Inheritance option deadline: factual re-evaluation inadmissible as non-legal ground for cassation

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa: să dispună repunerea acesteia în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 alin. (1) C. civ. să constate calitatea reclamantei de moştenitoare a defunctei C., cu ultimul domiciliu în mun. Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1103 alin. (1), (3) şi art. 2522 C. civ..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 76/18.01.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de repunere în termenul de opţiune succesorală, formulată de reclamantă. A respins acţiunea civilă, ca nefondată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 1130A din 02.11.2018 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei şi a dispus obligarea acesteia la plata către intimată a sumei de 900 RON cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamanta A..

În preambulul cererii de recurs, recurenta prezintă situaţia de fapt care a condus la promovarea cererii de chemare în judecată, arătând că are calitatea de moştenitor legal rezervatar şi vine la moştenirea bunicii sale decedate, C. prin reprezentarea tatălui său, D., predecedat defunctei - 02.10.1990. Din anul 2004 locuieşte în Olanda, iar în România vine destul de rar, când o vizitează pe bunica sa. Pârâta, în calitate de mătuşă, i-a ascuns decesul bunicii tocmai pentru a fi decăzută din dreptul de opţiune succesorală. Învederează că a revenit în ţară la 17 iulie 2015 şi a cunoscut decesul bunicii la 20 iulie 2015.

Susţine recurenta că hotărârea instanţei de apel este nelegală, caz în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare, cu consecinţa repunerii în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 alin. (1) C. civ. şi a constatării calităţii de moştenitor de pe urma defunctei C.. În drept recursul a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta susţine că a fost în imposibilitate de a afla de decesul bunicii sale întrucât era plecată din ţară. În luna decembrie 2013, când a revenit în ţară, şi-a manifestat intenţia de a o vizita pe numita C., însă aceasta nu mai locuia la adresa de domiciliu din Bucureşti, str. x, ci la domiciliul pârâtei. Prin lipsa oricărei înştiinţări cu privire la deces şi la deschiderea succesiunii, în contextul în care ştia că reclamanta are vocaţie legală la moştenire în calitate de nepoată de fiu predecedat, pârâta a dat dovadă de rea-credinţă, lăsând să se împlinească termenul de opţiune succesorală.

Vestea morţii bunicii i-a fost cunoscută abia la 20 iulie 2015, când s-a întâlnit cu avocat E..

Imposibilitatea luării la cunoştinţă de deces a fost determinată de doi factori obiectivi: plecarea din ţară a reclamantei şi mutarea bunicii la domiciliul pârâtei, aspect confirmat prin răspunsul la interogatoriu.

Se mai învederează că a fost încheiat un contract de asistenţă juridică cu avocat E., fiind dat numai un mandat general pentru reprezentare şi efectuarea unor acte de administrare. Nu poate preciza recurenta la ce dată s-a aflat despre succesiune, prin studierea dosarului nr. x/2014, însă momentul la care i s-a înmânat fotocopia actului de deces şi obiectul dosarului - succesiune, a fost 20.07.2015, când se afla în România. Prin urmare, data de la care urmează a se calcula termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2522 alin. (2) C. civ., este 20.07.2015.

Consideră că a solicitat repunerea în termen, reglementată de art. 2522 C. civ., în cursul celor 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de deces, respectiv la 18.08.2015, cu ocazia formulării cererii de chemare în judecată ce formulează obiectul dosarului nr. x/2015 Or, chiar dacă acţiunea a fost anulată în procedura de regularizare, termenul de 30 de zile a fost întrerupt prin introducerea acţiunii din dosarul pendinte, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de anulare a rămas definitivă.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

6. Apărările formulate în cauză

În speţă, intimata B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată, a arătat că susţinerile recurentei vizează situaţia de fapt, or, stabilirea acesteia este atributul primei instanţe sau a celei din apel, din perspectiva caracterului devolutiv. A solicitat ca instanţa să cenzureze criticile formulate, urmând a fi analizate doar cele cu privire la legalitatea soluţiei.

Prin punctul de vedere depus la raport, aceeaşi parte a susţinut concluziile exprimate de magistratul raportor în cuprinsul raportului, în sensul că aspectele evocate prin cererea de recurs nu se pot încadra în prevederile art. 488 C. proc. civ. A cerut obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 RON, dovedite cu chitanţa nr. x/31.01.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte reţine că litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea reclamantei A. de repunere în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 alin. (1) C. civ. şi constatarea calităţii de moştenitor a defunctei C., decedată la 16 iunie 2013.

Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 76/18.01.2017, a respins, ca tardivă, cererea de repunere în termenul de opţiune succesorală, şi, ca nefondată, acţiunea civilă în constatare. În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că, prin introducerea acţiunii la 14 august 2015, reclamanta s-a plasat în afara termenului de 30 de zile stipulat prin art. 2522 C. civ., în raport de momentul luării la cunoştinţă a decesului bunicii sale, respectiv 16.06.2015. Faţă de aceste repere, cererea de repunere în termen trebuia formulată cel mai târziu la 16.07.2015.

Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 1130A din 02.11.2018, a confirmat soluţia dată de tribunal şi a determinat momentul concret la care apelanta a cunoscut decesul defunctei C., ca fiind cel mai târziu data la care avocatul acesteia, E. a luat la cunoştinţă de certificatul de deces cu ocazia fotocopierii actului în dosarul de succesiune de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în speţă 06.06.2015. Or, în aplicarea prevederilor art. 2522 C. civ., termenul limită la care reclamanta ar fi trebuit să acţioneze pentru repunerea în termen este 16.07.2015. În legătură cu aceste aspecte, instanţa de control judiciar a mai constatat că, în speţă, nu s-au conturat motive temeinic justificate de împiedicare a apelantei în a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală în termenul stabilit de lege, aflarea succesibilului într-o altă localitate şi ruperea legăturilor cu defunctul care nu locuia la domiciliul succesibilului nereprezentând un motiv justificat de repunere în termen, consacrat de practica judiciară.

Recurenta, în cadrul memoriului de recurs, prezintă situaţia de fapt care a dus la imposibilitatea luării la cunoştinţă a decesului bunicii sale, arătând că a fost plecată în străinătate, iar, în luna decembrie 2013, când a revenit în ţară şi a dorit să o revadă, aceasta nu mai locuia la adresa din Bucureşti, str. x, ci la domiciliul pârâtei B.. Precizează recurenta că a aflat vestea decesului tocmai la momentul înmânării fotocopiei actului de deces de la prietena sa, avocat E., în speţă 20 iulie 2015, solicitarea de repunere în termen fiind promovată în interiorul termenului de 30 de zile stipulat de lege. Nu cunoaşte la ce dată s-a aflat despre succesiunea defunctei A., prin studierea dosarului nr. x/2014 având ca obiect succesiune, deoarece mandatul dat apărătorului E. era unul general, pentru reprezentare şi efectuarea unor acte de administrare, şi nu special, pentru a se ocupa de succesiune.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta şi-a fundamentat formal cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele evocate vizează reevaluarea situaţiei de fapt în raport de momentul de la care a început să curgă termenul pentru repunerea în termenul de opţiune succesorală, prevăzut de art. 2522 C. civ., şi nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate. Modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt prin prisma probelor administrate în cauză, pentru a determina momentul de la care reclamanta a cunoscut decesul defunctei A., relevant pentru iniţierea cererii de repunere în termenul de opţiune succesorală, în aplicarea dispoziţiilor 2522 C. civ., nu mai poate face obiectul controlului judiciar în recurs, în care se antamează chestiuni ce ţin exclusiv de legalitatea hotărârii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Aşa fiind, cum susţinerile recurentei nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţă, nu pot fi reţinute în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, instanţa, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va anula recursul. Faţă de soluţia dispusă, se constată că recurenta este în culpă procesuală, sens în care urmează a se admite în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 451, cererea intimatei B. de obligare a recurentei A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 RON, dovedite cu chitanţa nr. x/31.01.2019 de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1130A din 2 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1200 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata B..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.