Inadmissibility of cassation against Court of Appeal judgment in patent reexamination appeal under two-tier jurisdiction

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29 august 2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 64 din 08.12.2016, pronunţată de Comisia de Reexaminare Invenţii, în Dosarul nr. x/2016.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin Sentinţa nr. 1.094 din 06 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin Decizia nr. 463A din 25 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul promovat de către apelantul - reclamant A., împotriva Sentinţei nr. 1.094 din 6 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva Deciziei nr. 463A din 25 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat " apel extraordinar" reclamantul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Cu privire la cererea intitulată "apel extraordinar" formulată de reclamantul A., s-a reţinut că în ceea ce priveşte normele de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată prevede că "Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".

În reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, din economia textelor de lege citate anterior, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, calea de atac intitulată "apel extraordinar", formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 463A din 25 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost calificată drept recurs şi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 483 şi urm. C. proc. civ.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci împotriva Hotărârii nr. 64 din 08.12.2016, pronunţată de Comisia de Reexaminare Invenţii, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Excepţiile de la regula înscrisă în art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd că:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, hotărârea comisiei de reexaminare, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

Alin. (2) al aceluiaşi articol din actul normativ enunţat dispune în sensul că hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate numai cu apel la Curtea de Apel Bucureşti.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă o contestaţie la Hotărârea nr. 64 din 8 decembrie 2016, emisă de Comisia de Reexaminare Invenţii în Dosarul nr. x/2016.

Pentru această categorie de litigii, dispoziţiile speciale prevăd doar două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 54 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia nr. 463A din 25 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 463A din 25 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 463A din 25 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - ED