Territorial competence fixation after unchallenged first-instance ruling despite unaddressed incompetence exception

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2017 la data de 19.12.2017 contestatorul A. în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a formulat acţiune în constatarea prescripţiei dreptului material de a mai cere executarea silită şi, în consecinţă, a solicitat anularea formelor de executare, în temeiul art. 705 C. proc. civ.. A mai solicitat să se constate lipsa calităţii de creditoare a SC B. SRL şi să fie aceasta obligată la restituirea sumelor deja poprite.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 705 C. proc. civ., art. 703 (l), punctele 4 şi 5 C. proc. civ., art. 1582 (l) C. civ., art. 1393 C. civ., art. 718 alin. (6) C. proc. civ., Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente, anume Judecătoriei Buftea; admiterea excepţiei netimbrării/insuficientei timbrări şi, pe cale de consecinţă, anularea acţiunii ca netimbrată; admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii de constatare a prescripţiei dreptului material de a mai cere executarea silită şi, pe cale de consecinţă, respingerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare; respingerea capătului de cerere privind constatarea lipsei calităţii de creditoare a sa, B. SRL; respingerea capătului de cerere privind restituirea sumelor reţinute în urma popririi instituite în dosarul de executare x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C.; respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, obligarea reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea din 12 septembrie 2018 contestatorul A. a arătat că solicită şi întoarcerea executării silite.

Prin Sentinţa nr. 4489 din 6 noiembrie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a respins contestaţia la executare, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2018, formulată de contestatorul A. în ceea ce priveşte formele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. C., constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. A admis excepţia netimbrării invocată de instanţă în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite şi, în consecinţă, a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.

Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin Decizia nr. 602 din 12 iunie 2019, a respins, ca inadmisibilă, invocarea pe calea întâmpinării a inadmisibilităţii acţiunii în constatare a prescripţiei dreptului material la acţiune, de către intimată. A admis apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 4489/06.11.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. x/2017. A anulat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocării pe calea întâmpinării a inadmisibilităţii acţiunii în constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune de către intimată, că, potrivit art. XV alin. (3) din Legea 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intimatului i se comunică apelul, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

Cu toate că, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, s-a arătat că astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă de intimată la cererea introductivă de instanţă, aceasta a reiterat, prin actul de procedură menţionat, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, excepţie asupra căreia judecătoria a omis a se pronunţa.

Or, în acest context, s-a reţinut că devin incidente dispoziţiile art. 472 C. proc. civ. privitoare la apelul incident, potrivit cărora, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii invocării pe calea întâmpinării a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare a prescripţiei dreptului material la acţiune, de către intimată, aceasta având deschisă calea apelului îndreptat împotriva soluţiei pronunţate de către instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte apelul declarat, tribunalul a constatat că acesta este fondat.

S-a arătat că în şedinţa publică din data de 30.10.2018, deşi apărătorul reclamantului a învederat că cererea formulată priveşte prescripţia dreptului material de a mai cere executarea silită, constatarea lipsei calităţii de creditoare a SC B. SRL şi întoarcerea executării silite, Judecătoria Slatina a reţinut că, la momentul stabilirii taxei de timbru, acţiunea a fost calificată drept contestaţie la executare şi întoarcere executare şi, prin urmare, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând cauza în pronunţare în baza acestei excepţii.

Tribunalul Olt a reţinut că principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

S-a constatat că principiul contradictorialităţii a fost nesocotit întrucât instanţa nu a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a acţiunii, mărginindu-se să constate, de altfel, fără temei că, anterior, acţiunea a fost calificată drept contestaţie la executare şi întoarcere executare.

Prin urmare, s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, s-a considerat că se impune anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Olt a reţinut că, fără a se face aprecieri asupra admisibilităţii acţiunii formulate de către partea reclamantă, se impune punerea în discuţie de către prima instanţă a calificării juridice a acţiunii şi, doar ulterior analizării poziţiei procesuale a părţii, instanţa să se pronunţe asupra acesteia.

În concluzie, constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., iar partea a solicitat anularea cauzei cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Olt a admis apelul formulat de apelantul reclamant A., a anulat sentinţa pronunţată de Judecătoria Slatina şi a dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost reînregistrată, pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.09.2019 sub nr. x/2017*.

Prin Sentinţa nr. 3956 din 8 octombrie 2019, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea prescripţiei dreptului material de se mai cere executare silită şi anularea formelor de executare, precum şi întoarcerea executării silite.

S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

S-a avut în vedere regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărui circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, în sensul că, în absenţa unei norme contrare, instanţa competentă este cea prevăzută de acest articol.

S-a arătat că din interpretarea per a contrario a art. 126 C. proc. civ. raportat la art. 129 C. proc. civ., rezultă că norma de competenţă teritorială astfel precizată are şi un caracter absolut.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut că pârâta îşi are sediul în Voluntari, Şos. x, judeţul Ilfov.

Pe cale de consecinţă, având în vedere argumentele de mai sus, precum şi faptul că sediul pârâtei este situat în judeţul Ilfov, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Slatina invocată de către pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin Sentinţa nr. 656 din 5 februarie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de pârâta SC B. SRL la data de 06.03.2018, în primul ciclu procesual.

Pârâta SC B. SRL nu a formulat apel împotriva Sentinţei civile nr. 4489/06.11.2018 a Judecătoriei Slatina prin care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

S-a arătat că astfel cum a reţinut Tribunalul Olt în Decizia nr. 602/12.06.2019, devin incidente dispoziţiile art. 472 C. proc. civ. privitoare la apelul incident în situaţia în care instanţa omite să se pronunţe asupra unei excepţii, în speţă, excepţia necompetenţei teritoriale.

S-a apreciat, în aceste condiţii, că prin nedeclararea căii de atac împotriva primei hotărâri, competenţa s-a fixat în mod definitiv în favoarea instanţei iniţial învestite, anume a Judecătoriei Slatina.

În plus, art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În plus, s-a reţinut că dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

S-a considerat că şi din acest punct de vedere, dat fiind că problema competenţei nu poate fi pusă în orice fază a procesului, ci doar în faţa primei instanţe, competenţa rămâne câştigată Judecătoriei Slatina, în rejudecare instanţa de fond nemaiputând repune în discuţie aspecte legate de necompetenţa sa.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, a solicitat să se constate prescripţia dreptului material de a mai cere executarea silită şi, în consecinţă, a solicitat anularea formelor de executare, în temeiul art. 705 C. proc. civ.. A mai solicitat să se constate lipsa calităţii de creditoare a SC B. SRL şi să fie aceasta obligată la restituirea sumelor deja poprite. Prin precizarea din 12 septembrie 2018 contestatorul A. a arătat că solicită şi întoarcerea executării silite.

Intimata SC B. SRL a depus la dosar întâmpinare în primul ciclu procesual prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente, anume Judecătoriei Buftea; admiterea excepţiei netimbrării/insuficientei timbrări şi, pe cale de consecinţă, anularea acţiunii ca netimbrată; admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii de constatare a prescripţiei dreptului material de a mai cere executarea silită şi, pe cale de consecinţă, respingerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare; respingerea capătului de cerere privind constatarea lipsei calităţii de creditoare a sa, B. SRL; respingerea capătului de cerere privind restituirea sumelor reţinute în urma popririi instituite în dosarul de executare x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C.; respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, obligarea reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.

Se reţine, din actele dosarului, că Judecătoria Slatina nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de intimata SC B. SRL prin întâmpinare, iar, prin Sentinţa nr. 4489 din 6 noiembrie 2018, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a respins contestaţia la executare, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2018, formulată de contestatorul A. în ceea ce priveşte formele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. C., constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. A admis excepţia netimbrării invocată de instanţă în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite şi, în consecinţă, a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri singura parte care a declarat apel a fost reclamantul A., apel soluţionat de Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin Decizia nr. 602 din 12 iunie 2019, în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, invocarea pe calea întâmpinării a inadmisibilităţii acţiunii în constatare a prescripţiei dreptului material la acţiune, de către intimată şi a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 4489/06.11.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina, fiind anulată sentinţa şi dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Având în vedere că intimata SC B. SRL nu a înţeles să formuleze în temeiul prevederilor art. 472 alin. (1) C. proc. civ. apel incident prin care să fi invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Slatina, în contextul în care fusese invocată în faţa Judecătoriei excepţia de necompetenţă prin întâmpinarea depusă, se reţine că rămâne câştigată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Astfel, potrivit prevederilor art. 472 alin. (1) C. proc. civ.: "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe."

Or, faţă de apelul declarat reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 4489/06.11.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina, intimata SC B. SRL nu a uzat de mijlocul procesual oferit de dispoziţiile art. 472 C. proc. civ. pentru a critica nesoluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale invocată în termen legal în primul ciclu procesual, aspect ce determină fixarea competenţei în mod definitiv în favoarea instanţei iniţial învestite, anume Judecătoria Slatina.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.

GGC - GV