Tax authority's appeal in administrators' tort liability case annulled as inadmissible for lack of cassation grounds.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.01.2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a solicitat instanţei:

- obligarea pârâţilor A. şi B. la plata sumei de 1.340.000 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de către societatea SC C. SRL pe care aceştia o administrează;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, conform prevederilor C. proc. fisc. .

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov:

Prin Sentinţa nr. 1550 din 21 mai 2018, Tribunalul Ilfov a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor, ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâţii A., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin Decizia nr. 1384A din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva Sentinţei nr. 1550 din 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, criticând soluţia pentru nelegalitate.

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că nu ar fi probat existenţa unei fapte care, deşi nu este infracţiune, are caracter ilicit şi a avut consecinţa păgubirii bugetului de stat.

De asemenea, a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea apel şi a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele acţiunii în răspundere civilă delictuală, întrucât fapta există, este săvârşită cu vinovăţie, există prejudiciu, iar între faptă şi prejudiciu există legătură de cauzalitate, redând conţinutul mai multor articole din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Intimaţii -pârâţi A. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, învederând că deşi reclamanta face referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aceasta nu arată în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii. Astfel, se susţine că reclamanta nu arată de ce consideră că hotărârea este nemotivată, care sunt motivele contradictorii sau care sunt acelea străine de natura cauzei, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta nu arată care sunt dispoziţiile de drept material nesocotite şi cum ar fi fost corect să se aplice acestea în speţă. Se mai arată că lipsa criticilor de nelegalitate nu poate fi suplinită de reluarea unor pasaje din actele procesuale anterioare depuse la dosarul cauzei.

În subsidiar, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, susţinând admisibilitatea recursului.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul astfel întocmit, s-a reţinut că urmează a se dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, având în vedere şi excepţia nulităţii [luând în considerare prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.)] recursului declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, invocată de intimaţii-pârâţi A. şi B. prin întâmpinare.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 1384A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susţineri care nu reprezintă critici de nelegalitate, ele privind aprecierile instanţei de apel cu privire la aspectul că nu s-a probat existenţa unei fapte care, deşi nu este infracţiune, are caracter ilicit şi a avut consecinţa păgubirii bugetului de stat. Or, asemenea susţineri prin care se tinde a se demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat "numai" pentru motivele de nelegalitate statuate expres în ipotezele de la pct. 1 - 8 ale aceluiaşi articol, normă imperativă, de ordine publică.

Nu au fost dezvoltate critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., nu s-a arătat care sunt motivele pentru care se consideră că hotărârea este nemotivată sau care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, având în vedere că au fost menţionate şi prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Recurenta a procedat la expunerea unei situaţii de fapt şi a susţinut că sunt întrunite cerinţele acţiunii în răspundere civilă delictuală, întrucât fapta există, este săvârşită cu vinovăţie, există prejudiciu, iar între faptă şi prejudiciu există legătură de cauzalitate, limitându-se la înşiruirea mai multor articole din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a arăta însă, în concret, în ce constă legătura acestora cu raţionamentul adoptat de instanţa de apel.

În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa Deciziei nr. 1384A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.

GGC - GV