Nullity of cassation appeal for challenging merits and evidence instead of statutory grounds of illegality

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea formulată la data de 02.08.2016 reclamantul A. a solicitat instanţei:

- să se constate intervenită promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/16.07.2016 de Biroul Notarial B., modificat prin actele adiţionale nr. x şi 2, autentificate la acelaşi birou notarial;

- pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 1270 şi art. 1669 din C. civ.

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 06.02.2017, reclamantul A. a depus o cerere modificatoare a acţiunii introductive de instanţă prin care a solicitat:

- rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. x/16.07.2016 de Biroul Notarial B., modificat prin actele adiţionale nr. x şi 2, autentificate la acelaşi birou notarial;

- obligarea pârâtei la restituirea dublului avansului achitat la încheierea contractului, în cuantum de 160.000 euro.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov:

Prin Sentinţa nr. 65 din 15 ianuarie 2018, Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., aşa cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta C..

A dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/16.07.2016 de Biroul Notarial B..

A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 130.000 de euro.

A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 8.105 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin Decizia nr. 1569 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. împotriva Sentinţei nr. 65 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta C., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a arătat că instanţa de apel nu a lămurit complet situaţia de fapt, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., învederând că probele nu fost complet analizate.

Se mai arată că respingerea probei cu martori de către instanţa de apel reprezintă o încălcare a dreptului la apărare şi se expune de ce era necesară proba testimonială.

De asemenea, recurenta susţine necesitatea depunerii unor înscrisuri noi pentru a proba imposibilitatea încheierii contractului în formă autentică, anume documente emise de O.C.P.I., dar şi declaraţii ale părţilor depuse în dosarul de cadastru al imobilului.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul astfel întocmit, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, faţă de împrejurarea că prin cererea de recurs nu sunt formulate critici de nelegalitate cu referire la aspectele analizate de instanţa de apel.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă C. a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 1569 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susţineri care nu reprezintă critici de nelegalitate, ele privind elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurentă, care în expunerea argumentelor face trimitere la situaţia de fapt şi critică neadministrarea probatoriului solicitat. Or, asemenea susţineri prin care se tinde a se demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat "numai" pentru motivele de nelegalitate statuate expres în ipotezele de la pct. 1 - 8 ale aceluiaşi articol, normă imperativă, de ordine publică.

Recurenta nu a dezvoltat critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci a procedat la expunerea unei situaţii de fapt şi a solicitat reevaluarea probatoriilor administrate şi, deşi în mod formal a invocat încălcarea dreptului la apărare, în motivarea în fapt a acestei susţineri recurenta formulează tot critici legate de netemeinicia respingerii unor probe, susţineri ce pun în discuţie o chestiune de netemeinicie şi nu una de nelegalitate a deciziei atacate.

În aceste condiţii, luând în considerare că în recurs nu se poate proceda la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, incompatibile cu calea de atac extraordinară a recursului, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1569 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.

GGC - GV