Inadmissibility of cassation appeal in land registry dispute subject to exclusive appellate remedy

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Instituţia Prefectului judeţului Vâlcea, Comisia judeţeană de fond funciar a judeţului Vâlcea şi Comisia locală de fond funciar a comunei Zătreni, s-a solicitat să se dispună punerea în executare a Deciziei civile nr. 173 din 05.04.2015, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008 şi a Deciziei nr. 65 din 21.04.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 83 din 22 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Prin Sentinţa nr. 129 din 10 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, s-a respins cererea de lămurire şi completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 83 din 22.03.2019 a aceleiaşi instanţe, formulată de reclamantul A.

2. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 83 din 22.03.2019 şi a Sentinţei civile nr. 129 din 10.05.2019, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 08 noiembrie 2019.

4. Întâmpinarea

Intimata Comisia locală de fond funciar Zătreni a depus, în termenul prevăzut de lege, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi inadmisibil.

5. Procedura de filtru

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018 (respectiv 11 ianuarie 2019), dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 13 ianuarie 2020 s-a stabilit termen la data de 20 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul solicită punerea în executare a unor decizii pronunţate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008, hotărâri care nu sunt susceptibile de executare silită.

Instanţa de fond - Tribunalul Gorj, din analiza hotărârilor judecătoreşti a căror punere în executare o solicită reclamantul, a reţinut că litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2008 a privit atât valabilitatea unor acte de proprietate emise reclamantului A. în procedura specială a legilor fondului funciar, respectiv titluri de proprietate, cât şi valabilitatea unor hotărâri emise de Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, prin care au fost invalidate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant.

A mai reţinut instanţa de fond că hotărârile pronunţate în procedura legilor fondului funciar sunt hotărâri susceptibile de executare numai de către instituţiile statului cu atribuţii în procedura reconstituiri dreptului de proprietate, ele neputând fi duse la îndeplinire de o altă persoană decât debitorul în sarcina căruia instanţa a stabilit anumite obligaţii de a face sau de a nu face.

De asemenea, aceeaşi opinie a fost exprimată şi prin Sentinţa nr. 129 din 10 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, (prin care a fost respinsă cererea de lămurire şi completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 83 din 22.03.2019), hotărâre prin care s-a reţinut că cererea reclamantului de a se dispune de către instanţă punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, efectuarea executării silite se face, în conformitate cu dispoziţiile art. 663, art. 664 C. proc. civ., de către executorul judecătoresc la solicitarea creditorului, iar pe de altă parte, cele stabilite prin cele două hotărâri judecătoreşti sunt dispoziţii care nu sunt susceptibile de executare silită, ele putând fi puse în executare de către instituţiile statului cu atribuţii în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin ca s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Prin urmare, se constată că litigiul de faţă este un litigiu de fond funciar, astfel cum este definit acesta de art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar art. 5 din Titlul XIII din aceeaşi lege prevedea, pentru litigiile începute anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., că "hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului". Odată cu apariţia noului cod, aplicabile sunt dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ., potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Litigiul de faţă, fiind supus dispoziţiilor noului C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11 ianuarie 2019, aplicabile erau prevederile art. 7 din Legea nr. 76/2012, iar pe fond sentinţa tribunalului putea fi atacată doar cu apel, nu şi cu recurs. De altfel, aceste două cicluri procesuale (prima instanţă şi apel) au şi fost parcurse pe fondul litigiului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În materia fondului funciar, competenţa expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 53 - 56 şi art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum şi de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, nou introdus prin art. 47 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Pornind de la aceste reglementări legale speciale şi raportându-le la dispoziţiile art. 94 şi 95 C. proc. civ., privitoare la competenţa materială de drept comun a judecătoriei şi a tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecăţilor în materie funciară, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea unei căi de atac, astfel că împotriva plângerii soluţionată în primă instanţă de judecătorie se poate exercita doar calea de atac a apelului.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunţate de tribunale în faza procesuală a apelului, în litigii de fond funciar, nu sunt supuse recursului.

În speţă, prin decizia atacată, apelul reclamantului a fost respins de curtea de apel, hotărârea de primă instanţă fiind pronunţată de tribunal, însă acest aspect nu schimbă natura litigiului, respectiv litigiu de fond funciar, care este supus doar ciclurilor procesuale de primă instanţă şi de apel şi care, de altfel, au şi fost parcurse pe fondul litigiului dedus judecăţii.

În concluzie, constatându-se că este vorba despre un litigiu de fond funciar, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 şi ale art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ., în conformitate cu care, avându-se în vedere data sesizării instanţei cu judecata fondului cauzei, hotărârea primei instanţe este supusă numai apelului, pentru aceste considerente, având în vedere că în litigiile de fond funciar niciun text de lege nu prevede expres calea de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2.390 din data de 17.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

GGC - ED