Temporal scope of pardon: inapplicability of blanket clemency to offenses committed after the law’s publication date

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 565 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost condamnată inculpata B.M. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a scăzut timpul arestării preventive de la 19 ianuarie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, că în luna decembrie 2002, inculpata a obținut de la partea vătămată N.C.O. suma de 16.400.000 lei, inducând-o în eroare în sensul facilitării obținerii unui împrumut de la B.N.R. de zece ori mai mare, respectiv 164.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost admis apelul inculpatei și în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei și s-a dispus punerea sa în liberate dacă nu este arestată în altă cauză.

Decizia mai sus menționată a rămas definitivă prin nerecurare.

În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 776 din 4 iunie 2003 a Tribunalului București, definitivă prin nerecurare, considerând că hotărârea instanței de apel este contrară legii, deoarece în mod greșit a fost grațiată pedeapsa aplicată inculpatei.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, prevederi care nu se aplică celor care au săvârșit infracțiuni limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din lege, printre care, este adevărat, nu se regăsesc prevederile art. 215 alin. (1) C. pen., cum în mod corect a reținut instanța de control judiciar.

Dar, potrivit art. 8 din aceeași lege, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2003, dispozițiile legii de grațiere privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv până la 4 octombrie 2002.

Așa cum rezultă din probele administrate și cum corect au reținut și instanțele de judecată, prin inducerea în eroare a părții vătămate, inculpata a primit de la aceasta 16.400.000 lei, în trei tranșe, în cursul lunii decembrie 2002.

Așadar, săvârșind infracțiunea după intrarea în vigoare a actului de clemență menționat, evident, în cauză, nu se impunea grațierea pedepsei aplicate inculpatei.

Pentru acest motiv, s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea deciziei nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului București și menținerea hotărârii instanței de fond.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare ca fiind fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că atât instanța de apel, cât și prima instanță au reținut în fapt, în esență că în luna decembrie 2002, inculpata B.M. a indus în eroare partea vătămată N.C.O., promițându-i că prin depunerea la B.N.R. a unei sume de bani vor obține un credit de 10 ori mai mare, pe care s-a oferit să i-l faciliteze și de la care a primit și și-a însușit suma de 16.400.000 lei în trei tranșe.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, prevederi care nu sunt aplicabile celor care au săvârșit infracțiuni limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 8 din același act normativ, modificat prin O.U.G. nr. 18/2003, dispozițiile legii de grațiere privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv până la 4 octombrie 2002.

Astfel, în raport cu cele arătate rezultă că instanța de apel, deși a stabilit corect că infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei, respectiv art. 215 alin. (1) C. pen., nu este exceptată de la beneficiul grațierii, totuși a ignorat o altă condiție cerută de actul de clemență, așa cum a fost modificat, respectiv, data săvârșirii faptei pentru care a fost aplicată pedeapsa ce urma să fie analizată sub aspectul incidenței sau nu a grațierii, care trebuia să fie anterioară publicării legii privind grațierea, și anume anterioară datei de 4 octombrie 2002.

Or, cum rezultă din probele administrate, data comiterii faptei de către inculpata B.M. a fost reținută în cursul lunii decembrie 2002, deci ulterioară datei impuse de actul normativ menționat, ceea ce făcea inaplicabilă dispoziția prevăzută de art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitoare la grațierea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei.

Așa fiind, Înalta Curte consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este contrară legii numai cu privire la constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție pe care o va înlătura.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4141, cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, privind pe inculpata B.M.

Se va casa decizia atacată, numai cu privire la constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție pe care o va înlătura.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, privind pe inculpata B.M.

Casează decizia atacată, numai cu privire la constatarea grațierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție pe care o înlătură.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.