Competence for presidential order on minor's residence: speciality of divorce jurisdiction over general domicile rule

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 23.07.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorului C. la locuinţa reclamantului din Elveţia, încuviinţarea ca minorul să călătorească în Elveţia, la locuinţa reclamantului fără acordul pârâtei şi obligarea Serviciului Paşapoarte la eliberarea paşaportului temporar pe 12 luni pentru minor, fără acordul pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 5703/27.08.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, în raza căreia îşi are domiciliul minorul, în raport de prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Caracal, prin sentinţa civilă nr. 1564/30.10.2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că speţei îi sunt aplicabile prevederile art. 998 şi 920 alin. (1) C. proc. civ., în raport de împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, se află înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect principal divorţ cu minori, cât şi obiecte secundare: stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească, stabilire program vizitare minor şi pensie de întreţinere, cu termen de soluţionare la 02.12.2019.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorului C. la locuinţa reclamantului din Elveţia, încuviinţarea ca minorul să călătorească în Elveţia, la locuinţa reclamantului fără acordul pârâtei şi obligarea Serviciului Paşapoarte la eliberarea paşaportului temporar pe 12 luni pentru minor, fără acordul pârâtei.

Art. 998 C. proc. civ. reglementează instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială, arătând că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Referitor la instanţa competentă în materie de divorţ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul". Potrivit alin. (2), dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.’’

Art. 920 C. proc. civ. instituie posibilitatea ca instanţa, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, să poată lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

În raport de competenţa teritorială astfel reglementată în materie de divorţ, se constată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti este înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect principal procesul de divorţ între părţile din prezentul dosar, iar obiectul secundar vizează stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea programului de vizitare şi a pensiei de întreţinere.

Din formularea art. 920 C. proc. civ., evocat anterior, rezultă că instanţa care poate lua respectivele măsuri vremelnice în timpul procesului este instanţa pe rolul căreia se află acţiunea de divorţ, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra luării respectivei măsuri.

Prin urmare, dând eficienţă acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să judece cererea de ordonanţă preşedinţială este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ între părţile litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.