Extinction of statutory limitation periods for municipal claims based on Court of Accounts findings under Decree No. 167/1958

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 21 martie 2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani, prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata sumelor: 46.433,27 RON, 1.142.883,72 RON, 156.326,14 RON şi 65.472,63 RON, reprezentând daune patrimoniale aduse bugetului Unităţii Administrativ Teritoriale Paşcani.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 814 din 08 mai 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtul A., şi în consecinţă a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani, prin Primar, ca fiind prescris dreptul la acţiune.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia nr. 860 din data de 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani, prin Primar împotriva Sentinţei nr. 814 din 08 mai 2018 a Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani, prin Primar a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei extinctive, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării cauzei, pe fond.

Prin cererea de recurs motivată şi întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine în esenţă greşita aplicare a prevederilor legale referitoare la prescripţia extinctivă reţinută în litigiu. În acest sens se susţine că în ce priveşte debitul de 46.433,27 RON, termenul de prescripţie nu a curs în perioada în care pârâtul a deţinut funcţia de primar, dar instanţa a reţinut incidenţa art. 14 din Decretul nr. 167/1958 doar parţial.

Cererea de recurs este motivată şi întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi se susţine greşita aplicare a prevederilor legale referitoare la prescripţia extinctivă reţinută în litigiu şi respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din perspectiva nepronunţaţii instanţei asupra cererii de reducere a onorariului avocaţial solicitat de intimat, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la debitul de 46.433,27 RON, recurenta a arătat că termenul de prescripţie nu a curs în perioada în care pârâtul a deţinut funcţia de primar, dar instanţa a reţinut incidenţa art. 14 din Decretul nr. 167/1958 doar parţial.

În acest sens se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit apărările reclamantei şi, implicit a aplicat greşit norma de suspendare a prescripţiei, conchizând că în persoana pârâtului nu a încetat nici până la această dată calitatea de administrator, în condiţiile în care atribuţiile funcţiei de primar au fost preluate de un alt primar de la alegerile din iunie 2012.

Reclamanta a depus înscrisuri care atesta că, deşi mandatul de primar a încetat, nu s-a realizat şi condiţia predării-preluării şi aprobării cheltuielilor, aşa cum obligă teza finală din art. 14 mai sus menţionat.

De asemenea, reclamanta a invocat în apărare şi prevederile Legii nr. 273/2006, art. 11 alin. (2), art. 49 alin. (12), (13), art. 73 alin. (3) şi ale Legii nr. 215/2001, art. 36 alin. (1), (2), (4a), art. 45 alin. (2a), art. 115 alin. (1b), coroborate cu atribuţiile primarului definite de Legea nr. 215/2001, art. 61, 63, 68, la care curtea de apel nu a făcut nicio referire.

Referitor la debitul de 1.142.883,72 RON, reclamanta a apreciat că în mod greşit instanţa de apel a considerat ca atât persoana vinovată cât şi fapta ilicită au fost constatate prin deciziile Curţii de Conturi.

A susţinut că norma de drept incidentă este art. 8 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu art. 14, iar actele de control emise de Curtea de Conturi nu indică şi nici legea de organizare nu permite să indice persoane vinovate sau să cuantifice prejudicii, acestea fiind măsuri trasate de Curtea de Conturi în sarcina unităţii verificate.

Instanţa de apel a greşit când a apreciat că nu a curs termenul de prescripţie în perioada iunie 2008 - iunie 2012, făcând o confuzie de termeni şi noţiuni juridice, ignorând obligaţiile primarului de a capătă dezlegare prin descărcarea de gestiune din partea Consiliului Local, pe care nu a primit-o, deci nu se poate reţine că "socotelile au fost date şi aprobate" prin simpla ajungere la termen a mandatului.

Referitor la debitul de 156.326,14 RON, reclamanta a susţinut că măsurile dispuse prin Decizia nr. x/2012 nu au fost aduse la îndeplinire, iar aceste aspecte au fost constatate prin Raportul privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia Camerei de Conturi a Judeţului Iaşi nr. x/2012, respectiv nr. x/2013 şi nr. x/2014 din 05.11.2015.

Se arată că neregulile constatate de către Curtea de Conturi au dus la sancţionarea UAT Paşcani, fiind luate măsuri referitoare la acest obiectiv de investiţii prin Decizia nr. x/2014, Decizia nr. x/2012 şi prin Raportul privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin cele două decizii menţionate anterior.

Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Astfel, în speţă, se susţine că sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. civ., iar potrivit art. 2528 din C. civ. "prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde ea", în raport de care momentul de început a termenului de prescripţie pentru acest debit este cel al soluţionării dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Iaşi, ca fiind data la care s-a cunoscut paguba şi întinderea acesteia, cu menţiunea că prejudiciul/paguba este cunoscut/ă numai la momentul la care este cert.

Referitor la debitul de 65.472,63 RON, reclamanta a arătat că S.C. B. S.A. Iaşi a solicitat obligarea Municipiului Paşcani la plata sumei de 53.444,56 RON, aferentă facturii nr. x/29.12.2010 în valoare de 64.824,72 RON, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi.

La data de 19.11.2014, prin Sentinţa nr. 2.230/2014, pronunţată în acest dosar, Tribunalul Iaşi a admis respectiva acţiune, sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată silit prin OP nr. x la data de 21.10.2015.

În opinia reclamantei, acesta este data la care s-a cunoscut paguba şi întinderea acesteia, cu menţiunea că prejudiciul/paguba este cunoscut/ă numai la momentul la care este cert/ă, deci aceasta este data de la care a început să curgă termenul de prescripţie.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a invocat motivul de recurs referitor la nepronunţarea instanţei asupra cererii de reducere a onorariului avocaţial.

Având în vedere cele expuse se solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării ei pe fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 octombrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani prin primar împotriva Deciziei nr. 860 din data de 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursurilor la data de 13 februarie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, Înalta Curte, referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., indicat de reclamantă ca temei de drept al recursului, reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, din examinarea criticilor din cererea de recurs, nu rezultă că instanţa de apel ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material în soluţionare astfel încât, pentru considerentele ce urmează a fi expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Faţă de obiectul dedus judecăţii, ce vizează obligarea pârâtului A., la plata sumelor: 46.433,27 RON, 1.142.883,72 RON, 156.326,14 RON şi 65.472,63 RON, reprezentând daune patrimoniale aduse bugetului Unităţii Administrativ Teritoriale Paşcani, de starea de fapt conturată în cauză şi necontestată, de data introducerii acţiunii 15 septembrie 2017 şi de faptul că actul de control al Curţii de Conturi nu se încadrează în cele trei cazuri expres reglementate de dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 acesta nu poate marca începutul unui termen de prescripţie, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a făcut o legală şi corectă interpretare şi aplicare a instituţiei prescripţiei extinctive în condiţiile în care începutul cursului prescripţiei extinctive este marcat de două momente, şi anume: un moment subiectiv, cel al cunoaşterii tuturor elementelor cerute de lege, şi un moment obiectiv, acela la care trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.

Stabilirea momentului obiectiv de la care începe să curgă prescripţia se întemeiază pe ideea culpei prezumate a celui păgubit de a nu fi depus toate diligenţele necesare pentru descoperirea pagubei şi recuperarea acesteia. Cum stabilirea momentului obiectiv de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă, aşa cum s-a arătat deja, se întemeiază pe ideea culpei prezumate a celui păgubit de a nu fi depus toate diligenţele necesare pentru descoperirea pagubei şi recuperarea acesteia, Înalta Curte reţine că, sub aspectul curgerii prescripţiei extinctive, nu are relevanţă constatarea făcută şi adusă la cunoştinţă de organul de control al Curţii de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, care este un terţ faţă de raporturile ce s-au derulat între părţi, în condiţiile în care controlul efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control constată doar abaterile sau neregularităţile cu privire la aplicarea legii, ce au generat paguba, în baza datelor puse la dispoziţie de către instituţia supusă controlului. Aşa cum rezultă din art. 21 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi efectuează o verificare a resurselor financiare ale entităţii controlate, având atribuţia, aşa cum s-a arătat deja, de a constata încălcări ale dispoziţiilor legale cu ocazia gestionării respectivelor resurse. Paguba constatată, preexistentă raportului Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, trebuia să fie cunoscută independent de constatările organului de control, cu atât mai mult cu cât raportul a fost efectuat în baza actelor aflate în posesia entităţii controlate. Cum prescripţia extinctivă se raportează la dreptul de recuperare a pagubei şi la faptul sau actul generator al acestui drept, rezultă că invocarea actului de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control este irelevantă, cu atât mai mult cu cât nu există nicio dispoziţie legală care să dispună explicit că acesta reprezintă punctul de plecare al cursului prescripţiei extinctive.

De altfel, actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control nu poate reprezenta nici măcar un act de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, câtă vreme dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prevăd expres şi imperativ că:

"Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare. Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea."

Cum actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control nu se încadrează în cele trei cazuri expres reglementate de lege, acesta nu poate marca începutul unui (nou) termen de prescripţie.

Din această perspectivă, a susţine că momentul curgerii termenului de prescripţie este cel al datei la care a fost emis actul de control de către Curtea de Conturi însemna a se lăsa lipsită de eficienţă însăşi instituţia prescripţiei, care sancţionează pasivitatea în exerciţiul dreptului subiectiv, o pasivitate care nu poate fi justificată de entitatea controlată pe necunoaşterea şi neaplicarea dispoziţiilor legale.

De asemenea, a considera că începutul cursului prescripţiei extinctive este condiţionat de existenţa unui control financiar ar însemna a condiţiona acest moment al prescripţiei extinctive de un eveniment viitor şi incert/nesigur.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că în mod legal s-a reţinut de către instanţele de apel şi de fond că în ce priveşte debitul în sumă 46.433,27 RON, fapta ilicită prejudiciabilă a fost constatată prin deciziile Curţii de Conturi nr. x/2013, x/2012, nr. x/2011, nr. x/2010 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi, că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a susţinut că prejudiciul a fost constatat prin aceste decizii şi nu rezultă din pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti.

În atare condiţii, pentru prejudiciul pretins în sumă 46.433,27 RON, instanţele au constatat că termenul de prescripţie a început să curgă de la data comunicării deciziei Curţii de Conturi nr. x/2010 către reclamantă, în condiţiile în care deciziile nr. x/2013, nr. x/2012, nr. x/2011 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi la data de 23.10.2014 nu fac decât să constate neîndeplinite măsurile dispuse prin această primă decizie şi să stabilească noi termene de execuţie.

În privinţa legii aplicabile, cum decizia Curţii de Conturi nr. x/2010 a fost comunicată reclamantei la data de 03.08.2010, în mod legal s-a reţinut incidenţa art. 6 alin. (4) C. civ. şi art. 201 din Legea nr. 71/2011, care prevede că prescripţiile extinctive începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, respectiv dispoziţiilor C. civ. din 1864 şi cele ale Decretului nr. 167/1958.

Raportat la dispoziţiile legale enunţate întrucât acţiunea a fost înregistrată la data de 15.09.2017, în mod legal şi corect s-a reţinut de către instanţa de apel şi de fond că la acea dată era împlinit termenul de prescripţie pentru debitul pretins în sumă 46.433,27 RON.

În ceea ce priveşte litigiul de pe rolul Tribunalului Iaşi înregistrat sub nr. x/2013, Înalta Curte reţine că într-adevăr nu a avut niciun efect asupra cursului prescripţiei extinctive, în condiţiile în care respectiva cauză a avut ca obiect acţiunea în pretenţii promovată de Antrepriza C. şi Poduri S.A. contra UAT Paşcani, purtându-se între alte părţi, iar Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani, prin Primar avea calitatea de pârâtă.

Înalta Curte mai reţine că în privinţa debitului în sumă 1.142.883,72 RON, după cum rezultă din chiar susţinerile din acţiune, fapta ilicită prejudiciabilă a fost constatată prin deciziile Curţii de Conturi nr. x/2013, x/2012, nr. x/2011, nr. x/2011, nr. x/2010 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi, ca prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat de asemenea că prejudiciul a fost constatat prin aceste decizii şi nu decurge din pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti.

Or, în această situaţie, pentru prejudiciul pretins în sumă 1.142.883,72 RON, termenul de prescripţie a început să curgă de la data comunicării deciziei Curţii de Conturi nr. x/2011 către reclamantă (01.06.2011, conform dovezii de comunicare aflată la dosar), în condiţiile în care deciziile nr. x/2013, nr. x/2012 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi la data de 23.10.2014 nu fac decât să constate neîndeplinite măsurile dispuse prin această primă decizie şi să stabilească noi termene de execuţie.

Or, în condiţiile în care litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2011 a avut ca obiect acţiunea în pretenţii promovată de S.C. C. S.A. contra UAT Paşcani, în mod legal s-a constatat de către instanţa de apel şi de fond că nu se poate reţine în cauză existenţa unui cauze de întrerupere sau cursului prescripţiei extinctive, prevăzută de art. 16, respectiv art. 13 şi 14 din Decretului nr. 167/1958, Înalta Curte reţine că în raport de data introducerii acţiunii 15 septembrie 2017, termenul de prescripţie pentru debitul pretins în sumă de 1.142.883,72 RON, fusese împlinit pentru debitul de 1.142.883,72 RON.

Înalta Curte mai reţine că în ceea ce priveşte debitul în sumă 156.326,17 RON, aşa cum rezultă din acţiune, fapta ilicită prejudiciabilă a fost constatată prin deciziile Curţii de Conturi nr. x/2012, nr. x/2013, nr. x/2014 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi, reclamanta precizând prin răspunsul la întâmpinare că prejudiciul a fost constatat prin aceste decizii şi nu decurge din pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti.

Or, în atare condiţii, în ce priveşte prejudiciul pretins în sumă 156.326,17 RON, termenul de prescripţie a început să curgă de la data comunicării deciziei Curţii de Conturi nr. x/2012 către reclamantă (22.10.2012 conform dovezii de comunicare aflată la dosar), în condiţiile în care deciziile nr. x/2013, nr. x/2014 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi nu fac decât să constate neîndeplinite măsurile dispuse prin această primă decizie şi să stabilească noi termene de execuţie.

Cum litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2015 a avut ca obiect acţiunea în pretenţii promovată de reclamanta UAT Paşcani contra S.C. D. S.R.L. în mod legal instanţa de apel şi de fond au constatat că nu a putut întrerupe cursul prescripţiei şi în raport de data înregistrării acţiunii 15.09.2017, la această dată era deja împlinit termenul de prescripţie pentru debitul pretins în sumă 156.326,17 Ron.

În privinţa debitului în sumă 65.472,63 RON, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din susţinerile reclamantei din acţiune, fapta ilicită prejudiciabilă a fost constatată prin măsurile dispuse prin deciziile Curţii de Conturi nr. x/2013, nr. x/2012, nr. x/2011 şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi, reclamanta reiterând faptul că prejudiciul a fost constatat prin aceste decizii şi nu decurge din pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti.

Or, în această situaţie, Înalta Curte constată că într-adevăr pentru prejudiciul pretins în sumă 65.472,63 RON, termenul de prescripţie a început să curgă de la data comunicării deciziei Curţii de Conturi nr. x/2011 către reclamantă, în condiţiile în care deciziile nr. x/2013, nr. x/2012, şi Raportul privind modul de aducere la îndeplinire întocmit de Curtea de Conturi nu fac decât să constate neîndeplinite măsurile dispuse şi să stabilească noi termene de execuţie, că, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel nu se poate constata existenţa unui cauze de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, prevăzută de art. 16, respectiv art. 13 şi 14 din Decretul nr. 167/1958, întrucât litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2014 nu a întrerupt cursului prescripţiei extinctive, în condiţiile în care respectiva cauză a avut ca obiect acţiunea în pretenţii promovată de S.C. B. S.A. Iaşi contra UAT Paşcani, situaţie în care într-adevăr în raport de data înaintării acţiunii (15.09.2017), la acea dată era împlinit termenul de prescripţie pentru debitul pretins în sumă 65.472,63 RON.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurentei legate de greşita aplicare a prescripţiei extinctive.

Nefondat este ş motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinut de recurentă din perspectiva nereducerii onorariului avocaţial, în condiţiile în care instanţa de apel în raport de soluţia pronunţată a dispus în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu de avocat.

Cum niciuna din criticile reclamantei nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani prin primar împotriva Deciziei nr. 860 din data de 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani prin primar împotriva Deciziei nr. 860 din data de 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă.

Obligă pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani la plata sumei de 6.297 RON cheltuieli de judecată către intimatul A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - ED