Jurisdictional conflict over marital property partition: Article 127 Civil Procedure Code exception for court staff filing against their own court despite real property jurisdiction rules

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Caransebeş, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în timpul căsătoriei au dobândit au dobândit următoarele bunuri comune: o casă de locuit compusă din trei camere şi sala închisă în suprafaţă de 56 mp, o anexă gospodărească în suprafaţă de 71 mp compusă din trei încăperi, teren în suprafaţă de 936 mp - toate situate în oraşul Vânju Mare, judeţul Mehedinţi şi un autoturism cu nr. de înmatriculare x.

Reclamanta a solicitat să se constate că părţile deţin cote de contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune menţionate, solicitând atribuirea bunurilor comune către reclamantă, urmând a fi obligată să plătească pârâtului sultă corespunzătoare.

II. Hotărârea Judecătoriei Caransebeş:

Prin Sentinţa civilă nr. 217 din 14 februarie 2020, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

În motivare, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată se solicită partajul unor bunuri mobile şi imobile. Făcând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie este situat bunul imobil.

III. Hotărârea Judecătoriei Vânju Mare:

Învestită prin declinare, Judecătoria Vânju Mare a pronunţat Sentinţa civilă nr. 54 din 11 iunie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că imobilul menţionat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, se află situat în localitatea Vânju Mare, însă reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Vânju Mare, având funcţia de grefier.

Aplicând dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, instanţă la care a fost introdusă acţiunea de către reclamantă şi care reprezintă una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad cu Judecătoria Vânju Mare, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, în raza căreia se află Judecătoria Vânju Mare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanta a solicitat partajul unor bunuri imobile (casă, anexă şi teren), aflate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Vânju Mare. În aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, reiese că cererea de chemare în judecată ar fi în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul, respectiv Judecătoriei Vânju Mare.

Înalta Curte reţine însă că în prezenta cauză reclamanta are calitatea de grefier la Judecătoria Vânju Mare, astfel cum s-a consemnat chiar în cuprinsul sentinţei pronunţate de Judecătoria Vânju Mare şi cum astfel cum rezultă din organigrama acestei instanţe, ce poate fi consultată prin accesarea site-ului instituţiei.

În această situaţie, în speţă devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. care stipulează că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (...) (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Aceste dispoziţii speciale reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă respectiva instanţă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În prezenta cauză, reclamanta A. a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., optând pentru înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Caransebeş - instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în circumscripţia căreia se află instanţa competentă, potrivit normelor de drept comun, şi în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanta, în calitate de grefier.

Interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general - apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţia dreptului la un proces echitabil, înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul.

Reţinând că reclamanta A. are calitatea de grefier la Judecătoria Vânju Mare, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială în favoarea Judecătoriei Caransebeş, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Vânju Mare.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.

GGC - NN