar.

Cu referire la situaţia de fapt, revizuenţii arată că toate sentinţele invocate de intimaţi ca având autoritate de lucru judecat au la bază expertize topografice false care au ţinut cont de cadastrul falsificat în 2002 al parcelei 38, aflată în proprietatea revizuenţilor, urmând ca toate expertizele topografice false să fie anulate.

Arată recurenţii-revizuenţi că decizia nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2008, a păstrat sentinţa civilă nr. 3484 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Târgu Mureş având ca obiect grăniţuire, fiind pronunţată în baza unei expertize topografice false efectuată în baza planului parcelar falsificat.

Pe de altă parte, atât Tribunalul Mureş, cât şi Curtea de Apel Târgu Mureş au modificat cadrul procesual şi au pronunţat hotărâri în contradictoriu cu pârâtul F. şi moştenitorii acestuia, după ce Judecătoria Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş au admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului F..

Intimaţii D., C. şi E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat împotriva deciziei nr. 231 R din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În susţinerea excepţiei, arată că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de recurs, or, în speţă, hotărârea ce se cere a fi revizuită a fost pronunţată de o instanţă de recurs, iar decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii nu se încadrează între hotărârile menţionate de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 din acelaşi cod, aşa încât recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Este de menţionat, în opinia intimaţilor, că din interpretarea art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. reiese că legiuitorul a înţeles să suprime apelul, astfel că şi în cazul contrarietăţii de hotărâri sunt aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. (1) din acelaşi cod, recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs, în sensul acestei interpretări fiind şi exceptarea de la exercitarea căii de atac a recursului a cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ale cărei hotărâri sunt irevocabile, aşa încât apărarea recurenţilor-revizuenţi, întemeiată pe dispoziţia legală precitată vizând admisibilitatea cererii lor de recurs, nu poate fi primită.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Susţin că instanţa de revizuire în mod corect a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire prin raportare la prevederile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, conform cărora că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, iar "a evoca fondul" în primă instanţă, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză.

În aceste condiţii, pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunţate prin care s-a analizat fondul pretenţiei deduse judecăţii, hotărârile prin care instanţa de apel evocă fondul, adică acelea prin care s-a admis apelul, şi fie s-a anulat sentinţa şi s-a rejudecat fondul prin aceeaşi decizie, fie s-a schimbat sentinţa, hotărârile prin care s-a admis recursul şi s-a casat hotărârea atacată, precum şi hotărârile date în fond după casarea cu reţinere, hotărârile pronunţate în revizuire şi contestaţie în anulare prin care s-au admis căile de atac şi s-a rejudecat fondul.

În speţa dedusă judecăţii, decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, obiect al cererii de revizuire, nu este o hotărâre ce evocă fondul, întrucât recursul a fost respins menţinându-se starea de fapt şi temeiul în drept pentru care s-a admis în parte acţiunea în grăniţuire, formulată de revizuenţi.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aceasta presupune existenţa a două hotărâri pronunţate cu privire la acelaşi litigiu, respectiv tripla identitate de obiect cauză şi părţi, ceea ce nu se regăseşte în speţă.

Astfel, cele două hotărâri pretins potrivnice, decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi sentinţa civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu nu au fost date în una şi aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluţionat acţiuni cu obiecte diferite: grăniţuire (dosar nr. x/2008) şi, respectiv, plângere împotriva încheierii de carte funciară (dosar nr. x/2010).

În context, sentinţa civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Jiu ce a avut ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară în temeiul art. 52 din Legea nr. 7/1996, nu are autoritate de lucru judecat, fiind pronunţată în procedură necontencioasă.

Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr. 7/1996 are caracter special faţă de dispoziţiile generale în materie - art. 331 - 339 din C. proc. civ. şi se întregeşte totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 338 alin. (2) din C. proc. civ., materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul C. proc. civ.

În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 331 din C. proc. civ., este vorba de soluţionarea unor cereri prin care nu se urmăreşte "stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană."

Cerinţele legale prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. relativ la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, nu sunt îndeplinite în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privinţa unor hotărâri pronunţate în procedura necontencioasă, întrucât specificul acestor hotărâri, consacrat in terminis prin dispoziţiile art. 337 din C. proc. civ., este acela de a nu beneficia de puterea lucrului judecat.

Prin urmare, nerezolvând un diferend, o situaţie contradictorie, nu sunt întrunite condiţiile art. 1201 din C. civ. şi ale art. 166 din C. proc. civ. pentru a se putea pune in discuţie puterea lucrului judecat a acestora.

În realitate, susţin intimaţii, revizuienţii au formulat un recurs deghizat, a cărui admitere ar duce la încălcarea principiului securităţii juridice la care face referire constant în jurisprudenţa sa, curtea europeană: calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate constitui o modalitate deghizată pentru a provoca redeschiderea unei proceduri soluţionate definitiv şi irevocabil. Simplul fapt că pot exista puncte de vedere diferite asupra aceluiaşi subiect, nu reprezintă un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze.

Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusa în discuţie (cauza Brumărescu contra României).

Mai arată intimaţii că referirile din cererea de revizuire cu privire la dreptul de proprietate al intimaţilor asupra unor terenuri, la planurile parcelare şi acuzaţii nefondate aduse unor judecători şi avocaţi, sunt aspecte de fond ce nu au nici o legătură cu revizuirea.

De asemenea, susţin că sentinţa civilă nr. 5952/16.09.2010 şi încheierea nr. 163 din 20.01 2011, pronunţate în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Târgu-Jiu, nu sunt opozabile celorlalte părţi din dosarul nr. x/2008, nefiind pronunţate în contradictoriu cu acestea, aşa încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 1201 din C. civ.

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii D., C. şi E., Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora, "(1) Hotărârea dată asupra revizuirii este spusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă că calea de atac a recursului este suprimată numai atunci când instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cum în speţă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., ce presupune contrarietatea de hotărâri, a fost Curtea de Apel Târgu Mureş, decizia atacată este susceptibilă de recurs.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi.

Analizând criticile deduse judecăţii prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al căii de atac exercitate în cauză.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. este sancţionată încălcarea de către instanţă a principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concretă formulată.

În acest sens, prin art. 129 alin. (6) din C. proc. civ. se stipulează că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Astfel, critica legată de incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. este nefondată în condiţiile în care curtea de apel a examinat cauza atât prin prisma obiectului dedus judecăţii, a limitelor învestirii cât şi a dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul normei legale evocate, este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile reglementate de textul respectiv, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Observând cerinţele art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia recurată, a reţinut corect că în cauză nu este întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv ca hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.

În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 din C. civ., conform căruia " Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Din această perspectivă, hotărârile pretins potrivnice - decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2008, şi sentinţa civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoriei Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2010 - nu au fost date în una şi aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluţionat acţiuni cu obiecte diferite, anume grăniţuire şi plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Astfel, litigiul soluţionat prin decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş a avut ca părţi pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâţii C., moştenitor al defunctului F., E., moştenitor al defunctului F., D., F., G. prin moştenitor H., G. prin moştenitor I., G. prin moştenitor J. şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, având ca obiect grăniţuire.

Pe de altă parte, litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu a avut ca părţi pe petentul B. şi pe intimatul OCPI Gorj, iar ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 7/1996.

Aşadar, rezultă cu evidenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, aşa încât nu se poate susţine cu temei că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeaşi finalitate şi că prin pronunţarea deciziei recurate a cărei revizuire s-a solicitat, s-ar fi încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.

În altă ordine de idei, curtea de apel a reţinut în mod judicios că decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş nu este suceptibilă de revizuire în condiţiile în care respingându-se calea de atac a recursului nu s-a analizat fondul pretenţiei deduse judecăţii.

Aşa fiind, susţinerea ce a fundamentat cererea de revizuire a recurenţilor în sensul că decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş ar încălca puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu nu poate fi văzută decât ca nefondată, justificând legal soluţia dată în privinţa acesteia de către curtea de apel, aceea de respingere ca inadmisibilă.

Cu referire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., sunt avute în vedere de către recurenţii-revizuenţi două ipoteze ale normei supuse analizei, respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Sub acest aspect, se cere a se constata contradicţia în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport de dispozitivul pe care nu îl susţin sau îl contrazic, iar motivele sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti se dau în numele legii şi trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele prin care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a menţiona în mod explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să susţină soluţia pronunţată apare ca esenţială, din perspectiva textului normativ evocat mai sus, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei decizii şi să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Or, din perspectiva argumentelor expuse anterior, decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au condus la soluţia reţinută în dispozitivul hotărârii, conform exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele hotărârii atacate sau motive străine de natura pricinii.

Ţinând seama că recurenţii au dedus cercetării judecătoreşti în cauza de faţă chestiunea de drept a încălcării puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu prin pronunţarea deciziei civile nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţa de recurs apreciază că nu se pot examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi dreptul de proprietate al intimaţilor asupra unor terenuri ori planurile parcelare, apărări care au făcut obiectul procedurilor judiciare anterioare şi care nu sunt compatibile cu cea care face obiectul prezentei judecăţi.

Deşi intimaţii au pretins cheltuieli de judecată, Înalta Curte reţine că nu au făcut dovada existenţei şi întinderii lor, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 231R din 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă şi va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi.

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 231R din 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimaţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.