Real estate transfer via judicial substitution of deed; validity of service and judicial stamp duty payment in revision proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 26 martie 2015 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Ploieşti, str. x, jud. Prahova.

Prin Sentinţa civilă nr. 371 din 19 ianuarie 2016, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 2926 din 17 octombrie 2016, Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2018 s-a depus la dosar contractul de cesiune încheiat între B. - în calitate de cedentă - şi C. - în calitate de cesionară, prin care au fost cesionate drepturile litigioase şi obligaţiile ce derivă din Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

În temeiul acestui contract, s-a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu a cesionarei C., însă la termenul de judecată din 10 mai 2018 instanţa a constatat că aceasta are calitate procesuală pasivă, nu în temeiul cererii de intervenţie în interes propriu, ci în baza contractului de cesiune anterior menţionat.

Prin urmare, prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2018, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi 39 C. proc. civ., instanţa a dispus scoaterea din cauză a intimatei-pârâte B. şi introducerea în cauză a intimatei C., în calitate de intimată-pârâtă, succesor în drepturi şi obligaţii al fostei intimate.

Prin Decizia nr. 2880 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. şi a schimbat în tot sentinţa atacată, astfel:

Pe fondul cauzei, a admis acţiunea formulată de reclamantul A..

A constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 11.11.2008, cu privire la apartamentul situat în Ploieşti, judeţ Prahova.

A dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 10.358 RON, reprezentând taxă de timbru la fond şi în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva Deciziei nr. 2880 din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pârâta C. a formulat cerere de revizuire.

5. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire:

Prin Decizia civilă nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2880 din 29 noiembrie 2018 pronunţată de aceeaşi instanţă.

6. Calea de atac formulată împotriva deciziei pronunţate în revizuire:

Împotriva Deciziei nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pârâta C. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-revizuentă susţinând că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcându-se dreptul la un proces echitabil.

Recurenta a arătat că hotărârea revizuită i-a fost comunicată la 2 februarie 2019, iar citaţia cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru a fost emisă la 17 ianuarie 2019, susţinând că instanţa s-a grăbit să judece cererea de revizuire, având în vedere că, în raport de data comunicării hotărârii revizuite, încă era în termenul de motivare al acesteia.

În plus, judecarea cererii de revizuire s-ar fi făcut cu lipsă de procedură, fiindcă recurenta, încă din data de 27 decembrie 2019, şi-ar fi ales alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedura în Comuna Blejoi nr. 973, judeţ Prahova.

Recurenta a făcut ample aprecieri asupra fondului cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii apelului formulat de intimat.

5. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la 16 ianuarie 2020.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu, s-a reţinut că pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. şi art. 153 C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză:

Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând că decizia împotriva căreia s-a formulat revizuire este pronunţată într-un recurs a cărui valoare este de 500.000 RON, fiind definitivă. Ca urmare, şi decizia prin care a fost soluţionată revizuirea este tot definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, se reţine că, deşi recurenta-pârâtă a formulat critici indicând drept temei art. 488 pct. 4 C. proc. civ., prin raportul asupra admisibilităţii recursului s-a constatat că susţinerile privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. şi art. 153 C. proc. civ. se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la susţinerea recurentei-revizuente referitoare la lipsa de procedură de la termenul la care s-a soluţionat cererea de revizuire, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire aceasta a indicat adresa de corespondenţă în Sibiu, judeţul Sibiu, citarea efectuâdu-se la adresa menţionată de parte.

Astfel cum în mod corect a consemnat instanţa de revizuire în practicaua hotărârii recurate, potrivit art. 172 C. proc. civ. dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

În cauză, instanţa a constatat că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu revizuenta (citare efectuată la domiciliul indicat de aceasta în cererea de revizuire) s-a menţionat că partea nu mai locuieşte la respectiva adresă şi, în mod corect, a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că nu s-a indicat de către revizuentă o altă adresă unde să fie citată, în raport de dispoziţiile art. 172 C. proc. civ.

Se reţine că recurenta-revizuentă nu poate invoca faptul că la 27 decembrie 2018 ar fi depus la dosarul cauzei o adresă prin care ar fi solicitat ca toate documentele să îi fie transmise la adresa din comuna Blejoi, judeţul Prahova, din moment ce cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la o dată ulterioară, respectiv la 14 ianuarie 2019 - dată la care a indicat adresa din Sibiu, astfel cum reiese din lecturarea cererii de revizuire.

La această adresă menţionată în cererea de revizuire revizuentei i s-a comunicat la 17 ianuarie 2019 obligativitatea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că, până la termenul de judecată din 13 februarie 2019, revizuenta nu s-a conformat obligaţiei de a timbra cererea de revizuire şi nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat de instanţă, astfel încât, în mod judicios, curtea de apel a anulat ca netimbrată cererea de revizuire.

Referitor la susţinerea recurentei-revizuente, în sensul că nu ar fi dispus de timpul necesar în vederea achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de revizuire, se reţine că, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, (1) taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Or, de la primirea comunicării instanţei de revizuire privind obligativitatea timbrării cererii de revizuire (17 ianuarie 2019) şi până la termenul de judecată din 13 februarie 2019, recurenta-revizuentă a dispus de mai mult de 10 zile pentru a depune taxa judiciară de timbru, obligaţie faţă de care nu s-a conformat.

În ceea ce priveşte criticile vizând fondul litigiului şi modalitatea în care instanţele de fond au soluţionat cauza, se reţine că respectivele susţineri nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar. Prin urmare, nefiind o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspectele de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C. împotriva Deciziei civile nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - GV