Revision Rejected for Lack of Adequate Reasoning in Res Judicata Conflict Case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 31 Ap din 12 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

A susţinut că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 241/14.04.1997, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1996.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia nr. 448 Ap din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 31Ap din 12 februarie 2019 a Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 448 Ap din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs revizuenta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 5 din C. proc. civ., recurenta a criticat, sub un prim aspect, hotărârea atacată din perspectiva manierei succinte în care au fost argumentate considerentele şi care nu a relevat transparenţa silogismului judiciar care justifică dispozitivul hotărârii.

În alte cuvinte, omisiunea curţii de apel de a verifica hotărârile între care s-a susţinut că există contrarietate echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei şi nesoluţionarea acesteia într-un procedeu real şi efectiv, acela de confruntare a afirmaţiilor părţilor cu actele cauzei, de stabilire a unei situaţii de fapt ca rezultat al unei aprecieri date de natura cauzei şi de circumstanţele acesteia.

Drept urmare, recurenta-revizuentă a considerat că hotărârea nu îndeplineşte exigenţa de a fi motivată, iar litigiul a fost soluţionat cu nerespectarea garanţiilor conferite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Sub un alt aspect, recurenta-revizuentă a criticat decizia curţii de apel din perspectiva nerespectării dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în contextul în care această hotărâre încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, instanţa negând dreptul recurentei de a executa această hotărâre.

A arătat recurenta că cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 s-a fundamentat pe efectele Sentinţei nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, prin care a obligată Comisia locală Turulung pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să pună în posesie pe moştenitorii defunctului B. şi să elibereze procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 6,45 ha teren arabil pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului acestora, potrivit adeverinţei de proprietate nr. x/1992.

Prin Sentinţa nr. 1782/2018, instanţa a respins în întregime cererea recurentei, iar prin Sentinţa nr. 3526/2018, pronunţată în acelaşi dosar, s-a lămurit dispozitivul Sentinţei nr. 1782/2018, aşa încât autoritatea de lucru judecat priveşte doar petitul 5 al cererii, primele 4 petite rămânând nesoluţionate de către instanţa de fond.

A mai arătat recurenta că în faţa instanţei de apel nu a fost invocată şi nici nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii vreunuia din capetele de cerere ale acţiunii introductive.

4. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 21 august 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs cu menţiunea de a se depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 decembrie 2019, completul filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 06 februarie 2020, cu citarea părţilor.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 septembrie 2019, intimata Comisia locală de fond funciar a comunei Turulung a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că prin hotărârea atacată s-a avut în vedere faptul că aceeaşi chestiune de drept a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, aşa încât temeiul de drept invocat în susţinerea cererii de revizuire - dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - este nefondat, în condiţiile în care Decizia civilă nr. 31/AP/12.02.2019 şi Sentinţa civilă nr. 241/14.04.1997 ale Tribunalului Satu Mare nu sunt hotărâri contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Primul motiv de nelegalitate supus analizei instanţei de recurs este cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care se referă la ipotezele în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Argumentele invocate de recurenta-revizuentă se circumscriu primei ipoteze prevăzute de norma legală menţionată, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Evaluând critica privind nemotivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate de curtea de apel, Înalta Curte o găseşte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Garanţia procesuală a motivării hotărârii judecătoreşti este consacrată expres în dispoziţiile dreptului intern, respectiv art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. care statuează cu valoare de principiu că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi arătarea atât a motivelor pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, lipsa acestora fiind sancţionată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. cu nelegalitatea hotărârii.

Motivarea hotărârii trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituind, printre altele, o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate de către judecător.

Chiar dacă motivarea hotărârii judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părţi, totuşi aceasta implică examinarea aspectelor esenţiale ce au fost supuse analizei judiciare şi redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunţarea soluţiei respective.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.

Prin cererea de revizuire dedusă judecăţii curţii de apel, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 31Ap din 12 februarie 2019 a Tribunalului Satu Mare despre care se afirmă că este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 241 din 14 aprilie 1997 a Tribunalului Satu Mare.

Prima hotărâre este reprezentată, aşadar, de Sentinţa civilă nr. 241/14.04.1997 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în Dosarul nr. x/1996, prin care a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii B., C. şi A. împotriva pârâtei Comisia comunală Turulung pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată să-i pună în posesie pe reclamanţi în calitate de moştenitori ai defunctului B. şi să le elibereze procesul-verbal de punere punere în posesie pentru suprafaţa de 6,45 ha teren arabil pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului B. potrivit adeverinţei de proprietate nr. x din 25.03.1992 unde figurează înscris pe tabelul anexă 1 la poziţia 560.

Cea de-a doua hotărâre, obiect al revizuirii, este Decizia civilă nr. 31/Ap din 12.02.2019 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţelor civile nr. 1782/09.05.2018 şi nr. 3526/10.10.2018, pronunţate de Judecătoria Satu Mare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1782/09.05.2018 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Turulung şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu Mare. Această sentinţă a fost lămurită, în procedura prevăzută de art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., prin Sentinţa civilă nr. 3526/10.10.2018, prin care s-a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat priveşte capătul nr. 5 al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat recunoaşterea dreptului vătămat de a moşteni, anularea actelor unilaterale individuale, întocmite/modificate de autorităţile publice chemate în judecată, aspecte care au fost soluţionate anterior prin Sentinţa nr. 3301/16.06.2004, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2002, Sentinţa nr. 10033/30.11.2000, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2000 şi Sentinţa nr. 241/14.04.1997, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1996.

Din perspectiva motivului de revizuire pe care şi-a întemeiat A. calea de atac de retractare dedusă judecăţii curţii de apel, revizuirea unei hotărârii definitive poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Înalta Curte are în vedere că, pe calea revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile prescrise de textul de lege, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea autorităţii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Drept urmare, în raport de cele două hotărâri judecătoreşti pretins potrivnice - Decizia nr. 31/Ap/12.02.2019 şi Sentinţa nr. 241/14.04.1997 - curtea de apel era ţinută a examina argumentele expuse în cererea de revizuire şi a aprecia asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor legale de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în aceeaşi pricină, în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se discutat excepţia, şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat).

Însă, într-o manieră insuficientă şi inadecvată, curtea de apel s-a rezumat, în argumentarea soluţiei de respingere, la următoarele considerente: "Contrar celor susţinute de către revizuentă, în realitate, prin Decizia atacată a fost respectată autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 241/14.04.1997.

Cu alte cuvinte, nu există nicio dispoziţie din decizia atacată prin care să se fi nesocotit sentinţa amintită.

Nici considerentele Deciziei civile nr. 31/Ap/12.02.2019 nu contravin Sentinţei civile nr. 241/14.04.1997.

De altfel, prin decizia atacată a fost respins apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţelor civile nr. 1782/08.05.2018 şi nr. 3526/10.10.2018, pronunţate de către Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2017, această din urmă instanţă respingând unul dintre capetele de cerere tocmai pe considerentul autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 241/14.04.1997".

În atare condiţii, curtea de apel a realizat o motivare lacunară a hotărârii recurate, în sensul că nu a realizat o examinare efectivă a condiţiilor legale cerute a fi întrunite cumulativ, prin raportare la hotărârile pretins potrivnice, la circumstanţele concrete ale cauzei şi la motivele invocate în cererea de revizuire.

O astfel de abordare pur formală nu corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar lipsa consistenţei considerentelor obligatorii ce au fundamentat soluţia de respingere a cererii de revizuire face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, constatând că hotărârea recurată este afectată de viciul nemotivării, ipoteză ce se circumscrie sferei de aplicabilitate a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru ca partea interesată să beneficieze de garanţia procesuală a motivării hotărârii şi de beneficiul dublului grad de jurisdicţie reglementat în această materie, soluţie care este în acord cu dispoziţiile art. 496 - 497 din C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va analiza criticile formulate de recurenta-revizuentă sub aspectul nemotivării hotărârii, precum şi motivele invocate în cererea de revizuire, pronunţându-se asupra tuturor elementelor esenţiale ce i-au fost supuse examinării, urmând a fi luate în analiză şi celelalte critici de nelegalitate formulate prin prezentul recurs.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, având în vedere cele statuate cu privire la motivele admiterii căii de atac (care nu vizează fondul chestiunii litigioase), Înalta Curte reţine, în raport de de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., că nu pot fi acordate cheltuieli de judecată în această etapă procesuală, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cererii de revizuire.

Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, şi va casa decizia recurată, trimiţând cauza, spre rejudecarea cererii de revizuire, aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV