Lack of active procedural standing for non-parties in revision petition challenging property restitution order

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de revizuire şi obiectul acesteia

Prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2004, instanţa de apel a admis apelul declarat de apelanţii contestatori A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 1290/14.11.2005, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata Societatea Naţională a Sării S.A.; a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia formulată de contestatorii A., B., C., D. şi E.; a anulat decizia nr. 106/2003, emisă de intimată; a obligat intimata să restituie în natură către reclamanţi terenul din Bucureşti str. x sectorul 1, în suprafaţă de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F..

Împotriva acestei decizii, la 08.10.2018, au formulat cerere de revizuire revizuenţii G., H. şi I., solicitând desfiinţarea, în tot, a deciziei din apel, cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 106/2003, emisă de intimata Societatea Naţională a Sării (SNS).

În motivarea cererii lor de revizuire, fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., părţile revizuente au adus argumente în susţinerea calităţii procesuale active, precum şi din perspectiva întrunirii condiţiilor prevăzute de textul legal evocat.

În ce priveşte calitatea procesuală activă, au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren şi construcţie, situat în Bucureşti, Calea x, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 07.04.2009, de notar public J., prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x din 28.12.2012 de notar public J. şi prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x din 19.06.2015, de notar public J.. Prin contractul de tranzacţie autentificat cu nr. x din 08.09.2016 de S.P.N. K. şi J., încheiat între L. şi M., în calitate de unic moştenitor al defunctului N. şi H., I. şi G., s-a consfinţit că ei, actualii proprietari ai imobilului din Bucureşti, Calea x, au calitatea şi dreptul de a formula în nume propriu orice fel de acţiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foştilor proprietari, precum şi în cererile de restituire depuse.

Imobilul compus din construcţie şi teren, proprietatea autorului lor - O., a fost preluat, în mod abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menţionat la poziţia 94 - imobile în construcţie.

N. şi L. au dobândit imobilul în baza sentinţei civile nr. 859, pronunţate la 06.10.2004 de Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă, definitivă, modificată, în parte, prin decizia nr. 764, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a şi irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sentinţa civilă nr. 859 pronunţată la 06.10.2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2004, a obligat intimata Regia Naţională a Sării S.A. să restituie autorilor lor, imobilul situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, compus din teren în suprafaţă de 348 mp şi construcţie P+3. Prin decizia civilă nr. 495A din 20.09.2006, pronunţată în dosar nr. x/2004, în contradictoriu cu Societatea Naţională a Sării S.A., fost soluţionată cererea de restituire a suprafeţei de 134,23 mp, formulată de moştenitorii defunctei P., astfel încât, prin decizia civilă nr. 764 din 20.11.2007, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2004 (în format vechi nr. 5173/2004), în apel, instanţa a diminuat suprafaţa de teren de la 348 mp şi a restituit autorilor lor o suprafaţă de teren de numai 289 mp.

Intimaţii Societatea Naţională a Sării şi Q., C., R. şi S. au formulat întâmpinare la cererea de revizuire. Intimaţii persoane fizice au considerat că revizuirea a fost formulată de către persoane fără calitate procesuală activă, revizuenţii neputându-se substitui părţilor din dosarul nr. x/2004. De asemenea, aceste părţi au solicitat instanţei să pună în discuţie inadmisibilitatea revizuirii.

În şedinţa publică din 07.12.2018, revizuenţii G., H. şi I. au depus la dosarul cauzei note scrise, prin care au învederat, pe de o parte, că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/22.11.2018 de către notar public J., numita G. a donat nuda proprietate pentru cota indiviză de 45% din imobilul aflat în Bucureşti, Calea x, numitei I., care şi-a întregit dreptul de proprietate, astfel încât acum deţine cota indiviză de 55% din imobilul teren şi construcţie P+3E, situat în Bucureşti Calea x, sector 1; în urma donaţiei donatoarea a cedat şi drepturile litigioase, rezultând ca numita I. să preia drepturile şi obligaţiile numitei G., care pierde astfel calitatea de revizuentă în cauza de faţă.

Împotriva aceleiaşi decizii, intimata Societatea Naţională a Sării S.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând schimbarea, în tot, a deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de A., B., C., D. şi E. şi reintrarea în patrimoniul SNS S.A. a suprafeţei de teren de 134,23 mp.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a prezentat următoarele argumente:

SNS S.A. a deţinut în proprietate, în temeiul Ordinului Ministerului Petrolului nr. 121/13.07.1985, suprafaţa de teren de 435,30 mp, situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, din care construcţia ocupa suprafaţa de 285,46 mp.

Prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2004, SNS S.A. a fost obligată să restituie contestatorilor A., B., C., D. şi E. suprafaţa de teren de 134,23 mp, situat în Bucureşti, str. x. De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 859/06.10.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2004, modificată prin decizia civilă nr. 764/20.11.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2004, SNS S.A. a fost obligată să restituie contestatorilor L., T. imobilul (construcţia formată din parter şi etajele 1-3 situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, sector 1) şi suprafaţa de teren în suprafaţa de 298,16 mp.

În prezent, SNS S.A. mai deţine în proprietate parte din imobil (cele 2 subsoluri şi etajul 4 din clădire) situat în Bucureşti, Calea x.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti există două cereri revizuire formulate de H., I., G. împotriva hotărârilor prin care Societatea Naţională a Sării S.A. a retrocedat o parte din imobilul din Calea x, şi respectiv suprafaţa de teren de 435,30 mp, astfel: dosarul nr. x/2018 - revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2004, cu termen de judecată în 15.02.2019 şi dosarul nr. x/2018 - revizuire împotriva deciziei civile nr. 764/20.11.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2004, cu termen de judecată în 17.01.2019.

Terenul situat în Bucureşti, str. x, a aparţinut soţilor U. şi P., imobil ce a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat, sub nr. x, din 08.08.1928.

Din înscrisurile depuse, pe de o parte de revizuenţii din dosarul nr. x/2018, precum şi de către intimaţii din aceeaşi cauză, rezultă următoarele: la 28.06.1940 imobilul a fost bombardat, aşa cum rezultă din Fişa imobilului bombardat, întocmită cu acea ocazie; la 12 septembrie 1944, România semnează Convenţia de Armistiţiu cu forţele Aliate; potrivit dispoziţiilor art. 8 din Convenţia de Armistiţiu menţionată mai sus şi Legii nr. 91 din 10 februarie 1945, se înfiinţează Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (denumită în continuare C.A.S.B.I.); potrivit Inventarului C.A.S.B.I., domnul U. a făcut parte din rândurile colaboratorilor nazişti, rezultând că bunurile sale erau afectate de dispoziţiile art. 8 din Convenţia de Armistiţiu; la 10.02.1947, România a semnat Tratatul de Pace de la Paris - între România şi Puterile Aliate şi Asociate, care stabileşte procedurile de urmat ca efect al încetării celui de-al doilea Război Mondial; prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia I civilă Comercială sub nr. x/1949, U. şi P. au vândut cumpărătoarei V.. terenul viran situat în str. x, în suprafaţă de 302 mp, pe care îl deţineau în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat, sub nr. x din 08.08.1928; în 22.12.1952, imobilul de la adresa din Bucureşti, str. x, este preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951; în 17.12.1961 P. a decedat, iar, la 22.06.1962, Notariatul de Stat al Raionului 30 decembrie a eliberat Certificatul de Moştenitor nr. x/1962 în succesiunea acesteia. Potrivit acestui document, moştenitorii acesteia sunt numiţii: W. - sora, X. - sora, Y. - frate şi Z. - frate;

Prin Notificarea nr. x/01.08.2001 transmisă prin intermediul BEJA AA., numiţii BB., A., B., C. şi D. au formulat cerere de restituire a terenului situat în str. x, în suprafaţă de 302 mp, de la Societatea Naţională a Sării S.A. şi respectiv de la Societatea CC. S.A., în temeiul Legii nr. 10/2001.

Notificarea a fost formulată în temeiul Certificatului de Calitate de Moştenitor nr. 101 din 16.08.1999, emis de BNP DD., din care rezultă că BB., A., B., C., şi D. sunt nepoţi/strănepoţi de frate/sora decedată a doamnei P. şi anume EE. şi FF., alte persoane decât cele menţionate ca având calitatea de moştenitori legali ai defunctei P..

Însă acest certificat de calitate de moştenitor, emis în 16.08.1999, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 119-120 din Legea nr. 36/1995 şi a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Din înscrisurile nou descoperite, depuse la termenul din 07.12.2018, în speţă Certificatul de Moştenitor nr. x/1962 de pe urma defunctei P., actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia I civilă Comercială sub nr. x/1949, Convenţia de Armistiţiu (art. 8), rezultă că autorii intimaţilor şi pretinşii moştenitori ai acestuia (intimaţii din prezenta cauză) nu mai aveau dreptul de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 134,23 mp, nemaiavând calitatea de persoane îndreptăţite la restituire.

La data trecerii imobilului în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951, imobilul nu se mai afla în proprietatea şi nici în posesia soţilor U. şi P., astfel încât, dreptul de proprietate nu se cuvenea a fi solicitat de pretinşii succesori ai defunctei P.. Conform dispoziţiilor art. 1, lit. d) din Decretul nr. 111/1951, au devenit proprietatea Statului Român toate bunurile fără stăpân, precum şi cele considerate abandonate prin efectul unor legi sau decrete, fiind considerate bunuri fără stăpân, bunurile de orice fel părăsite timp de un an de zile de către titularii lor necunoscuţi sau absenţi. Bunul rămas fără stăpân şi trecut în proprietatea Statului Român în aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 111/1951 nu putea face obiectul unei cereri de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către persoanele îndreptăţite, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Legea nr. 10/2001 este o lege reparatorie pentru întoarcerea imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român, or, în cazul imobilului în discuţie nu a fost vorba de o preluare abuzivă fără titlu.

Din compararea certificatului de moştenitor şi a certificatului de calitate de moştenitor, rezultă că notificarea de restituire a imobilului a fost formulată de succesorii unor alţi colaterali, respectiv descendenţii lui EE. şi FF., persoane care nu aveau calitatea de moştenitori legali ai doamnei P..

Certificatul de Calitate de Moştenitor nr. 101 din 16.08.1999 a fost eliberat în dosar succesoral nr. x/1999 de notar public DD., în succesiunea defunctei P., decedată la 17.12.1961 în Bucureşti, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 119-120 din Legea nr. 36/1995. Din aceste prevederi rezultă că, în anul 1999, notarul public nu putea întocmi un nou certificat în aceeaşi cauză succesorală, fiind obligat să solicite atât Avizul Camerei Notarilor Publici, cât şi cercetarea opiselor judecătoriei care a preluat registrele fostului notariat de stat, conform menţiunilor privind data decesului şi ultimul domiciliu al defunctei. Era imperios necesar ca, iniţial, să se constate nulitatea Certificatului de moştenitor nr. x/1962, eliberat la 22.06.1962 de Notariatul Raionului 30 decembrie, în succesiunea defunctei P., urmând ca, ulterior, să fie emis un nou certificat în aceeaşi cauză succesorală. Atât SNS, cât şi instanţele de judecată au fost astfel induse în eroare, ajungându-se în situaţia în care SNS a retrocedat în baza unei hotărâri judecătoreşti o suprafaţă de teren unor persoane care nu mai aveau dreptul de a solicita restituirea şi care au dobândit astfel dreptul de proprietate al unui teren în dauna altor persoane îndreptăţite şi în dauna SNS.

II. Soluţia dată de instanţa de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor H. şi I.. A respins, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, cererea de revizuire introdusă de revizuenţii G., H. şi I., împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006. A respins, ca rămase fără obiect, restul excepţiilor invocate prin întâmpinare în privinţa cererii de revizuire introdusă de revizuenţii H. şi I.. A respins, ca rămasă fără obiect, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, excepţie invocată din oficiu în privinţa cererii de revizuire formulată de revizuenţii H. şi I.. A respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de revizuenta Societatea Naţională a Sării, împotriva aceleiaşi decizii. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, formulată de revizuenta Societatea Naţională a Sării S.A.. A obligat pe revizuenta Societatea Naţională a Sării S.A. să plătească intimaţilor C., Q., R. şi S. cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON reprezentând onorariu avocat.

În motivarea soluţiei, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Cele două cereri de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, sunt guvernate de prevederile C. proc. civ. de la 1865, iar nu de dispoziţiile Noului C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, şi intrat în vigoare la 15.02.2013.

Curtea de apel a mai reţinut că toate părţile revizuente au invocat drept motiv de revizuire cel prevăzut de art. 322 pct. 5. teza I C. proc. civ., motivul "înscrisurilor noi" potrivit căruia revizuirea poate fi cerută dacă după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor H. şi I., aceasta a fost găsită fondată de către curtea de apel.

Astfel, s-a constatat că, în speţă, revizuirea are ca obiect decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2004, ce a avut ca obiect litigiul derulat între următoarele părţi: contestatorii (reclamanţi) A., B., C., D., E. şi intimata (pârâtă) Societatea Naţională a Sării S.A.. Or, revizuirea, ca şi cale de atac extraordinară, poate fi formulată, ca regulă, de către părţile care au stat în procesul soluţionat prin hotărârea ce se solicită a fi retractată pe calea revizuirii. În speţă, părţile revizuente H. şi I. nu au avut calitate de părţi în litigiul finalizat în faţa instanţei de apel prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, obiect al cererii lor de revizuire.

Instanţa a mai reţinut că nu poate fi acceptată ipoteza avută în vedere de revizuenţii H. şi I., anume situaţia dobânditorilor cu titlu-particular a dreptului sau bunului cu privire la care a fost pronunţată hotărârea judecătorească a cărei revizuire se pretinde. Este real şi se admite că, în ipoteza în care, ulterior pronunţării hotărârii ce face obiectul căii de atac a revizuirii, înainte de expirarea termenului pentru formularea acesteia, are loc o transmitere cu titlu particular a dreptului/bunului vizat de hotărârea ce se doreşte a fi revizuită, succesorii cu titlu-particular, cum sunt şi dobânditorii de drepturi litigioase, pot formula căile de atac, inclusiv o revizuire, împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu autorul/autorii acestora, în măsura în care acestea se referă la dreptul sau bunul care le-a fost transmis. Astfel, aceşti avânzi-cauză se substituie în toate drepturile deţinute de autorii lor la momentul încheierii convenţiei prin care se transmite dreptul litigios.

Însă, această ipoteză particulară nu este aplicabilă revizuenţilor H. şi I. în ceea ce priveşte cererea lor de revizuire, întrucât revizuenţii nu sunt succesori cu titlu-particular a contestatorilor (reclamanţi) A., B., C., D. şi E. care au promovat litigiul soluţionat în faza apelului prin decizia ce se urmăreşte a fi revizuită. Contestatorii (reclamanţi) A., B., C., D., E. au obţinut prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006 dreptul de a le fi restituit în natură imobilul teren din Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F., imobil care este doar învecinat cu imobilul teren asupra cărora revizuenţii H. şi I. deţin, la acest moment, dreptul de proprietate, respectiv terenul din Bucureşti, Calea x, sector 1 (colţ cu str. x).

Prin promovarea cererii lor de revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, revizuenţii H. şi I. au urmărit, în esenţă, o rejudecare a litigiului finalizat, în faza apelului, prin amintita decizie pentru a-şi asigura, prin ipoteză, o reîntregire în suprafaţă a dreptului lor de proprietate asupra terenului dobândit de la autorii lor, L. şi N., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/07.04.2009. Nici contractul de tranzacţie autentificat sub nr. x/08.09.2016, de la dosar, nu susţine calitatea de succesori cu titlu-particular a revizuenţilor H. şi I. în raport de contestatorii A., B., C., D., E.. Respectivul contract de tranzacţie conţine clauza privind transmiterea unor drepturi litigioase în persoana revizuenţilor, însă tot de la autorii lor iniţiali, L. şi N. şi tot cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 289 mp din Bucureşti, Calea x, sector 1 (colţ cu str. x). Rezultă, în mod clar, din conţinutul acestui contract de tranzacţie că părţile revizuente H. şi I. au dobândit dreptul şi calitatea de a formula în nume propriu orice fel de acţiune în vederea dobândirii diferenţei de suprafaţă de teren situată în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foştilor proprietari. Prin urmare, drepturile litigioase transmise şi asupra cărora s-a tranzacţionat (s-au explicitat clauzele contractului de vânzare cumpărare nr. x/07.04.2009) au privit acest imobil teren din Bucureşti, Calea x (colţ cu str. x sectorul 1), iar nu imobilul teren din Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F..

Cererea de revizuire formulată de revizuenta Societatea Naţională a Sării a fost găsită, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale impuse de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în privinţa caracterelor înscrisului nou invocat.

Ţinând seama de noţiunea de "înscrisuri noi, doveditoare", astfel cum a fost consacrată în doctrina de specialitate şi în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti, curtea de apel a apreciat că înscrisurile noi invocate de revizuienta SNS în cauza de faţă, respectiv Contractul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1949, Certificatul de moştenitor nr. x/22.06.1962 şi Convenţia de Armistiţiu - art. 8, nu se încadrează în noţiunea de "înscrisuri noi şi doveditoare" avută în vedere de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În primul rând, cu referire la Convenţia de armistiţiu din 12.09.1944, semnată de România cu forţele aliate, s-a arătat că aceasta nu reprezintă un înscris probator în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5, căci nu priveşte raporturile juridice litigioase dintre părţile litigiului finalizat, în etapa apelului, prin decizia ce se doreşte a fi revizuită. Or, înscrisul nou, în accepţiunea art. 322 pct. 5, prin conţinutul său, trebuie să releve aspecte în legătură cu raporturile juridice litigioase, ceea ce nu este cazul în privinţa Convenţiei de Armistiţiu din 1944 semnată de România.

În privinţa celorlalte două înscrisuri, instanţa a reţinut că acestea nu îndeplinesc cerinţa imposibilităţii de producere în faţa instanţei învestită cu litigiul în care s-a pronunţat decizia nr. 495A/20.09.2006 şi nici cerinţa caracterului determinant.

Astfel, cele două înscrisuri - Contractul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1949 şi Certificatul de moştenitor nr. x/22.06.1962 se aflau în arhiva unor instituţii publice, respectiv Arhivele Naţionale şi Camera Notarilor Publici Bucureşti.

În privinţa contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1949, curtea de apel a apreciat că revizuenta SNS îl putea obţine, în mod cert, de la Arhivele Naţionale - Serviciul Arhivelor Naţionale a Municipiului Bucureşti, în urma unei solicitări oficiale în acest sens la momentul analizării notificării cu care a fost învestită în calitate de entitate deţinătoare, soluţionată mai apoi prin Decizia nr. 106/2003, contestată în litigiul finalizat, în apel, prin decizia obiect al cererii de revizuire sau, ulterior, cu ocazia litigiului promovat împotriva deciziei sale nr. 106/2003.

În calitatea sa de entitate învestită, SNS putea şi era îndreptăţită, dacă aprecia astfel, a efectua verificări cu privire la situaţia juridică a imobilului teren din str. x, în privinţa căruia avea a se pronunţa asupra unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, revizuenta nesusţinând nici un motiv pertinent care ar fi împiedicat-o să acţioneze astfel. Aşadar, partea revizuentă nu s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o împiedice a obţine respectivul înscris probator al contractului de vânzare-cumpărare, acesta aflându-se în arhiva unei instituţii publice. Pe de altă parte, revizuenta nu a probat nici reţinerea acestui înscris de către părţile contestatoare A., B., C., D. şi E., ceea ce ar fi presupus, deopotrivă, şi proba faptului că aceste părţi au cunoscut şi s-au aflat în posesia respectivului contract de vânzare- cumpărare.

Argumente similare sunt valabile şi în privinţa Certificatului de moştenitor nr. x/22.06.1962 aflat, de-asemenea, în păstrare la arhiva Camerei Notarilor Publici Bucureşti, după preluarea arhivei fostelor notariate de stat.

Susţinerile revizuientei SNS că nu a avut cunoştinţă de aceste înscrisuri, fiind chiar indusă în eroare de părţile contestatoare A., B., C., D. şi E., prin prezentarea altor înscrisuri doveditoare în susţinerea notificării ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 106/2003, nu face din această necunoaştere o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în sensul legii procesual civile şi nici nu presupune, implicit, o reţinere a respectivelor înscrisuri de către partea adversă. Nu este permisă revizuirea unei hotărâri atunci când înscrisurile invocate de partea revizuentă sunt procurate sau obţinute de la alte persoane, ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situaţie, s-ar ajunge la repunerea în discuţie a unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat. Or, partea revizuentă din cauza de faţă, Societatea Naţională a Sării, era în situaţia de a putea procura şi înfăţişa în cadrul procedurii judiciare desfăşurate anterior, respectivele înscrisuri invocate la acest moment, în măsura în care le considera relevante pentru obţinerea de consecinţe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecăţii - şi pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părţile tind, de fapt, la nesocotirea autorităţii de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

În plus, s-a reţinut că cele două înscrisuri nu îndeplinesc nici cerinţa de a fi determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Reţinând culpa procesuală a revizuentei, în aplicarea art. 274 alin. C. proc. civ., aceasta a fost obligată să plătească intimaţilor C., Q., R. şi S., cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON reprezentând onorariu avocat.

III. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de revizuire au formulat recurs revizuenţii H. şi I., prin care au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea cererii de revizuire.

În dezvoltarea criticilor fundamentate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut nelegalitatea hotărârii sub trei aspecte.

1. Cererea de revizuire este admisibilă prin prisma cerinţelor impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia I civilă comercială sub nr. x/1949 şi certificatul de moştenitor nr. x/1962, eliberat în succesiunea defunctei P. îndeplinesc în mod cumulativ toate condiţiile prevăzute de textul citat: sunt înscrisuri noi, care nu au fost avute în vedere la data pronunţării hotărârii, fiind îndeplinită condiţia anteriorităţii lor în raport de data pronunţării hotărârii; fiecare dintre înscrisuri are forţă probantă prin el însuşi; a existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; niciunul dintre acestea nu a fost invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, deşi atât titlul de proprietate, cât şi calitatea de persoane îndreptăţite au fost verificate în timpul procesului.

Împrejurarea că ambele înscrisuri se aflau în arhive publice nu poate fi reţinută ca o culpă a intimatei pârâtei SNS S.A., în condiţiile în care autorii intimaţilor cu rea-credinţă au creat aparenţa de legalitate a contestaţiei.

Autorii intimaţilor au justificat cu rea-credinţă dreptul pretins utilizând un act real, dar anterior datei la care a fost înstrăinat imobilul şi au justificat calitatea de persoane îndreptăţite la restituire prin ascunderea vocaţiei moştenitorilor reali în succesiunea defunctei P., pretinsa proprietară a imobilului restituit pe nedrept. Reaua-credinţă a contestatorilor este o împrejurare mai presus de voinţa părţii, asupra acestui aspect urmând a aprecia instanţa de recurs, întrucât nu este imputabilă SNS S.A..

În încercarea de a dovedi că cererile de revizuire se întemeiază pe înscrisuri false, intimaţii au solicitat Arhivelor Naţionale copia contractului prin care P. a înstrăinat imobilul, fără a indica data şi numărul actului.

Or, instanţa a trecut cu uşurinţă peste acest aspect, fără a lua în seamă că arhivele naţionale au comunicat oficial intimaţilor că documentul solicitat nu se găseşte în arhivă, deşi ulterior înscrisul a fost prezentat în original în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Rezultă astfel că intimaţii au dovedit starea de confuzie cu privire la cercetarea arhivelor publice, chiar şi în prezent, situaţie care nu poate fi imputabilă SNS S.A.. S-a probat împrejurarea că înscrisul, deşi se afla într-o arhivă publică, este cu adevărat nou descoperit, întrucât nu a putut fi înfăţişat instanţei de judecată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Au mai susţinut recurenţii că fiecare dintre cele două înscrisuri noi este determinant, în sensul că dacă oricare ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Pentru aceste motive, atât cererea lor, cât şi cea formulată de revizuenta SNS S.A. sunt admisibile, soluţia fiind aceea a casării deciziei atacate şi de trimitere a pricinii spre rejudecare la instanţa de revizuire.

2. Instanţa de revizuire, în mod greşit, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor H. şi I..

Prin cererea de revizuire şi prin notele scrise depuse la 07.12.2018, a fost justificată calitatea procesuală activă a revizuenţilor H. şi I.. Astfel, prin afirmarea unui drept şi a unui interes legitim născut, actual, personal şi direct, s-a dovedit că revizuenţii au calitate procesuală activă pentru a redobândi dreptul de proprietate consacrat de titlul autorului O., modificat fraudulos prin pronunţarea unei sentinţe ce a atribuit parte din terenul ce a aparţinut moştenitorilor unui neproprietar.

Recurenţii au detaliat calitatea de succesori în drepturi ai autorului O., prin titlul de titlul de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, cât şi ai Societăţii Naţionale a Sării S.A., care a fost obligată să le restituie o suprafaţă diminuată din terenul ce a aparţinut autorului recurenţilor.

Revizuenţii sunt titularii unui drept pretins, având calitatea şi dreptul de a formula în nume propriu orice fel de acţiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foştilor proprietari, precum şi în cererile de restituire depuse.

Decizii ale Înaltei Curţi statuează faptul că interesul legitim este condiţionat de calitatea procesuală activă, iar o persoană are calitate procesuală activă dacă are un interes în cauză.

În măsura în care revizuenţilor nu li s-ar recunoaşte calitatea procesuală activă în această cauză, s-ar produce o încălcare flagrantă a prevederilor art. 6, 13 şi 14 din CEDO, căci, în jurisprudenţa sa, CEDO a statuat că persoanele prejudiciate în drepturile lor au vocaţia de a introduce acţiuni în justiţie pentru a-şi ocroti drepturile. Apreciază că au interes în speţă, iar efectul retractării deciziei nr. 495A/2006, ca o consecinţă a desfiinţării sentinţei de fond, este acela de a putea redobândi întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut autorului lor.

O hotărâre judecătorească intervenită în cauză, în sensul desfiinţării deciziei nr. 495A din 20.09.2006 şi respingerea contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 106/2003, emisă de intimata SNS S.A., ca act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., va servi desfiinţării deciziei civile nr. 764/20.11.2007, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2004, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind diminuarea suprafeţei de teren restituită intimaţilor L. şi N..

Faţă de această împrejurare şi în raport de prevederile art. 3, 10 din Legea nr. 10/2001 şi art. 41 C. proc. civ., decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019 este nelegală şi solicită casarea soluţiei, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire, pentru a se constata că revizuenţii persoane fizice au calitate procesuală activă.

3. Decizia atacată este nelegală şi prin prisma cheltuielilor de judecată acordate intimaţilor. Onorariul de avocat în sumă de 6.804,13 RON este excesiv prin raportare la munca depusă de apărător şi complexitatea pricinii, care a avut doar patru termene de judecată.

Recurenţii au solicitat casarea soluţiei adoptată la fondul revizuirii şi, reţinând cauza spre rejudecare, instanţa de recurs să facă aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin reducerea onorariului la care a fost obligată revizuenta SNS S.A..

IV. Apărările formulate în recurs

Intimaţii persoane fizice au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. În dezvoltarea susţinerilor, au arătat, în esenţă, că primele două motive de recurs vizând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor şi soluţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu se identifică în cauză, iar al treilea este lipsit de interes, în contextul în care instanţa de revizuire nu a stabilit în sarcina revizuenţilor obligaţia de a achita cheltuielile de judecată.

Intimata Societatea Naţională a Sării S.A. a depus întâmpinare, ale cărei concluzii pledează pentru admiterea recursului revizuenţilor. A criticat stabilirea de către instanţă a cheltuielilor de judecată în sumă de 6.804,13 RON.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenţi este nefondat, pentru argumentele ce succed:

Dintre cele trei chestiuni invocate pentru a susţine nelegalitatea deciziei instanţei de revizuire, se constată că, în prezentul recurs, este susceptibilă de a fi cenzurată numai critica vizând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor, întrucât cererea lor de revizuire a fost soluţionată pe această excepţie. Motivul de recurs ce conturează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva întrunirii cerinţelor în privinţa celor două înscrisuri invocate în susţinerea cazului de revizuire, nu poate fi cercetat în condiţiile în care curtea de apel nu a intrat în analiza admisibilităţii cererii de revizuire formulată de revizuenţii H. şi I. şi a tranşat în proces numai chestiunea calităţii procesuale active a acestora. Dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire putea fi atacată doar de revizuenta Societatea Naţională a Sării S.A., lucru care nu s-a întâmplat, din moment ce numai cererea sa de revizuire a fost examinată pe motivul invocat, dacă înscrisurile prezentate în cauză îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, această soluţie a intrat în puterea lucrului judecat şi nu mai prezenta interes să fie atacată de recurenţi.

Se invocă, în recurs, greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor H. şi I., cu argumentarea că a fost justificată calitatea procesuală activă în revizuire, atât prin afirmarea unui drept, cât şi prin existenţa unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct. Recurenţii îşi afirmă calitatea de succesori în drepturi ai autorului O., în temeiul titlului de proprietate constând în contract de vânzare-cumpărare, precum şi ai SNS S.A., care a fost obligată la restituirea în favoarea revizuenţilor a unei suprafeţe diminuate din terenul ce a aparţinut autorului revizuenţilor. Consideră că pot intenta acţiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului din Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x.

Critica nu este întemeiată.

Curtea de apel a constatat, în mod corect, că revizuenţii H. şi I. nu au calitate procesuală activă în formularea cererii de revizuire, în condiţiile în care nu au participat ca părţi în dosarul de fond nr. x/2004, finalizat prin hotărârea nr. 495A din 20.09.2006, atacată pe calea revizuirii. Aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată doar de părţile din proces, nefiind posibilă modificarea cadrului procesual stabilit prin hotărârea ce se solicită a fi desfiinţată. Prin formularea unei cereri de revizuire nu se declanşează un nou litigiu, ci doar o nouă fază procesuală a respectivei cauze. Prin urmare, judecata acesteia nu se poate desfăşura decât în cadrul procesual stabilit iniţial, în etapele procesuale anterioare.

Înalta Curte reţine că drepturile şi obligaţiile procesuale pot fi transmise legal sau convenţional unei persoane străine de proces, însă, în speţă, nu este vorba de o astfel de transmisiune, revizuenţii nefiind succesori în drepturi ai unei părţi din procesul în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi revizuită. Actele de proprietate de care se prevalează recurenţii în prezentul litigiu, respectiv contract de vânzare-cumpărare şi tranzacţie nu dovedesc calitatea de succesori cu titlu particular a acestora, întrucât au fost încheiate cu privire la un alt imobil decât cel care a fost restituit în natură contestatorilor A., B., C., D. şi E. de la SNS S.A., prin decizia nr. 495A/20.09.2006, ce face obiect al revizuirii, respectiv imobilul teren în suprafaţă de 134,23 mp, situat în Bucureşti, str. x. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/07.04.2009 de notar public J., revizuenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului constând în teren şi construcţie din Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, iar contractul de tranzacţie autentificat sub nr. x/08.09.2016 priveşte transmiterea unor drepturi litigioase către revizuenţi de la autorii L. şi N. în privinţa aceluiaşi imobil.

În plus, din motivele de recurs evocate, se poate specula ideea că prin formularea cererii de revizuire, revizuenţii H. şi I. au dorit să obţină întregul drept de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, Calea x, colţ cu str. x, dobândit de la autorii lor L. şi N..

Nu poate fi invocată nici protecţia conferită de prevederile art. 6, 13 şi 14 din CEDO, în contextul în care revizuenţii nu îndeplinesc condiţiile din dreptul intern pentru formularea cererii de revizuire, respectiv nu au fost părţi sau avânzi cauză ai acestora în dosarul în care s-a pronunţat decizia atacată pe calea revizuirii.

Este lipsit de interes motivul de recurs formulat în legătură cu reducerea cheltuielilor de judecată. Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019, revizuenta Societatea Naţională a Sării S.A. a fost obligată să plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON, deoarece revizuirea formulată de această parte a fost găsită ca inadmisibilă. Or, interes de a ataca această dispoziţie are numai partea care a pierdut procesul, respectiv revizuenta Societatea Naţională a Sării S.A., în privinţa recurenţilor neexistând nici un folos practic de a invoca aspecte privind reducerea cheltuielilor de judecată, în absenţa unor drepturi care să le fi fost lezate prin dispoziţia cu privire la care intenţionează declanşarea controlului judiciar.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând că nu sunt întrunite în cauză cerinţele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar pentru criticile vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva ipotezei prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi diminuarea cheltuielilor de judecată, s-a constatat lipsa de interes în formularea acestora.

Faţă de soluţia dispusă, se constată că recurenţii se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea intimaţilor S., Q., R. şi C., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500 RON, reduse de la suma de 6.787,57 RON, în baza dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere complexitatea redusă a cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările invocate prin întâmpinare şi faptul că pricina a avut un singur termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii H. şi I. împotriva deciziei civile nr. 1120/A din 3 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenţii H. şi I. la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimaţii S., Q., R. şi C..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2019.