Suspendability of counterclaims for loss of use against a debtor in insolvency proceedings.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22.08.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Satu Mare şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 132.790 euro, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă a suprafeţei de 350 mp proprietatea reclamantei, cu dobândă legală de la data introducerii acţiunii.

Pârâtele au depus la dosar cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte reconvenţionale S.C. A. S.R.L., prin B. în calitate de administrator judiciar, la plata sumei de 37.173,60 euro cu TVA inclus, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului situat în incinta Pieţei de alimente nr. x Satu Mare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Satu Mare:

Prin Sentinţa nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea civilă şi cererile reconvenţionale formulate de către pârâţii-reclamanţi şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 58.104 euro echivalentul în RON la cursul oficial B.N.R. din ziua plăţii, iar reclamanta să plătească pârâţilor echivalentul în RON la cursul oficial B.N.R. din ziua plăţii a sumei de 33.850 Euro, cu titlu despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 31.08.2016 şi până la efectuarea plăţii.

A compensat datoriile reciproce, cu obligarea pârâţilor de a plăti reclamantei diferenţa de 24.254 Euro în echivalentul valoric la cursul oficial B.N.R. din ziua plăţii, respingând restul cererilor ca nefondate.

Au fost compensate cheltuieli de judecată.

3. Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia nr. 20/2019-Ap din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanţă din oficiu.

A fost anulată în întregime Sentinţa civilă nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi s-a fixat termen la 5 martie 2019 în vederea soluţionării cauzei.

În urma reţinerii cauzei spre judecare în fond, în şedinţa publică din 5 martie 2019 instanţa de apel a disjuns cererile reconvenţionale formulate de Municipiul Satu prin Primar, Administraţia Domeniului Public Satu Mare şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare.

În urma disjungerii cererilor reconvenţionale formulate de Municipiul Satu Mare prin Primar, Administraţia Domeniului Public şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, s-a format Dosarul nr. x/2019, având drept părţi pe reclamanţii-reconvenţionali Municipiul Satu Mare prin Primar, Administraţia Domeniului Public Satu Mare şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare şi pârâta-reconvenţională S.C. A. S.R.L., în reorganizare judiciară, prin Administrator Judiciar B. Satu Mare, şi ca obiect cererile reconvenţionale - pretenţiile vizând lipsa de folosinţă a terenului proprietatea Municipiului Satu Mare, administrat de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare prin Administraţia Domeniului Public Satu Mare, situat în incinta Pieţei de Alimente nr. x Satu Mare, cereri întemeiate pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală.

Prin Încheierea din 5 martie 2019 pronunţată în dosarul nou format - cu nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel Oradea a constatat suspendată de drept judecarea cauzei, având în vedere că, prin Încheierea nr. 931/F/CC din 17.09.2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2014, faţă de pârâta-reconvenţională S.C. A. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenţei.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 5 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 au declarat recurs reclamanţii-reconvenţionali Municipiul Satu Mare prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, precum şi reclamanta-reconvenţională Administraţia Domeniului Public Satu Mare.

Cele două cereri de recurs, având conţinut identic, sunt întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală şi pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la prima critică, se arată că încheierea recurată a fost pronunţată de un complet de judecată care nu a fost stabilit în mod aleatoriu.

Recurenţii au invocat, de asemenea, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că soluţia de suspendare a cauzei este nelegală, având în vedere doctrina existentă cu privire la domeniul de aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul că se exclud din sfera acţiunilor judiciare care se suspendă de drept cele care tind la obţinerea unui titlu executoriu împotriva debitorului (procese pornite pentru recunoaşterea unei creanţe), spre deosebire de acţiunile care permit realizarea efectivă a unei creanţe deja recunoscute printr-un titlu executoriu.

Se arată că în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 91/2013, nu sunt supuse prevederilor alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor(i) şi nici acţiunile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Acestea vor fi soluţionate de judecătorul-sindic.

În opinia reclamanţilor-reconvenţionali, pretenţia societăţii aflate în reorganizare şi cererea reconvenţională sunt în strânsă legătură, în interdependenţă, urmărindu-se tocmai clarificarea sub aspectul caracterului cert a sumelor datorate, pretenţiile fiind reciproce, formulate de ambele părţi pe calea acţiunii principale, cât şi pe cale reconvenţională.

Menţionează că ambele creanţe îşi au originea în situaţii anterioare Încheierii civile nr. 931/F/CC din 17.09.2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a admis intrarea în insolvenţă a reclamantei.

Invocă drept jurisprudenţă Decizia nr. 1.604 din 13.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut că cererea reconvenţională având ca obiect constatarea compensaţiei legale a două creanţe reciproce, certe, lichide şi exigibile este admisibilă şi nu este afectată de procedura falimentului deschisă împotriva reclamantei-pârâte, dacă aceasta a fost deschisă ulterior momentului în care a intervenit compensaţia, deşi pârâta-reclamantă reconvenţională nu s-a înscris la masa credală cu privire la creanţa împotriva reclamantei-pârâte reconvenţionale.

Recurenţii apreciază că ar fi lipsit cu totul de eficienţă faţă de interesele creditorilor, ale debitorului însuşi şi chiar faţă de interesul public, ca acţiunilor debitorului în calitate de reclamant să li se aplice efectul suspensiv prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006, interesele debitorului impunându-se a fi apărate şi în perioada în care procedura insolvenţei este deschisă, pentru că, în situaţia în care s-ar accepta teoria suspendării implicite, s-ar ajunge în situaţia în care, în urma închiderii procedurii, debitorul să nu mai poată formula nicio pretenţie, încetându-şi existenţa ca urmare a radierii.

5. Apărările formulate în cauză

Reclamanţii-reconvenţionali Municipiul Satu Mare prin primar şi Consiliul local al Municipiului Satu Mare au depus la dosar întâmpinare la recursul formulat reclamanta-reconvenţională Administraţia Domeniului Public Satu Mare, susţinând admiterea recursului.

Pârâta-reconvenţională S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a transmis prin e-mail şi, ulterior, prin poştă întâmpinare la recursurile declarate de reclamanţii-reconvenţionali, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

Reclamanţii-reconvenţionali Municipiul Satu Mare prin primar şi Consiliul local al Municipiului Satu Mare au depus la 26 iunie 2019 răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta-reconvenţională, reiterând criticile prezentate în cuprinsul motivelor de recurs.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanţii Municipiul Satu Mare prin primar şi Consiliul Local al municipiului Satu Mare prin primar, precum şi de reclamanta Administraţia Domeniului Public Satu Mare împotriva încheierii din 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

A fixat termen de judecată la data de 18 februarie 2020, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţi sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Constatând că ambele recursuri vizează aceleaşi aspecte acestea vor fi analizate împreună.

Este nefondată critica ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere "dacă hotărârea a fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii".

Subsumat acestui motiv de casare recurenţii au susţinut că încheierea recurată a fost pronunţată de un complet de judecată care nu a fost stabilit aleatoriu, fapt sancţionat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală.

Înalta Curte reţine, din actele dosarului, că încheierea atacată a fost pronunţată de completul din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, învestit să judece apelurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2016.

Astfel, prin Decizia nr. 20/2019-Ap din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, au fost admise apelurile declarate de apelanţii S.C. A. S.R.L., Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare prin Primar şi Administraţia Domeniului Public, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanţă din oficiu. A fost anulată în întregime Sentinţa civilă nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 480 alin. (6) C. proc. civ. şi s-a reţinut cauza spre judecare, fiind fixat termen la 5 martie 2019 în vederea soluţionării cauzei.

În urma reţinerii cauzei spre judecare în fond, în şedinţa publică din 5 martie 2019 instanţa de apel a disjuns cererile reconvenţionale formulate de Municipiul Satu prin Primar, Administraţia Domeniului Public Satu Mare şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare.

În urma disjungerii cererilor reconvenţionale formulate de Municipiul Satu Mare prin Primar, Administraţia Domeniului Public şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, s-a format Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunţată încheierea atacată de recurenţi, încheierea fiind pronunţată de către completul care a soluţionat apelul împotriva Sentinţei nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Potrivit prevederilor art. 480 alin. (6) C. proc. civ.:

"Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul".

Prin urmare, încheierea atacată a fost pronunţată de completul care a soluţionat apelul împotriva Sentinţei nr. 143/D din data de 22 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cu respectarea prevederilor art. 480 alin. (6) C. proc. civ., care impun reţinerea cauzei spre judecare şi nu trimiterea dosarului la repartizare aleatorie faţă de soluţia dispusă de anulare a sentinţei apelate, ceea ce exclude incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenţii au criticat încheierea pronunţată învederând că soluţia de suspendare a cauzei este nelegală, având în vedere doctrina existentă cu privire la domeniul de aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul că se exclud din sfera acţiunilor judiciare care se suspendă de drept cele care tind la obţinerea unui titlu executoriu împotriva debitorului (procese pornite pentru recunoaşterea unei creanţe), spre deosebire de acţiunile care permit realizarea efectivă a unei creanţe deja recunoscute printr-un titlu executoriu.

Se arată că în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 91/2013, nu sunt supuse prevederilor alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor(i) şi nici acţiunile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Acestea vor fi soluţionate de judecătorul-sindic.

În opinia reclamanţilor-reconvenţionali, pretenţia societăţii aflate în reorganizare şi cererea reconvenţională sunt în strânsă legătură, în interdependenţă, urmărindu-se tocmai clarificarea sub aspectul caracterului cert al sumelor datorate, pretenţiile fiind reciproce, formulate de ambele părţi pe calea acţiunii principale, cât şi pe cale reconvenţională.

Înalta Curte reţine că prevederile O.U.G. nr. 91/2013 invocate de recurenţi nu sunt aplicabile prezentului litigiu iniţiat prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22.08.2016, actul normativ fiind în vigoare de la 25 octombrie 2013 şi încetându-şi efectele ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 447/2013 (suspendat de drept de la data de 1 noiembrie 2013 ca efect al Deciziei nr. 447/2013, potrivit art. 147 din Constituţie).

De asemenea, Ordonanţa nr. 91 din 2 octombrie 2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a fost respinsă prin Legea nr. 1/2015 publicată în M. Of. nr. 18/9 ianuarie 2015.

Din actele dosarului rezultă că prin Încheierea civilă nr. 931/F/CC din 17 septembrie 2014, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A. S.R.L. în condiţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a insolvenţei, fiind numit administrator judiciar. Prin urmare, se constată că legea aplicabilă litigiului este Legea nr. 85/2006, de vreme ce intrarea în insolvenţă a pârâtei a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor acestei legi. Se reţine că potrivit prevederilor exprese ale art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date".

În ceea ce priveşte constatarea suspendării de drept a judecăţii cauzei, se reţine că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale". Litigiul de faţă are ca obiect valorificarea unei pretenţii împotriva unei societăţi aflate în procedura insolvenţei. Potrivit textului, instanţa învestită cu o astfel de acţiune este obligată să dispună suspendarea judecăţii, creditorul urmând să-şi valorifice creanţa în procedura insolvenţei. Dispoziţia legală reprezintă o reflectare a caracterului concursual al procedurii insolvenţei, reglementând un caz de suspendare obligatorie a judecăţii din momentul în care se constată îndeplinite condiţiile textului: creditorul să urmărească realizarea unei creanţe băneşti şi debitorul să se afle în procedura de insolvenţă. Suspendarea operează în orice stare a judecăţii cauzei. Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa a constatat suspendarea de drept a judecăţii cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 86/2006, neavând relevanţă faptul că pretenţia societăţii aflate în reorganizare şi cererea reconvenţională sunt în strânsă legătură, instanţa fiind obligată să constate suspendarea de drept a judecăţii cauzei de îndată ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţia legală. Astfel, nu se reţine o încălcare a normei cuprinse în legea specială.

În ceea ce priveşte decizia invocată ca jurisprudenţă de către recurenţi, anume Decizia nr. 1.604 din 13 mai 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, Înalta Curte constată că situaţia din prezentul litigiu nu este similară cu cea din decizia la care s-a făcut referire de către recurenţi, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare la data deschiderii procedurii.

Astfel, potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006:

"Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii".

Or, faţă de debitoarea S.C. A. S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei prin încheierea din 17 septembrie 2014, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, în vreme ce perioada de referinţă din prezentul litigiu vizată de pretenţiile părţilor, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, este 01.09.2013 - 31.08.2016, situaţie în care nu se poate aprecia că, în speţă, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare la data deschiderii procedurii.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii Municipiul Satu Mare prin primar şi Consiliul Local al municipiului Satu Mare prin primar, precum şi de reclamanta Administraţia Domeniului Public Satu Mare împotriva încheierii din 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - ED