Ownership by adverse possession of church land quashed and remanded for retrial on public-domain nature of disputed parcels.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 8 iulie 2016, astfel cum a fost precizată, Parohia F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, să se constate că este proprietara terenului în suprafaţă de 3.917 mp, reprezentând curtea parohiei, a bisericii F., construită în anul 1876, a capelei bisericii şi a grupurilor sanitare situate pe acest teren, precum şi a terenului în suprafaţă de 26.208 mp, reprezentând cimitirul parohiei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 455/2006 şi ale art. 35 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 329 din 20 septembrie 2017, a admis cererea precizată privind pe reclamanta Parohia F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti. A constatat că reclamanta este proprietara următoarelor bunuri: teren în suprafaţă de 3.917 mp reprezentând curtea Parohiei F., situată în Piteşti, cartier x, la ieşirea spre autostrada A1 Piteşti - Bucureşti, cu vecinătăţile menţionate, biserica F. situată pe terenul identificat, capela bisericii şi grupurile sanitare situate pe teren şi terenul în suprafaţă de 26.208 mp, reprezentând cimitirul parohiei, situat în Piteşti, cartier x, cu vecinătăţile menţionate.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 882 din 20 februarie 2019, prin care, cu majoritate, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti.

Prin opinia separată s-a statuat soluţia de admitere a apelului şi de schimbare, în parte a sentinţei, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi respingerii acţiunii pentru suprafaţa de 5.436 m.p. teren pentru care există suprapunere cu un alt teren.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Piteşti, fără a subsuma criticile vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin recurs, pârâtul a susţinut următoarele:

- Soluţia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică având în vedere faptul că Municipiul Piteşti are în proprietate suprafaţa de teren de 5.436 mp pentru care au fost depuse înscrisuri doveditoare, care face parte din totalul de 26.208 mp asupra căreia s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei, suprapunerea nefiind contestată de părţi,

- Aşa cum a arătat prin motivele de apel, terenul pentru care există suprapunerea, intabulat de către recurent anterior pronunţării sentinţei primei instanţe, aparţine domeniului public al localităţii;

- Instanţa de apel a încălcat prevederile Legii nr. 213/1998, respectiv, pe cele ale art. 11 alin. (1) lit. c), precum şi dispoziţiile art. 861 C. civ. din 2009;

- Chiar dacă s-ar aprecia că dreptul de proprietate al Municipiului Piteşti ar fi (pentru o parte de teren) de natură privată, iar nu publică, să se observe că intimata - reclamantă nu a reuşit, prin probele administrate, să probeze posesia şi în ceea ce priveşte suprafaţa de 5.436 mp, pentru care a repartizat locuri de veci şi a permis construirea de monumente funerare abia după anul 2010 şi nu anterior acestui an, cum eronat pretinde, cu menţiunea că reclamanta a probat că a avut o avere de doar 1 ha şi 5.600 mp teren şi nu 2 ha şi 4.125 mp teren, cum solicită în prezentul litigiu.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de reclamanta Parohia F. s-a solicitat, în principal, a se constata inadmisibilitatea recursului, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, pentru neîncadrare critici. În situaţia în care se va trece peste excepţii, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti, prin Primar împotriva Deciziei nr. 882 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi la data de 15 ianuarie 2020.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, dispoziţiile art. 1890 C. civ. recunosc posesorului unui imobil posibilitatea de a prescrie în 30 ani, fără ca acesta să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

Pentru a invoca uzucapiunea, posesorul trebuie să facă dovada că a posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani, că posesia sa a fost utilă în sensul art. 1847 C. civ. şi, respectiv, că bunul nu a fost declarat neprescriptibil, astfel cum sunt bunurile care aparţin proprietăţii publice.

Dispoziţiile art. 861 C. civ. prevăd în mod expres că: Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile (1) şi Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândită de terţi prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. (2)

Verificarea de către instanţa de recurs a modului în care dispoziţiile legale relative la uzucapiune au fost aplicate raportului juridic dedus judecăţii se realizează prin raportare la situaţia de fapt a imobilelor, astfel cum aceasta a fost stabilită la judecata în fond pe baza probatoriilor administrate de părţi sau, după caz, ordonate din oficiu de instanţa de judecată.

Ca atare, judecătorii fondului au a statua prin hotărârea pronunţată în mod explicit şi într-o manieră coerentă cu privire la situaţia de fapt a fiecăruia dintre imobilele pentru care se pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin detalierea caracteristicilor posesiei exercitate asupra acestora şi indicarea perioadei de timp analizate, rezultat al analizei probatoriilor, precum şi cu privire la regimul juridic actual al bunurilor, aprofundarea cercetării impunându-se cu atât mai mult cu cât pentru unele dintre imobile se invocă faptul apartenenţei lor la domeniul public.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd următoarele: Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Omisiunea instanţelor de fond de a stabili situaţia de fapt şi regimul juridic al tuturor imobilelor pentru care se constată intervenită uzucapiunea se constituie într-o omisiune esenţială, întrucât pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar din perspectiva criticilor de nelegalitate, atrăgând incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În speţă, se constată că împrejurările de fapt ale cauzei în ceea ce priveşte suprafaţa de 5.436 mp teren, compusă din două parcele de teren de 880 mp şi de 4.556 mp, cu privire la care pârâtul se apără că aparţine domeniului public al localităţii şi că nu poate face obiect al uzucapiunii, nu au fost pe deplin stabilite la judecata în fond a litigiului.

Astfel, se constată că prin completările aduse raportului de expertiză tehnică judiciară întocmite de ing. A., datate 24 decembrie 2018, în ceea ce priveşte imobilele, terenuri şi construcţii, pentru care reclamanta Parohia F. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca urmare a exercitării unei posesii utile pe durata termenului de prescripţie achizitivă, au fost elaborate două documentaţii în vederea avizării de către OCPI Argeş.

Aceste documentaţii au fost aprobate după cum urmează: prin procesul-verbal de recepţie nr. x/2018 a fost avizată lucrarea referitoare la terenul în suprafaţă de 3.917 mp cu destinaţia Biserica Parohiei F. - x", cu menţiunea că terenul nu se suprapune cu altă documentaţie cadastrală, şi prin procesul-verbal de recepţie nr. x/2018 a fost avizată lucrarea referitoare la terenul în suprafaţă de 26.208 mp cu destinaţia cimitir, cu menţiunea că acest teren se suprapune peste o suprafaţă de 880 mp înscrisă în C.F. x şi peste o suprafaţă de 4.556 mp din terenul ce se identifică cu nr. cadastral nr. x.

Exceptând suprafeţele de 880 mp şi de 4.556 mp teren, pârâtul Municipiul Piteşti a confirmat posesia îndelungată exercitată de reclamantă asupra celorlalte imobile, sens în care acestea nu vor face obiect al rejudecării cauzei.

Pârâtul a susţinut că parcelele de 880 mp, având destinaţia de drum de acces la cimitir, şi de 4.556 mp, a cărei afectaţiune nu a fost stabilită cu claritate, îi aparţin, fiind inventariate şi incluse în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale potrivit anexelor HCL Piteşti nr. 194 din 4 septembrie 1999 şi H.G. nr. 447 din 16 august 2002 contestând, totodată, exercitarea de către reclamantă a unei posesii îndelungate asupra acestor terenuri.

Cât priveşte parcela de 4.556 mp teren, aceasta se include, necontestat, în terenul de 26.208 mp pe care, potrivit constatărilor expertizei, există morminte şi cripte, unele dintre ele datând de peste 80 de ani . Existenţa unor monumente funerare şi vechime acestora nu a fost însă verificată şi confirmată de instanţele de fond, în afara oricărui dubiu, în ceea ce priveşte parcela de 4.556 mp, pârâtul afirmând, prin recurs, că locurile de veci care ar afecta acest teren ar fi fost repartizate de reclamantă enoriaşilor abia după anul 2010.

Referitor la această parcelă de teren se constată că unele dintre înscrisurile de la dosar indică că ar avea destinaţia de păşune şi nu de cimitir.

În procesului-verbal de cercetare locală se consemnează că pe parcela de 4.556 mp teren se găsesc montaţi mai mulţi stâlpi de beton care, potrivit reclamantei, au rol de protecţie împotriva alunecărilor de teren, aspect contestat de reprezentantul pârâtului care a arătat că aceştia au avut rolul de a susţine gardul vechi care delimita cimitirul parohial de proprietăţile învecinate (gard care exista în anii 2005 - 2006), linia pe care sunt amplasaţi indicând, în opinia sa, limitele cimitirului aflat în posesia reclamantei în raport de terenul proprietate publică.

Această susţinere a fost contestată de partea reclamantă care a indicat gardul de beton datând din anii 1970 - 1976 ca fiind reperul ce delimitează cimitirul parohial de proprietăţile învecinate, gard a cărui existenţă actuală pe teren nu a fost contestată şi care se regăseşte indicat ca reper ce indică vecinătatea parcelelor de teren în actele de dezmembrare şi de schimb de terenuri întocmite de pârât cu unul dintre vecinii terenului, S.C. B. S.R.L.

În acelaşi proces-verbal s-a consemnat că pe parcela de 4.556 mp teren se intenţionează amenajarea unui cimitir administrat de unitatea administrativ-teritorială, distinct de cimitirul parohial amplasat pe restul parcelei de 26.208 mp teren, fără a se clarifica dacă şi până în prezent acest teren ar fi avut aceeaşi afectaţiune.

În acelaşi sens sunt şi menţiunile Hotărârii nr. 265 din 20 iulie 2006 a Consiliului Local Piteşti, potrivit cărora schimbul de terenuri realizat între Municipiul Piteşti şi S.C. B. S.R.L. prin actul autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016 s-a efectuat în vederea realizării obiectivului de investiţii "Cimitir Prundu -Bănănăi. F.n." .

Cât priveşte terenul în suprafaţă de 880 mp, desemnat cu sintagma drumul cimitirului, se constată că este delimitat distinct în schiţele anexate raportului de expertiză, întrucât pe el este amenajată o cale de circulaţie prin care se asigură accesul în cimitirul parohial, terenul învecinându-se cu parcela de 4.556 mp pe toată lungimea acesteia, fără însă ca probatoriile administrate să releve împrejurările de fapt în care a fost amenajată calea de acces şi, dată fiind destinaţia prezentă, dacă acest teren are un regim juridic special.

Referitor la cele două parcele de teren, pârâtul a susţinut că aparţin domeniului public al localităţii cu trimitere la terenurile evidenţiate în Inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al Municipiului Piteşti HCL Piteşti nr. 194 din 4 septembrie 1999 şi H.G. nr. 447 din 16 august 2002 şi la documentaţiile cadastrale cu nr. x (suprapuse peste documentaţia cadastrală nr. x din 5 noiembrie 2001 întocmită de reclamantă, dar nesalvată în grafica OCPI Argeş) ce au stat la baza înscrierii acestui drept în cărţile funciare nou înfiinţate.

În atare condiţii, instanţele de fond aveau a verifica şi statua cu privire la identitatea acestor terenuri cu cele inventariate ca aparţinând domeniului public al Municipiului Piteşti, respectiv la apartenenţa lor la domeniul public al localităţii.

Ori, potrivit menţiunilor din procesul-verbal de cercetare locală, expertul A. a arătat că nu poate confirma şi nici infirma identitatea între cele două parcele de teren şi terenurile ce aparţin domeniului public al localităţii în lipsa individualizării respectivelor terenuri din inventar şi a prezentării unor schiţe/planuri ale acestora din urmă, constatarea privind suprapunerea terenurilor fiind susţinută în raport de informaţiile transmise de oficiul de cadastru, astfel cum acestea au fost transpuse în cărţile funciare.

Întocmirea documentaţiilor cadastrale de către pârât a presupus însă, în mod obligatoriu, individualizarea terenurilor pentru care a solicitat deschiderea cărţilor funciare şi, totodată, stabilirea concordanţei între aceste terenuri şi cele evidenţiate în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al localităţii, bunuri care s-au aflat anterior inventarierii în posesia pârâtului şi care au avut o astfel de afectaţiune.

Astfel, cât priveşte parcela de 800 mp teren, identificată sub nr. cadastral x şi înscrisă în cartea funciară cu acelaşi număr (având destinaţia de carosabil, trotuar, canal betonat), se constată că pârâtul a arătat că se identifică cu terenul evidenţiat la poz. 515 din Inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al Municipiului Piteşti.

Este de observat că la poziţia respectivă din inventar este menţionată o suprafaţă de 88.800 mp, cu destinaţia "spaţiu verde cartier ", dobândită de pârât în anul 1980 - HCL 124 din 2 septembrie 1999.

Dată fiind diferenţa între parcela de 880 mp în litigiu şi suprafaţa de 88.800 mp evidenţiată în inventar, instanţele de fond aveau a lămuri, în afara oricărui dubiu, dacă cei 880 mp se includ sau nu în cei 88.800 mp, identitatea celor două terenuri neputând fi justificată ca rezultând din măsurători - 880 mp şi, respectiv, ca rezultând din acte - 88.800 mp . Verificările se impuneau cu atât mai mult cu cât potrivit menţiunilor de la pct. 309 din adresa Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Argeş terenul de 880 mp este situat pe C. al Argeşului, diferenţa de 87.920 mp fiind spaţiu verde cartier .

Cât priveşte suprafaţa de 4.556 mp, se constată că pârâtul a înţeles să invoce ca titlu de proprietate actul de dezmembrare întocmit pentru o parcelă în suprafaţă de 5.934 mp (în care s-ar include cei 4.556 mp), parcelă identificată cadastral sub nr. x şi actul de schimb autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016, încheiat cu S.C. B. S.R.L. (societate care a primit terenuri în strada x nr. x din 13 iulie 2004 .

Pârâtul susţine că parcela iniţială, de 5.934 mp de teren, aparţinea domeniului public al localităţii, cu trimitere la bunurile din inventar. În urma dezmembrării acestei parcele se constată că au rezultat două loturi distincte de teren, unul în suprafaţă de 5.498 mp, cu nr. cadastral x - care a rămas în proprietatea pârâtului, şi un altul în suprafaţă de 436 mp, cu nr. cadastral x, care a făcut obiectul schimbului, fiind alipit în CF x, proprietatea S.C. B. S.R.L.

Potrivit menţiunilor actului de schimb, pârâtul a predat către S.C. B. S.R.L. parcela x, având ca vecin la est S.C. B. S.R.L. şi drum cimitir (adică parcela de 880 mp) şi a primit la schimb parcela nr. x/1, având ca vecin la est drumul cimitirului, adică aceeaşi parcelă de 880 mp, vecinătate ce se regăseşte indicată şi în actul de donaţie al cărei beneficiar a fost S.C. B. S.R.L.

La rândul său S.C. B. S.R.L. a predat la schimb pârâtului Municipiul Piteşti o parcelă de 436 mp, caz în care pe amplasamentul din strada x pârâtul ar deţine o suprafaţă de 5.498 mp teren din vechea parcelă, învecinată: la nord - lotul x care se înstrăinează şi strada x, la sud - teren cimitir parohial cu ţăruşi de lemn şi gard din beton, la est - drum de acces cimitir parohial şi la vest - teren de stat Bulevardul x la care s-a adăugat parcela primită la schimb de la S.C. B. S.R.L. (de 436 mp) situată, în raport de vecinătăţile indicate în actul de dezmembrare în vecinătatea parcelei iniţiale, adică, în total, o parcelă de 5.934 mp.

Nici parcela de 5.934 mp, în configuraţia avută anterior schimbului de terenuri, ca, de altminteri, şi nici parcela rezultată în urma schimbului de terenuri nu au fost identificate în planurile anexate raportului de expertiză în scopul verificării identităţii lor cu terenurile aparţinând domeniului public al localităţii, astfel cum acestea sunt evidenţiate în inventar.

Cât priveşte terenul predat la schimb de pârât, potrivit menţiunilor actului de schimb autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016, acesta ar fi aparţinut domeniului public al localităţii conform H.G. nr. 447/2002 şi HCL nr. 54/2004, pentru ca, ulterior, acesta să fie dezafectat de la domeniul public în baza hotărârilor consiliului local indicate în cuprinsul actului de schimb şi a menţiunilor actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2006 de BNP D., neîntabulat în cărţile funciare.

Este de observat, totodată, că pentru "terenurile situate în str. x, situate în vecinătatea vestică a S.C. B.", pentru care s-a întocmit documentaţia cadastrală de ing. E. care a făcut obiectul cererii de recepţie formulată de pârât la data de 22 septembrie 2006, "identificarea şi individualizarea limitelor imobilului măsurat şi a amplasamentului acestuia" s-a realizat prin indicarea acestora de către reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale .

În atare condiţii, instanţele de fond aveau a stabili cu claritate configuraţia parcelei de 5.934 mp teren pe amplasamentul iniţial şi a statua dacă această parcelă aparţinea domeniului public sau domeniului privat al localităţii, precum şi configuraţia parcelei de 5.934 mp teren rezultată în urma schimbului de terenuri intervenit între pârât şi S.C. B. S.R.L. (5.498 mp teren din vechea parcelă şi 436 mp teren primit la schimb), inclusiv regimul său juridic actual, cu luarea în considerare a momentului în care s-a realizat, din punct de vedere cadastral, suprapunerea respectivelor parcele de teren, precum şi consecinţele acestor operaţiuni asupra pretenţiei deduse judecăţii.

Identificarea respectivelor parcele se impunea a fi realizată şi prin raportare şi la parcela de 880 mp teren (înscrisă distinct într-o altă carte funciară), urmând a se stabili dacă aceasta se include sau nu în terenul de 5.498 mp rămas din vechea parcelă de teren în urma schimbului de terenuri, dată fiind constatarea existenţei unei suprapuneri doar pentru 5.436 mp (compusă din parcele de 4.556 mp şi 880 mp), astfel cum se indică prin expertiză, teren care, la rându-i se include în suprafaţa totală de 26.208 mp pentru care reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii, cu luarea în considerare a faptului că pentru o suprafaţă de 20.856 mp teren pârâtul nu a contestat afectaţiunea de cimitir şi nici posesia îndelungată exercitată de partea reclamantă.

Aşa fiind, constatând că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, împrejurare care pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra hotărârii recurate din perspectiva aplicării corecte a legii, Înalta Curte, în baza art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizie recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de trimitere va ordona probatoriile necesar a fi administrate în vederea identificării cu claritate a suprafeţelor de 880 mp şi de 4.556 mp, totalizând 5.436 mp, precum şi a modificărilor aduse în timp configuraţiilor acestor terenuri, prin raportare la parcelele de teren din care acestea au făcut parte iniţial, cu luarea în considerare a regimului lor juridic trecut şi actual, în scopul clarificării tuturor aspectelor de fapt ale cauzei, astfel cum acestea au fost detaliate mai sus, în prezenta hotărâre.

Totodată, instanţa de trimitere va ordona probatoriile necesar a fi administrate pentru a stabili dacă pe parcela de 4.556 mp s-au făcut înhumări, în ce perioadă şi în administrarea cui s-a aflat terenul în perioada respectivă, sarcina probei revenind părţii care pretinde acest fapt, ori, dimpotrivă, acest teren are destinaţia de păşune, astfel cum se consemnează în unele dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În raport de constatările de fapt, instanţa va aprecia asupra pretenţiei deduse judecăţii, în acord cu dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti, prin Primar împotriva Deciziei nr. 882 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - ED