Unavailability of appeal against final appellate decision upholding dismissal for lack of stamping fee
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the procedural ruling that the previous appellate decision was final and unchallengeable. The underlying dispute involved a civil claim for unpaid association maintenance fees and late payment penalties, which was initially adjudicated by the first-instance court against the defendants. The current proceeding focused exclusively on the procedural admissibility of a second appeal filed by one of the defendants against a decision that had already resolved a prior appeal. The court held that the challenge was inadmissible under the principle of legal avenues of appeal, citing Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, which restricts appeals to those expressly provided by law, and Article 634(1)(5), which establishes that decisions rendered on appeal are final. Consequently, no further judicial remedy was available for the defendant, leaving the initial judgment on the merits and the subsequent procedural dismissals in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, Art. 457 C. proc. civ; Unavailability of appeal against final appellate decision upholding dismissal for lack of stamping fee: Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 23 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.685,94 RON, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei iulie 2015 - februarie 2016, la plata sumei de 228,4 RON, reprezentând penalităţi de întârziere neachitate la scadenţă în perioada august 2015 - februarie 2016 şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 230/2007, H.G. nr. 1.588/2007 şi C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi:
Prin Sentinţa nr. 3.434 din 15 martie 2017, Judecătoria Iaşi a admis cererea de chemare în judecată; a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 1.685,94 RON cu titlu de cheltuieli de întreţinere neachitate aferente listelor de plată din perioada iulie 2015 - februarie 2016 şi suma de 228,4 RON, reprezentând penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termen a debitelor înscrise în listele de plată aferente perioadei august 2015 - februarie 2016, calculate până la data de 29 iunie 2016; au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi:
Prin Decizia nr. 1.935 din 30 octombrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de apel formulată de pârâţii A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 3.434 din 15 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o. A obligat pe apelanţi să plătească intimatei suma de 400 RON, reprezentând onorariu avocat în apel.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi:
Prin Decizia nr. 317 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului formulat de B. împotriva Deciziei nr. 1.935 din 30 octombrie 2017, a Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
5. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă
Prin Decizia nr. 3.427 din 19 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. împotriva Deciziei nr. 1.935 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi:
Prin Decizia nr. 269 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 1935 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
7. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. la 28 martie 2019.
8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurenta B. a depus punct de vedere la raport susţinând admisibilitatea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 269 din 19 martie 2019, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 1.935 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B..
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 269 din 19 martie 2019, a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care a fost soluţionat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 1.935 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, nu este supusă recursului.
Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei nr. 269 din 19 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei nr. 269 din 19 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2020.
GGC - ED