Sexual offenses against minors: exclusion of mandatory medical treatment absent documented illness
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the defendant's appeal, ordering the quashing of the lower courts' decisions solely to remove the mandatory medical treatment measure under Article 113 of the Penal Code, while leaving the underlying convictions for sexual acts with minors and the imposed sentence of eleven years' imprisonment fully in force. The defendant challenged his conviction for forcibly engaging in sexual relations with two minors, arguing he lacked full discernment at the time of the offenses and seeking a new psychiatric evaluation and a reduction of the sentence. The Court rejected the arguments for a new expert examination or re-sentencing, finding the existing psychiatric evaluation sufficient to establish that the defendant’s discernment was only slightly diminished and his legal capacity for criminal responsibility remained intact; however, it determined that the record did not support the imposition of compulsory medical treatment as there was no proof of an illness requiring such a measure, and it ordered the deduction of time spent in pre-trial detention from the final sentence.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 alin. (1) C. pen, art. 34 C. pen, art. 113 C. pen, art. 72 C. pen; Sexual offenses against minors: exclusion of mandatory medical treatment absent documented illness: The defendant challenged his conviction for forcibly engaging in sexual relations with two minors, arguing he lacked full discernment at the time of the offenses and seeking a new psychiatric evaluation and a reduction of the sentence. The Court rejected the arguments for a new expert examination or re-sentencing, finding the existing psychiatric evaluation sufficient to establish that the defendant’s discernment was only slightly diminished and his legal capacity for criminal responsibility remained intact; however, it determined that the record did not support the imposition of compulsory medical treatment as there was no proof of an illness requiring such a measure, and it ordered the deduction of time spent in pre-trial detention from the final sentence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific legal provision whose application was annulled in the dispositive because the court found no basis for imposing mandatory medical treatment.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 499 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul P.D. la:
- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și;
- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., iar în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare. De asemenea, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. și măsura de obligare la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în luna octombrie 2002, inculpatul P.D. l-a constrâns prin violență pe minorul V.A. să întrețină cu el raporturi sexuale, iar la data de 25 februarie 2004 l-a obligat, tot prin violență, pe minorul M.I. să întrețină cu el raporturi sexuale și de perversiune sexuală.
Prin decizia penală nr. 304 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul P.D. a declarat recurs prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru a se efectua o nouă expertiză psihiatrică, prin care să dovedească lipsa de discernământ în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice, întrucât în recursul inculpatului nu se învederează alte elemente decât cele avute în vedere la efectuarea expertizei psihiatrico-legale de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, expertiză prin care s-a opinat că inculpatul are un „discernământ ușor diminuat raportat la faptele imputate”, răspunderea acestuia nefiind exclusă din punct de vedere medical.
Înalta Curte nu poate primi, de asemenea, nici cererea inculpatului de redozare a pedepsei aplicate, constatând că individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Recursul inculpatului este întemeiat și va fi admis numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție care urmează să fie înlăturată, întrucât nici din expertiza psihiatrico-legală amintită și nici din vreun alt act al dosarului nu rezultă că inculpatul suferă de o boală care să necesite instituirea tratamentului medical obligatoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 499/ PI din 14 iunie 2004 a Tribunalului Timiș numai cu privire la aplicarea art. 113 C. pen., dispoziție pe care o înlătură.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 12 noiembrie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2004.