Limit of appellate review: Failure to substantiate illegality grounds in appeal against denial of clarification of judgment operative part

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin Decizia nr. 179/04.07.2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2003, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva Deciziei nr. 196/2002, emisă de Primăria Deveselu, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Deveselu.

La 13.06.2019, petenţii A., F., C., D. şi E. au formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 179 din 04.07.2003, învederând următoarele:

Potrivit dispozitivului, această decizie face trimitere la expertiza ce a fost dispusă şi efectuată, intimata Primăria Deveselu fiind obligată să restituie suprafaţa de 0,25 ha "identificată prin expertiză" .

Petenţii nu solicită punerea în executare, deoarece a intervenit prescripţia şi doresc să fie puşi în posesie, chiar dacă acest act administrativ şi premergător emiterii titlului de proprietate ar fi trebuit să se regăsească în titlu.

Întrucât intimata a refuzat ani de-a rândul, au fost puşi în posesie pe un alt teren al cărui amplasament nu corespunde nici titlului de proprietate, nici deciziei, petenţii neputând fi decât simpli posesori, nu şi proprietari.

Neindicarea în dispozitiv a locului situării terenului lasă loc de interpretări, speculaţii şi chiar abuz, astfel că o completare a acestuia raportat la expertiză ar obliga intimata să emită un proces-verbal corect şi legal, deoarece se lovesc tot timpul de acelaşi refuz categoric al Comisiei locale, care motivează că "hotărârea nu este bună".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.

În şedinţa din 10.07.2019, instanţa a calificat cererea formulată ca fiind o cerere de lămurire dispozitiv.

2. Hotărârea de lămurire dispozitiv

Prin încheierea nr. 14 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea petenţilor.

În considerente, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

În cauză, reclamantul G. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 196/21.03.2002, emise de Primarul comunei Deveselu, solicitând restituirea în natură sau echivalent în bani a suprafeţei de teren intravilan de 0,23 ha, din care 0,1 ha curţi.

Faţă de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi cele ale art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că instanţa este învestită cu o cerere de lămurire a dispozitivului.

Prin Decizia civilă nr. 179/04.07.2003, Curtea de Apel Craiova a admis contestaţia, obligând Primăria comunei Deveselu să restituie petentului suprafaţa de 0,25 ha, identificată de expertiză.

Cererea de lămurire nu poate fi soluţionată favorabil, având în vedere că, în cuprinsul raportului de expertiză, nu a fost identificată suprafaţa de teren. Mai mult, din susţinerile părţilor rezultă că reclamanţii au fost puşi în posesie, aceştia refuzând amplasamentul pus la dispoziţie de autorităţile locale şi dorind, de fapt, vechiul amplasament, care parţial, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, este cuprins în titlul de proprietate emis unei alte persoane.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a reţinut că nu se poate, pe calea unei astfel de cereri, să se stabilească dacă terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 10/2001, o astfel de solicitare neîncadrându-se în prevederile art. 2811 C. proc. civ., aspect ce trebuia lămurit cu ocazia soluţionării cauzei.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs petenţii.

În motivare, recurenţii au expus parte din motivele pentru care a fost respinsă cererea de lămurire, anume că, din cuprinsul raportului de expertiză, nu a fost identificată suprafaţa de teren ce se solicită a fi restituită în prezentul litigiu.

Deşi, în raport de suprafaţa de 0,25 ha, sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 18/1991, cât şi ale Legii nr. 10/2001, şi cum considerentele Sentinţei nr. 179/04.07.2003 a Curţii de Apel Craiova, fac trimitere doar la expertiză, fără a dispune în concret în acest sens, Comisia locală şi-a dovedit incapacitatea de a o pune în aplicare.

Există mai multe indicii din care rezultă refuzul intimatei de a dori clarificarea acestei situaţii, lămurirea unui dispozitiv care a creat dubii, speculaţii şi mai ales promisiuni din partea intimatei, recurenţii arătând că nu au recurs la punerea în executare tocmai pentru imposibilitatea executării dispozitivului.

4. Apărările formulate în recurs.

Intimata Primăria Deveselu nu a formulat întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin încheierea nr. 14 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 179/2003, iniţiată de petenţi, cu argumentarea că, pe de o parte, suprafaţa de teren de 0,25 ha, de care se prevalează reclamanţii, nu a fost identificată prin raportul de expertiză, iar, pe de altă parte, aspectele vizând stabilirea regimului juridic al terenului în sensul că face obiectul Legii nr. 10/2001 sau nr. 18/1991, exced dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. şi nu pot fi lămurite decât cu ocazia judecării pe fond a litigiului.

Din cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte reţine că recurenţii nu au indicat şi dezvoltat critici care să poată fi circumscrise unor motive de recurs dintre cele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., nu au arătat în ce a constat greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. Aceştia s-au rezumat să reia aspecte care ţin de fondul litigiului, evocate în cererea de lămurire de dispozitiv, susţinând că suprafeţei de teren în litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 10/2001, iar Sentinţa nr. 179/2003 face doar trimitere la raportul de expertiză, fără a statua în concret cu privire la cei 0,25 ha. Sunt indicii care conduc la refuzul intimatei de a clarifica această situaţie, iar punerea în executare a titlului executoriu nu se poate face tocmai pentru că dispozitivul lui nu este clar.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenţi nu se pot configura în critici susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi cum nu se pot reţine, în speţă, motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în susţinerea casării/modificării încheierii recurate şi care să determine incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii D., C., A., E. şi F. împotriva încheierii nr. 14 din 10 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2003.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2020.

GGC - GV