Temporal effect of constitutional ruling on appeal admissibility in low-value civil disputes

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2019

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2014, la data de 12.06.2014 şi precizată ulterior la data de 05.09.2014, reclamanta A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin lucrările funerare executate şi obligarea la aducerea monumentului funerar la situaţia anterioară săvârşirii faptelor ilicite, plata de despăgubiri materiale şi morale pentru distrugerea construcţiilor şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

II. Judecata în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 18461 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti, secţia civilă a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

III. Judecata în apel.

Prin decizia civilă nr. 2394 A/2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 18461/18.12.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. şi a fost obligată apelanta la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimat

IV. Judecata în recurs înaintea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 353/R/04.09.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. a respins, ca inadmisibil, recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 2394/A/10.07.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.

V. Recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate din cadrul deciziei nr. 353/R/04.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A., arătând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: excepţia a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, obiect al dosarului nr. x/2014; excepţia vizează un text legal în vigoare (art. 27 C. proc. civ.), în raport de care s-a pronunţat decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu referire la aplicarea în timp a deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017; de soluţionarea excepţiei depinde admisibilitatea recursului formulat în cadrul dosarului nr. x/2014; prevederile ce fac obiectul excepţiei nu puteau fi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, având în vedere noutatea deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care completează, prin interpretarea dată, conţinutul art. 27 C. proc. civ.

La data de 01.10.2019, recurenta a depus la dosarul cauzei, note scrise prin care a învederat că pronunţarea de către Curtea Constituţională a deciziilor nr. 874/2018, nr. 176/2019 şi nr. 213/2019 nu afectează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aceasta privind în special efectele deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale şi în general ale unei decizii din contenciosul constituţional în perioada dintre pronunţare şi publicare în Monitorul Oficial, astfel încât toate criteriile de admisibilitate sunt în continuare respectate.

Totodată, prin aceleaşi note scrise au fost făcute şi dezvoltări ale motivelor de recurs.

VI. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele care se vor arăta în continuare.

1. În procesul pendinte reclamanta recurentă a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., raportat la modalitatea de interpretare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52/18.06.2018 privind efectele în timp ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

2. Faţă de obiectul acestei excepţii de neconstituţionalitate, Înalta Curte are a observa că, într-adevăr, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate invocată, a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2020 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

3. În considerentele acestei decizii Curtea Constituţională a statuat însă (paragraful nr. 32) că efectul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate "… este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

4. Din aceste statuări ale Curţii Constituţionale rezultă în claritate că, afară de cererile exceptate după criteriul materiei (în cazul acestora recursul fiind suprimat), intră sub incidenţa celor stabilite prin decizie, beneficiind de calea de atac a recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial al României. Per a contrario, în hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior publicării în Monitorul Oficial al României a evocatei decizii calea de atac a recursului nu este recunoscută, acestea rămânând supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data pronunţării lor.

5. Această înţelegere a sensului şi efectelor Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a fost, de altfel, reiterată şi prin decizii ulterioare ale instanţei de contencios constituţional, fiind util a evoca aici, exempli gratia, Decizia nr. 874 din 18.12.2018 în cuprinsul căreia s-a afirmat (paragraful nr. 58), cu referire la o altă decizie a ei, cea cu nr. 454/09 iulie 2018, că prin aceasta din urmă Curtea Constituţională a statuat, sub aspectul efectelor Deciziei nr. 369/2017, că:

"…că, indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs dacă a fost pronunţată după publicarea deciziei Curţii Constituţionale (20 iulie 2017)".

6. În prezentul proces, decizia civilă nr. 2394/A/10.07.2017 în legătură cu care reclamanta pune în discuţie admisibilitatea căii de atac a recursului a fost pronunţată în apel de Tribunalul Bucureşti în data de 10 iulie 2017, deci anterior datei de 20 iulie 2017, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României Decizia nr. 369/30 mai 2017 a Curţii Constituţionale. Astfel fiind, rezultă că reclamanta recurentă nu ar putea invoca în beneficiul ei cele stabilite prin această decizie, după cum, pentru identitate de raţiune, nu s-ar putea considera nici că erau întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., raportat la modalitatea de interpretare realizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52/18.06.2018 privind efectele în timp ale Deciziei nr. 369/30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

7. Cum bine a observat Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, procesul de faţă a fost pornit la data de 12.06.2014, valoarea cererii fiind mai mică de 1.000.000 RON, ceea ce, conjugat cu faptul că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 10 iulie 2017, trimitea la concluzia inadmisibilităţii căii de atac a recursului.

8. Tot astfel, nu se impunea nici sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, fiind fără relevanţă, în cauza de faţă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52/18.06.2018 câtă vreme această dezlegare nu avea vocaţie de a produce efecte în prezentul proces, nefiind de natură a influenţa soluţia ce trebuie dată recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunţate în apel.

9. Este util a observa, sub acest aspect, că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţe în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, atunci când, precum în prezentul proces, cerinţa legăturii cu soluţionarea cauzei, imperativ impusă de aceste prevederi legale, nu se găseşte îndeplinită, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie considerată inadmisibilă, impunându-se respingerea ei.

10. Rezultă din cele ce preced că instanţa de recurs a hotărât în mod corect că se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit celor pretinse de reclamantă, făcând neîntemeiat prezentul recurs şi obligând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la respingerea lui, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti hotărând cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva dispoziţiei privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., din cadrul deciziei nr. 353 R din 4 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2019.