Admissibility of revision against a final filter-panel decision annulling a non-compliant appeal

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost anulat recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

Prin Decizia nr. 2289 din 28 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, hotărârea atacată pe calea revizuirii, respectiv Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a constatat nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2019, a fost pronunţată în complet de filtru în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. care stipulează: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În condiţiile în care Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 nu este supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare, inclusiv revizuire, în aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici Decizia nr. 2289 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2289 din 28 noiembrie 2019, exercitată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2289 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2020.

GGC - GV