Inadmissibility of revision against decisions rendered in the filter procedure under Article 493(5) of the Civil Procedure Code

Asupra cererii constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin Decizia nr. 2422 din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1437 din 19 septembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2422 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat cerere de revizuire A..

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 28 ianuarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menţionat. Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia civilă nr. 1437 din 19 septembrie 2019, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost pronunţată în procedura de filtru, prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2422 din 11 decembrie 2019, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1437 din 19 septembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Ca atare, decizia împotriva căreia revizuentul a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea unei decizii prin care s-a soluţionat un recurs în procedura filtrului, reglementată de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Astfel, se constată că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse vreunei căi de atac.

Ca atare, hotărârile pronunţate în procedura de filtrare a recursului nu pot fi atacate nici cu contestaţie în anulare şi nici cu revizuire.

Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire a unei hotărâri pronunţate în procedura filtrului, reglementată de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este inadmisibilă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se constată că împotriva Deciziei civile nr. 2422 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2422 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2422 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV