Jurisdiction conflict resolved in favor of Hunedoara Tribunal over insurer's €500,000 fatal accident claim.

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la 16 octombrie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru persoanele decedate în accidentul rutier din 8 iulie 2018, precum şi a penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, calculate din a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi până la achitarea efectivă a despăgubirilor morale cerute, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 1349 şi următ., art. 1381 şi următ. C. civ., Legea nr. 132/2017 (art. 10 alin. (2), art. 14 alin. (4), art. 21 alin. (5) raportat la art. 21 alin. (4) teza a doua), art. 12 alin. (2) lit. b) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto, art. 115 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa nr. 30 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect despăgubiri civile în favoarea Tribunalului Bihor.

S-a constatat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acţiune în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului auto, că aparţine competenţa de soluţionare, din punct de vedere teritorial, instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Cum, în speţă, accidentul auto în urma căruia au decedat trei rude ale reclamantei s-a petrecut pe raza localităţii Beiuş, judeţul Bihor, în temeiul art. 131 - 132 C. proc. civ., s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bihor.

2.2. Prin Sentinţa nr. 71/C din 26 iunie 2020, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa judecării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Tribunalului Hunedoara. A constatat ivit conflict de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 129, art. 130 alin. (3) şi art. 115 C. proc. civ. şi de obiectul cauzei deduse judecăţii, că nu este incidentă nicio normă care să atragă o competenţă teritorială exclusivă, fiind în prezenţa unei competenţe alternative.

Cum în cazul competenţei teritoriale alternative doar pârâtul este cel care poate invoca excepţia de necompetenţă, în caz contrar instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, în favoarea acesteia operând o prorogare de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune în pretenţii constând în daune morale, întemeiată pe prevederile răspunderii civile delictuale şi dispoziţiile legale în materia asigurărilor pentru prejudicii produse terţilor prin accidente rutiere.

Se observă că pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Astfel, art. 115 C. proc. civ. la alin. (1) stipulează în sensul că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat. De asemenea, la alin. (3) al articolului se prevede că în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului său.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în speţă, pârâta B. S.A. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, ci, dimpotrivă, potrivit celor consemnate în practicaua Sentinţei civile nr. 30/2020 a Tribunalului Hunedoara, a considerat că instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor art. 115 C. proc. civ., este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Hunedoara.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la instanţa de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Hunedoara, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

GGC - NN