Criminal liability of police officers for falsifying incident location: intent requirement and absence of abuse of office in contraventional sanction processing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as unfounded, leaving the lower court’s sentence in force and ordering the appellant to pay 400,000 lei in judicial expenses to the state. The dispute centered on a penal complaint filed against two police officers for alleged falsification of documents and abuse of office, stemming from the officers' incorrect recording of the location where a third party had committed a counterfeiting offense (threatening with a knife and using a paralyzing spray), which led to the dismissal of a criminal case against that third party. The court held that the officers' error was due to objective circumstances and a lack of requisite intent, rather than malicious conduct, thereby validating the prosecution’s decision not to initiate criminal proceedings and the lower court’s rejection of the complaint. The decision relied on the principle that a legal and well-founded judgment renders the appeal non-admissible for cassation under Art. 385 para. 1 lit. b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 289 C. pen, art. 193 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal liability of police officers for falsifying incident location: intent requirement and absence of abuse of office in contraventional sanction processing: The dispute centered on a penal complaint filed against two police officers for alleged falsification of documents and abuse of office, stemming from the officers' incorrect recording of the location where a third party had committed a counterfeiting offense (threatening with a knife and using a paralyzing spray), which led to the dismissal of a criminal case against that third party. The court held that the officers' error was due to objective circumstances and a lack of requisite intent, rather than malicious conduct, thereby validating the prosecution’s decision not to initiate criminal proceedings and the lower court’s rejection of the complaint. The decision relied on the principle that a legal and well-founded judgment renders the appeal non-admissible for cassation under Art. 385 para. 1 lit. b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the criminal appeal as unfounded because the lower court sentence was legal and well-founded.
Full text
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul N.F., s-a adresat cu plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind pe C.M. subcomisar de poliție și D.D. agent de poliție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a efectuat acte premergătoare și prin rezoluția din 23 februarie 2004 a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M. și D.D. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., pe considerent că cei doi lucrători de poliție nu au acționat cu intenție.
Împotriva rezoluției din 23 februarie 2004, pronunțată în dosarul 127/P/2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, N.F. a formulat plângere, pe motiv că cei doi lucrători de poliție deși au comis infracțiunile, nu s-a dispus trimiterea lor în judecată pentru faptele săvârșite.
Curtea de Apel Pitești a examinat plângerea petiționarului în raport de dosarul de urmărire penală în care s-a emis rezoluția din 23 februarie 2004, de susținerile petiționarului și prin sentința penală nr. 81 F din 2 septembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată și l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
Sentința a fost atacată cu recurs de către petiționar, motivând că atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată nu au aprofundat materialul probator astfel încât, să se dispună răspunderea penală a celor doi lucrători de poliție.
Recursul declarat este nefondat.
La data de 23 februarie 2001, recurentul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a depus reclamație la secția nr. 3 Poliție Pitești împotriva lui D.E.D., pentru faptul că l-a amenințat cu un cuțit și a folosit împotriva sa un spray paralizant.
În urma celor sesizate, D.D., agent de poliție a întocmit proces-verbal de sancționare contravențională la data 24 februarie 2001, prin care D.E. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 80.000 lei. Acest proces verbal a fost atacat de către contravenient și plângerea sa a fost admisă.
Recurentul a formulat și el plângere la Judecătoria Pitești, împotriva lui D.E.D., pentru comiterea infracțiunilor de lovire și amenințare, astfel că s-a format dosarul penal 5215/2001 și în care instanța a dispus achitarea.
Atât în admiterea contestației lui D.E.D. cît și la achitarea acestuia, instanța de judecată a avut în vedere în principal, alte considerente de fapt și de drept și numai în subsidiar și faptul că locul comiterii contravenției a fost altul decât cel indicat de lucrătorii de poliție în documentația întocmită.
Prin urmare, susținerea recurentului că în cauză cei doi lucrători de poliție cu intenție nu au trecut corect locul comiterii contravenției, având drept consecință admiterea plângerii numitului D.E.D. și anularea procesului verbal de contravenție cum și achitarea pentru infracțiunile prevăzută de art. 180 și art. 193 C. pen., pe care le-a comis, nu se confirmă, întrucât consemnarea greșită a străzii în procesul verbal s-a datorat unui complex de împrejurări obiective, iar în constatarea și sancționarea contravențională au fost angajați mai mulți lucrători de poliție care nu au dat importanța cuvenită denumirii corecte a străzii.
Se va constata deci, că, atât parchetul cât și instanța au stabilit în mod corect că cei doi lucrători de poliție nu au acționat cu intenție pentru ca numitul D.E.D. să nu răspundă sub aspect contravențional și penal.
Conchizând deci că a fost pronunțată o sentință legală și temeinică, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, recursul se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.F. împotriva sentinței penale nr. 81 F din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.