Fraud conviction revision fails; unsigned schedule not new evidence, expert report barred, appeal costs imposed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/2004 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata F.B.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În cauză revizuienta prin apărător a precizat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire a hotărârii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Revizuienta în fața instanței la data de 3 februarie 2003 a prezentat un înscris precizând că acesta nu a fost cunoscut de instanță la data pronunțării hotărârii și a solicitat audierea unui martor.

Motivele invocate de revizuientă nu au putut fi primite, deoarece înscrisul depus la dosar reprezintă o copie a altui înscris, nu este datat și nici nu este semnat și pare a fi grafic de eșalonare a unei plăți.

Înscrisul nu conține sume de persoane fizice sau juridice și nu exprimă în litere ceea ce reprezintă cifrele trecute pe înscris.

Vinovăția inculpatei revizuiente F.B. a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați, plângerea și adresa părții vătămate F.Ț. Râmnicu Sărat, coroborate cu celelalte probe administrate.

Împrejurarea că partea vătămată a fost înșelată de inculpata F.B. se cunoaște încă de la pronunțarea sentinței penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galați, aceasta rezultând în mod indubitabil din probele administrate.

Condamnata F.B. s-a folosit de căile de atac împotriva sentinței penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galați, a invocat la instanțele de control judiciara motive de nevinovăție, dar s-a apreciat că situația de fapt și vinovăția au fost corect reținute de instanța de fond.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în urma cercetărilor efectuate a ajuns la concluzia că în cauză nu se confirmă nici un motiv de revizuire din cele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat prin referatul atașat la dosar respingerea cererii de revizuire.

Având în vedere considerentele arătate mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt motive de revizuire a sentinței penale nr. 122 din 20 martie 2001 a Tribunalului Galați, motiv pentru care cererea condamnatei revizuiente F.B. a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnata F.B., care a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală, solicitând admiterea cererii de revizuire și efectuarea unei expertize contabile pentru a-și dovedi nevinovăția.

Prin decizia penală nr. 275/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 649/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata F.B. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 3 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 2523/P/2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată condamnata la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Galați a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod judicios prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnată, apreciind că înscrisul depus de aceasta la dosarul cauzei, reprezentând o „eșalonare a plăților”, dintre firma inculpatei și partea vătămată F.Ț. Râmnicu Sărat, nu poate fi considerat, ca o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei, deoarece înscrisul depus la dosarul cauzei nu este datat, nu se precizează între care părți a fost încheiat, pentru a se verifica dacă acesta emană de la partea vătămată, nu este semnat și ștampilat pentru a face dovada vinovăției părților.

Referitor la cererea formulată în calea de atac, de efectuare a unei expertize contabile, s-a constatat că aceasta excede cadrului procesual stabilit de art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen., respectiv că cererea de revizuire se adresează procurorului de la instanța care a judecat cauza în fond cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijlocului de probă în dovedirea acestuia.

Deoarece în cererea de revizuire, condamnata nu a solicitat această probă pentru a fi analizată de organele de urmărire penală, în calea de atac, cererea condamnatei, excede cadrului procesual legal.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs revizuienta condamnată F.B., criticând-o, arătând în scris, că nu i-a fost aprobat în instanță prezența unui expert contabil, că există un caz de incompatibilitate, domnul judecător P.D. care a făcut parte din completul de judecată care a soluționat apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond privind respingerea cererii de revizuire a participat la judecata pe fond a cauzei, respectiv când a pronunțat condamnarea sa, că a solicitat revizuirea pe cele trei cazuri ale art. 394 C. proc. pen., i-au fost respinse probe noi prin care să-și dovedească nevinovăția, a făcut mai multe referiri la plângerea formulată de F.Ț., tabelul prezentat ca probă de reprezentanții fabricii este un fals, că la stabilirea situației de fapt de instanța de fond când a pronunțat condamnarea sa nu s-a ținut cont de prezumția de nevinovăție, precum și alte aspecte privind împrejurările faptice de care nu s-a ținut cont.

Concluziile orale ale părților asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de revizuienta condamnată F.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 și 171 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul revizuientei condamnate ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că cererea de revizuire formulată de condamnata F.B. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., așa cum a fost precizată de apărătorul revizuientei condamnate, text de lege care stipulează că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Așadar, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, bazată pe fapte și probe noi, în cursul judecării acesteia nu sunt aplicabile prevederile referitoare la incompatibilitate, recuzare sau abținere, deoarece judecata în revizuire conduce la reexaminarea cauzei în lumina unor împrejurări noi, asupra cărora instanța nu se pronunțase la judecarea în fond.

În consecință, la judecarea cererii de revizuire pot participa aceiași judecători care au pronunțat hotărârea supusă căii extraordinare de atac arătate.

Astfel, critica recurentei revizuiente condamnate, în sensul că domnul judecător D.P. care a făcut parte din completul de judecată la soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a participat și la soluționarea cauzei pe fond prin a cărei sentință a fost condamnată, nu poate fi reținută, având în vedere condiția cerută de cazul de revizuire menționat, privind existența unor fapte sau împrejurările noi numai prin prisma cărora instanța va reevalua cauza, nefiind incidente dispozițiile legale privind incompatibilitatea și în consecință nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în cauză instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, în raport cu motivele invocate de revizuienta condamnată, considerând cererea de revizuire ca fiind nefondată, deoarece înscrisul depus de aceasta la dosar nu îndeplinește condițiile de a fi considerat o împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei, iar criticile revizuientei cu privire la probele administrate formulate pe tot parcursul procesului penal au fost respinse de instanțele de judecată.

De asemenea, în mod corect instanța de apel a considerat cererea de efectuare a expertizei contabile ca excedând cadrului procesual stabilit prin dispozițiile art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen., deoarece în cererea de revizuire formulată și adresată organelor de urmărire penală nu a solicitat această probă.

În raport cu cele menționate, instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, nefiind incident cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Înalta Curte verificând hotărârea instanței de apel nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Galați.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.