Revision of final civil judgment rejected: inadmissibility of re-examining merits outside strict statutory grounds under Article 509 CPC

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin Decizia nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 541 din 7 martie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2018.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat cerere de revizuire revizuenţii B. şi A., solicitând anularea hotărârii menţionate.

Revizuenţii au susţinut că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu încălcarea legii şi fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi de înscrisurile aflate la dosar. În continuare, revizuenţii au prezentat situaţia de fapt şi parcursul derulării litigiului, exprimându-şi nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei.

În concluzie, au susţinut faptul că decizia atacată este nelegală, solicitând să se constate nulitatea acesteia şi rejudecarea cauzei.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2020 s-a fixat termen de judecată la 20 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Astfel, potrivit art. 509 C. proc. civ.:

(1) "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.

În cauză, revizuenţii au susţinut că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu încălcarea legii şi fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi de înscrisurile aflate la dosar. Aceştia şi-au exprimat nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, susţinând faptul că decizia atacată este nelegală, solicitând să se constate nulitatea acesteia şi rejudecarea cauzei.

Prin urmare, revizuenţii au invocat critici de nelegalitate a deciziei atacate şi nu critici care să se încadreze în motivele şi cazurile prevăzute în mod expres de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, o cale de retractare, este admisibilă numai în cazurile prevăzute în mod expres de lege şi nu poate fi exercitată pentru alte motive, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţe cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

În speţă, motivele invocate în cererea de revizuire vizează fondul pricinii, modul în care instanţele anterioare au soluţionat cauza, considerându-se că în mod greşit nu au fost luate în considerare unele acte depuse la dosar.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte constată că deşi, în mod formal, revizuenţii au invocat dispoziţii legale prevăzute pentru promovarea cererii de revizuire, în fapt, motivele vizează modul în care s-au interpretat anumite dispoziţii procedurale şi s-au aplicat la starea de fapt ce a rezultat din dosar, situaţie care este incompatibilă cu structura căii extraordinare de atac a revizuirii .

Acceptarea admisibilităţii căii de atac de retractare din cauza de faţă, în afara cadrului legal expres prevăzut de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., respectiv reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept - astfel cum solicită revizuenţii - este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulţumită ar susţine că s-au săvârşit erori de judecată şi s-ar pune în discuţie legalitatea unei hotărâri.

O astfel de concluzie se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe nu trebuie să mai fie rejudecată la orice controversă (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza Rada c. României), desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive neputând fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanţa care a statuat în ultimă instanţă (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

De asemenea, în cauza Precup contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reţinut că respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desfiinţarea unei decizii definitive şi executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obţine reexaminarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la acelaşi litigiu.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de revizuenţi nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile acestora nu se circumscriu cerinţelor legale ce se cer a fi îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta urmând a fi respinsă, în consecinţă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV