Territorial jurisdiction for divorce based on last common residence versus defendant's domicile

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la 27.05.1982 la Primăria Seaca de Pădure, conform certificatului de căsătorie seria x nr. x, după o despărţire în fapt de 13 ani şi păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei.

II. Hotărârea Judecătoriei Craiova:

Prin Sentinţa civilă nr. 665 din 27 ianuarie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

În motivare, instanţa a reţinut că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în comuna Seaca de Pădure, sat Răchita de Sus, jud. Dolj, dar că în prezent niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună.

Reţinând că domiciliul pârâtului este în jud. Neamţ, şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a stabilit că competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Bicaz.

III. Hotărârea Judecătoriei Bicaz:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bicaz a pronunţat Sentinţa civilă nr. 596 din 30 iulie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că nu există niciun temei pentru a se reţine competenţa în favoarea Judecătoriei Bicaz, având în vedere verificările dispuse prin adresa din 15.07.2020 emisă de secţia de Poliţie Rurală nr. 15 Bicaz - Post Poliţie Dămuc, prin care s-a comunicat faptul că în urma cercetărilor efectuate pe raza comunei Dămuc s-a constatat faptul că numitul B. este plecat din localitate, fiind căsătorit în judeţul Dolj din anul 1982, unde a locuit şi locuieşte efectiv.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Se reţine că noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speţă, astfel cum reiese din adresa din 15.07.2020 emisă de secţia de Poliţie Rurală nr. 15 Bicaz - Post Poliţie Dămuc, pârâtul locuieşte efectiv, încă din anul 1982, în judeţul Dolj.

Se reţine, totodată, că la dosarul cauzei nu există înscrisuri din care să rezulte faptul că reclamanta ar locui la o altă adresă decât cea indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată (comuna Seaca de Pădure, sat Răchita de Sus, judeţul Dolj), adresă ce coincide cu ultimul domiciliu comun al soţilor.

Cum la data demarării litigiului - 26 septembrie 2019 - reclamanta locuia la adresa unde era cea din urmă locuinţă comună a soţilor, aflată în circumscripţia Judecătoriei Craiova, incidentă în cauză este ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv Judecătoriei Craiova.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.

GGC - NN