Heir status claim barred by loss of special restitution law acceptance benefit and lack of current interest

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 13 aprilie 2018, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., să se constate că după defunctul I., decedat la data de 13 februarie 1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj, reclamanta A. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 5/16 parte, reclamanta B. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 parte, pârâta G. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 parte, iar pârâta H. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 parte, cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa Tribunalului Cluj

Prin Sentinţa nr. 478/F/26 octombrie 2018, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii C., E., D. şi F. prin întâmpinare; a admis acţiunea reclamantelor; a constatat că reclamanta A. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 5/16 a parte, după defunctul I., decedat la data de 13.02.1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj; a constatat că reclamanta B. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 a parte, după defunctul I., decedat la data de 13.02.1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj; a constatat că pârâta G. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 a parte, după defunctul I., decedat la data de 13.02.1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj; a constatat că pârâta H. are calitatea de succesor cu titlu universal, în cotă de 1/16 a parte, după defunctul I., decedat la data de 13.02.1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj; a obligat pârâţii C., E., D. şi F., în solidar, la plata, în favoarea reclamantei A., a sumei de 2142 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocaţial.

3. Decizia Curţii de Apel Cluj

Prin Decizia nr. 73/A/11 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâţii C., E., D. şi F. împotriva Sentinţei civile nr. 478/F din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Cluj; a admis excepţia lipsei de interes; a respins acţiunea civilă formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., E., D., F., G. şi H., având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor după defunctul I., ca fiind formulată de persoane lipsite de interes; a respins cererea apelanţilor de obligare a intimatelor reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamantele A., B., formulând următoarele critici:

- Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 33, art. 430 C. proc. civ. şi a celor cuprinse la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;

- Interesul a devenit actual în ceea ce priveşte obiectul prezentului litigiu doar la momentul în care s-a pronunţat Decizia nr. 93/R/2016, de către Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2012, prin care s-a dispus anularea certificatului de calitate moştenitor nr. 5/20 noiembrie 2001, având în vedere că respectivul certificat stabilea calitatea de moştenitor a intimaţilor pârâţi de rând 1 - 4, recurentele fiind excluse de la moştenire;

- Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, hotărârea menţionată are autoritate de lucru judecat în modalitatea reglementată de art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă;

- În raport de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii speciale, astfel încât nu se pot reţine considerentele instanţei de apel potrivit cărora acceptarea moştenirii este condiţionată de admiterea cererii de restituire;

- Incidenţa Legii nr. 10/2001, în general, şi a prevederilor art. 4, în special, nu exclud aplicarea prevederilor dreptului comun în materie de moştenire, cât timp există şi alte demersuri juridice pe care le-ar putea efectua în viitor în măsura în care li s-ar recunoaşte calitatea de moştenitoare ale defunctului I..

5. Procedura filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva Deciziei nr. 73/A din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 29 ianuarie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În drept, norma de drept specială este aceea care derogă de la norma generală, de drept comun, şi ea se aplică cu prioritate ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale.

Norma de drept specială este de strictă interpretare şi nu poate fi aplicată, prin analogie, la situaţii care nu se încadrează în prevederile sale, care rămân guvernate de normele generale.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 10 C. civ. potrivit cărora: "Legile care derogă de la o dispoziţie generală (...) se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege".

Ca atare, în ceea ce priveşte invocarea normei de drept speciale, părţile justifică un interes legitim şi actual, în înţelesul dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., doar în acele cazuri în care raportul juridic dedus judecăţii cade sub incidenţa respectivei norme speciale, şi nu în general, în orice alte situaţii, întrucât astfel s-ar înlătura aplicarea normelor generale.

În consecinţă, părţile care au pierdut beneficiul invocării normei de drept speciale nu pot pretinde, ulterior, valorificarea efectelor respectivei norme de drept speciale în cadrul procedurilor de drept comun, prin înlăturarea de aplicare a normelor generale, întrucât acest fapt nu este permis.

În materia acceptării succesiunii, norma de drept prevăzută de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este o normă specială care derogă de la normele generale din materie de succesiuni (prevăzute de art. 685 şi urm. C. civ.).

Norma specială menţionată a fost edictată în favoarea succesibililor care nu au acceptat succesiunea autorilor lor, aceştia fiind repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea, în calitate de persoane îndreptăţite, în accepţiunea dată acestei sintagme de legea specială, a unei cereri de restituire a imobilului de care autorul lor a fost deposedat în mod abuziv de statul comunist.

Astfel, prin derogare de la normele generale, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede următoarele: Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.) este o normă de drept specială.

Fiind o normă specială, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică în cadrul procedurilor administrative şi judiciare prevăzute de legea specială şi poate fi invocată exclusiv cu scopul pentru care a fost edictată, acela de a obţine de către succesibilul care a formulat cerere (având şi valoare de acceptare a succesiunii) restituirea bunului/bunurilor de care autorul său a fost deposedat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cât priveşte constatările dintr-o hotărâre definitivă prin care unui astfel de succesibil i s-a recunoscut legitimare procesuală activă în considerarea calităţii de persoană îndreptăţită, calitate invocată în cadrul procedurilor administrative şi judiciare prevăzute de legea specială şi în aplicarea normei speciale prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acestea se pot opune cu autoritate de lucru judecat, în condiţiile art. 430 C. proc. civ., cât timp succesibilul dovedeşte că deţine această calitate care îi conferă dreptul de a invoca beneficiul statuat prin norma specială (anume, repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii).

Când, în urma finalizării procedurilor judiciare prevăzute de legea specială, succesibilului beneficiar al normei speciale prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu i-a fost confirmată calitatea de persoană îndreptăţită, constatările din hotărârile judecătoreşti definitive prin care se recunoştea succesibilului legitimare procesuală activă în considerarea acestei calităţi, existentă la acel moment, nu se mai pot opune cu autoritate de lucru judecat în alte procese, întrucât nu mai subzistă temeiurile care le-au fundamentat.

În speţă, se constată că defunctul I. a decedat la data de 13 februarie 1967, cu ultimul domiciliu în jud. Cluj, iar reclamantele nu au probat efectuarea de acte de acceptare a succesiunii defunctului la data deschiderii succesiunii şi nici obţinerea recunoaşterii calităţii de moştenitoare ale defunctului, conform normelor de drept comun din materia succesiunilor ori a normelor speciale prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Cât priveşte imobilul situat în str. x, preluat de stat din patrimoniul defunctului I., declanşând procedurile speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantele au beneficiat în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului menţionat, cererea de restituire formulată de acestea potrivit legii speciale având valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul menţionat.

Cererea de restituire şi-a păstrat această valoare, de act de acceptare a succesiunii, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel, pe tot parcursul procedurilor administrative şi judiciare prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Procedurile administrative şi jurisdicţionale prevăzute de legea specială au fost însă finalizate prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 200/2016 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, hotărâre prin care s-a constatat perimarea plângerii îndreptate împotriva dispoziţiei de respingere nr. 2581/6 iunie 2002 a Primarului municipiului Cluj, prin care reclamantelor le-a fost respinsă notificarea de restituire în natură referitoare la imobilul situat în str. x, unicul bun aflat în patrimoniul succesoral al defunctului I., conform constatărilor instanţei de apel.

Rezultă că reclamantele nu au obţinut în cadrul legii speciale recunoaşterea calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii pentru imobilul mai sus arătat, prin recunoaşterea calităţii lor de succesibili acceptanţi ai moştenirii defunctului I., în aplicarea normei speciale prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a statuat că reclamantele nu pot pretinde pe calea dreptului comun recunoaşterea calităţii de moştenitoare a defunctului I. în aplicarea normei speciale a cărei valorificare, în cadrul procedurii speciale, nu a fost fructificată.

Aceasta, întrucât, prin respingerea definitivă a notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, reclamantele au pierdut beneficiul repunerii de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului I. recunoscut în considerarea valenţei date prin dispoziţiile art. 4 alin. (3) cererii de restituire, aceea de act de acceptare a succesiunii.

Pentru acelaşi considerent, al pierderii beneficiului statuat prin dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanta A. nu poate invoca, ca având autoritate de lucru judecat, constatările din Decizia nr. 93//R/10 martie 2016 a Curţii de Apel Cluj, relative la recunoaşterea legitimităţii sale procesuale active în acţiunea în constatarea nulităţii certificatului de calitate nr. x/2001 eliberat de BNP J.. Aceasta, întrucât, această recunoaştere s-a realizat, astfel cum a statuat instanţa de apel, în considerarea calităţii sale de persoană îndreptăţită în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, la acel moment aflată în derulare pe rolul instanţelor de judecată, procedură în cadrul căreia reclamanta beneficia de repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii defunctului I., în considerarea normei speciale.

În concluzie, instanţa de apel a apreciat în mod corect că reclamantele nu justifică existenţa unui interes legitim şi actual în formularea acţiunii în constatare deduse judecăţii cât timp acestea nu au valorificat beneficiul recunoscut prin norma specială conţinută de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cadrul procedurii speciale, şi, respectiv, cât timp în cadrul prezentei proceduri de drept comun nu pot invoca incidenţa normei speciale menţionate, ci doar normele generale, a căror aplicare însă nu o pretind.

Concluzia se impune şi în raport de apărarea potrivit căreia o atare constatare le-ar fi conferit posibilitatea de a declanşa, în viitor, noi demersuri judiciare în scopul obţinerii recunoaşterii calităţii de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială cu privire la imobilul situat în str. x.

Această apărare pune în evidenţă existenţa unui interes viitor şi incert şi nu a unui interes actual. Un atare interes putea fi dovedit în procesul pendinte, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel, prin formularea unei pretenţii distincte care să dovedească acest fapt, nefiind de admis ca acesta să fie justificat doar prin trimitere la posibile demersuri judiciare viitoare.

De altminteri, întrucât atât calitatea de succesibili acceptanţi ai moştenirii unei persoane, cât şi interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, se analizează de instanţele de judecată în fiecare proces în concret, în raport de obiectul pretenţiilor deduse judecăţii şi de conţinutul normelor de drept pe care acestea se fundamentează, generale sau speciale, reclamantele au posibilitatea dovedirii acestor aspecte în demersurile judiciare pe care intenţionează să le declanşeze.

Pentru considerentele arătate, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele A., B., ambele domiciliate în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat K., în Cluj-Napoca, judeţul Cluj împotriva Deciziei nr. 73/A/11.04.2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, D., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, E., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, F., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, G., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, H., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.

GGC - GV