Revision appeal and cassation admissibility concerning opposability of work-group classification judgment to pension authorities under Law 2/2013 and CPC Article 488

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, la data de 05.12.2016, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatele Casa Teritorială de Pensii Neamţ şi Casa Naţională de Pensii Publice, pentru ca, în contradictoriu cu acestea şi pe baza probelor administrate, să se dispună anularea deciziei nr. 280554/08.11.2016, emisă de intimata Casa Teritorială de Pensii Neamţ, emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea grupei de muncă superioară, astfel după cum a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 726/C/2016 a Tribunalului Neamţ, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 549C din 21.03.2017, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a admis acţiunea precizată, formulată de contestator, a anulat decizia contestată şi a obligat pe intimata Casa Teritorială de Pensii Neamţ să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare, cu valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, astfel cum a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr. 726/15.06.2016, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2015. A dispus obligarea intimatelor să plătească contestatorului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către intimate.

Prin decizia civilă nr. 888/15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a admis apelul şi s-a schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul că s-a respins, ca nefondată, acţiunea.

La data de 3 ianuarie 2018, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei ultime decizii.

În motivarea revizuirii a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a arătat că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

În privinţa cazului de revizuire art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat că instanţa de apel a încălcat puterea lucrului judecat, trecând peste cele reţinute în sentinţa civilă nr. 726/15 iunie 2016, definitivă, pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a reţinut cu putere de lucru judecat că revizuentul a lucrat în grupa superioară de muncă.

Prin decizia nr. 380 din 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de revizuire a declarat recurs revizuentul A..

Revizuentul a susţinut incidenţa în cauză a cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate în cadrul pct. -ului 1 din cererea de recurs, a arătat că instanţa de apel a încălcat puterea de lucru judecat, trecând peste cele reţinute în sentinţa civilă nr. 726/15.06.2016 a Tribunalului Neamţ, prin care s-a reţinut că reclamantul a lucrat în grupa superioară de muncă. Atât considerentele, cât şi dispozitivul sentinţei au intrat în puterea lucrului judecat, iar instanţa care a pronunţat cea de-a doua hotărâre, era obligată să se raporteze la acestea.

Chiar dacă instanţa de apel a făcut referire la relativitatea efectelor sentinţei civile şi la opozabilitatea sa faţă de terţii care nu au fost atraşi în judecată, aceasta a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care aceste prevederi statuează că cel care nu a fost parte în proces poate face dovada contrară situaţiei reţinute prin hotărârea definitivă. Legat de acest ultim aspect, curtea de apel nu a observat că apelantele nu au contestat dreptul reclamantului dobândit prin sentinţa civilă nr. 726/2016, mai mult, declarând expres că aceasta le este opozabilă. Chiar dacă, în speţă, s-ar fi invocat inopozabilitatea, aceasta nu era suficientă, fiind necesar a se face proba contrară. Apelantele nu au depus dovezi în sens contrar, iar instanţa de apel a administrat, din oficiu, probe pentru a clarifica un aspect ce nu a fost solicitat de către niciuna din părţi. De fapt, instanţa nu a dorit decât să facă o nouă analiză a dreptului reclamantului, ce a intrat în puterea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte proba contrară, instanţa de apel a dispus din oficiu administrarea de probe, însă acestea au fost identice cu cele din dosarul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 726/2016, ceea ce înseamnă că, în mod nepermis, a trecut peste puterea lucrului judecat, doar pentru a reanaliza aceleaşi probe administrate şi în litigiul purtat cu angajatorul.

În cadrul pct. 2 din cererea de recurs, recurentul a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Cu toate că litigiul dedus judecăţii, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare, a pornit de la împrejurarea că intimata CJP Neamţ nu a valorificat contestatorului o perioadă în grupa superioară de muncă, solicitându-se, în completarea unei hotărâri judecătoreşti, o adeverinţă eliberată de fostul angajator, fără a se contesta dreptul contestatorului câştigat prin hotărârea definitivă, instanţa de apel a procedat la o nouă judecată asupra încadrării în grupa superioară, fără ca vreuna din părţi să solicite acest lucru.

Chestiunea dedusă judecăţii era aceea de a se stabili dacă pentru valorificarea grupei superioare de muncă, chestiune constatată printr-o sentinţă definitivă, pronunţată în contradictoriu cu fostul angajator, este necesară şi o adeverinţă eliberată de către acesta, astfel cum a solicitat CJP Neamţ, aspect faţă de care instanţa de apel, reanalizând ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă, fără ca vreuna din părţi să facă o astfel de solicitare, a încălcat prevederile art. 477 şi 478 C. proc. civ.

Procedând de o asemenea manieră, instanţa de apel a încălcat prevederile deciziilor nr. 2 şi 9 din 2016, pronunţate de instanţa supremă în recurs în interesul legii. Instanţa de apel, din oficiu, trecând peste voinţa părţilor şi decizia ICCJ nr. 2/2016, a reţinut că hotărârea pronunţată în contradictoriu cu angajatorul, prin care se constată că reclamantul-contestator a lucrat în grupa superioară de muncă, ar fi neopozabilă casei teritoriale de pensii, şi, pe cale de consecinţă, a trecut la o nouă judecată a dreptului deja statuat printr-o hotărâre definitivă.

Ulterior, prin decizia nr. 9/2016, ICCJ a stabilit că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă. Această decizie trebuie coroborată cu cea anterioară, urmând a se reţine că astfel de acţiuni se judecă în contradictoriu cu deţinătorul arhivei/angajatorul sau casele teritoriale de pensii în funcţie de existenţa sau inexistenţa documentelor primare.

Interpretarea dată de instanţa de apel, potrivit căreia hotărârea pronunţată în acţiunea privind constatarea lucrului în grupa superioară de muncă nu ar fi opozabilă caselor de pensii, este contrară deciziilor ICCJ anterior menţionate, întrucât într-o astfel de interpretare toate acţiunile, indiferent dacă există sau nu documente, ar trebui soluţionate în contradictoriu cu casele de pensii.

În raport de aceste elemente, devin incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce conduce la admiterea cererii de revizuire şi schimbarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor declarate de intimate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 29 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, însă urmează a se aprecia în ce măsură criticile vizând soluţionarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi dacă decizia nr. 380/2018 este susceptibilă de a fi supusă cenzurii instanţei de recurs în raport de motivul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 11 aprilie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În ceea ce îl priveşte pe recurent, dovada de comunicare a raportului s-a întors cu menţiunea "destinatar decedat’’, fiind făcută o nouă recomunicare a actului procedural la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 7 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, să se constate că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile invocate de recurent, art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Procedând la structurarea criticilor dezvoltate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că, la adresa deciziei pronunţate de instanţa de revizuire, revizuentul a dedus judecăţii aspecte vizând cererea de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, a susţinut, în esenţă, că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a procedat la o nouă judecată a încadrării contestatorului în grupa superioară de muncă, deşi părţile nu au făcut o solicitare în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Instanţa constată că, în ipoteza de faţă, pentru revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., legea nu prevede calea de atac a recursului, întrucât hotărârea revizuită, anume decizia civilă nr. 888/15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, este una definitivă, fiind dată într-un litigiu în materie de asigurări sociale, astfel cum s-a relevat prin istoricul cauzei, litigiu care nu deschide calea de atac a recursului. În acest sens, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. ’’

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul recurentului în ce priveşte revizuirea având ca motiv dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, însă criticile formulate în legătură cu acest caz nu se pot încadra în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Înalta Curte reţine că, prin decizia civilă nr. 380 din 16 aprilie 2018, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 888 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Bacău, reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri care se pretind a fi contradictorii au obiect şi părţi diferite.

Recurentul A. a susţinut, prin motivele prezentate, că instanţa de apel a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 726 din 15.06.2016, prin care s-a reţinut că a lucrat în grupa superioară de muncă. Atât considerentele, cât şi dispozitivul acestei hotărâri au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că aspectele tranşate nu mai pot fi repuse în discuţie de o altă instanţă. Referitor la distincţia între relativitatea efectelor sentinţei susmenţionate şi opozabilitatea sa faţă de terţii care nu au fost atraşi în proces, în contextul în care prima sentinţă a fost pronunţată în contradictoriu cu angajatorul în temeiul deciziilor nr. 2 şi 9 ale ICCJ, în recurs în interesul legii, iar a doua judecată s-a făcut în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi Casa Naţională de Pensii Publice, curtea de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care acestea statuează că cel ce nu a fost parte în proces poate face dovada contrară situaţiei reţinute prin hotărârea definitivă. Or, apelantele nu au contestat dreptul intimatului, obţinut prin sentinţa nr. 726 din 15.06.2016, mai mult au declarat că aceasta le este opozabilă. S-a mai arătat, în final, că instanţa a urmărit o rejudecare a dreptului contestatorului, intrat în puterea lucrului judecat, prin folosirea prevederilor art. 435 C. proc. civ. ce nu au fost invocate de părţi, şi a administrat probe identice cu cele din dosarul în care a fost dată sentinţa nr. 726 din 15.06.2016.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu pun în discuţie aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, din perspectiva reţinerii de către instanţa de revizuire a neîntrunirii elementelor caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, respectiv obiect şi părţi diferite în cele două litigii invocate de revizuent, criticile reprezentând, de fapt, o reproducere a motivelor de revizuire formulate la adresa deciziei nr. x/15.11.2017 a Curţii de Apel Bacău, astfel cum acestea se regăsesc la filele x verso şi 3 din dosarul de revizuire.

Or, motivarea recursului implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă în ceea ce priveşte susţinerile evocate în cererea de recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate, şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, cu privire la revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, cu privire la revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Anulează recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii cu privire la revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2019.