Territorial jurisdiction for wage garnishment during pending forced execution: application of pre-2013 procedural code and situs of third-party employer

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 mai 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire la terţul poprit Spitalul Clinic de Recuperare, împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 5 noiembrie 2007.

Prin Încheierea nr. 5133/CS din 29 mai 2020, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

S-a constatat, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că întrucât domiciliul debitorului se află în Bucureşti, competenţa soluţionării cererii aparţine Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 2503 din 23 iunie 2020, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat conflict negativ de competenţă. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că executarea silită a început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 24 şi art. 25 alin. (1) a rămas supusă C. proc. civ. de la 1865.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 373 din C. proc. civ. de la 1965, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află sediul terţului poprit, respectiv Judecătoria Iaşi.

Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care executorul judecătoresc B.E.J.A. A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire la terţul poprit Spitalul Clinic de Recuperare, împotriva debitorului C., urmare a cererii formulată de creditorul B.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile aplicabile speţei, respectiv noul C. proc. civ. sau C. proc. civ. de la 1865.

În speţă, executarea silită ce face obiectul Dosarului de executare nr. x/M/2013 (fost Dosar nr. x/2012) a fost declanşată la 14 iunie 2012, după cum reiese din cererea de începere a executării silite aflate la dosarului Judecătoriei Iaşi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (15 februarie 2013).

Faţă de data introducerii cererii de începere a executării silite, în cauză devin incidente prevederile cuprinse la art. 3 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, înainte de data intrării în vigoare a codului rămânând supuse legii vechi.

Ca atare, faţă de dispoziţiile tranzitorii menţionate şi de data începerii executorii silite, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Art. 373 C. proc. civ. stipulează la alin. (1) şi (2) în sensul că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se constată că în cauză, prin cererea formulată, s-a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, executorul judecătoresc identificând faptul că debitorul încasează venituri din salarii de la Spitalul Clinic de Recuperare cu sediul în Iaşi.

Cum în cauză s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire, devin incidente dispoziţiile cuprinse la art. 453 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".

Coroborând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. cu cele ale art. 373 alin. (2) din cod care stipulează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea şi având în vedere că sediul terţului poprit se află în raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acestei instanţe, ţinând cont şi de prevederile art. 12 din cod în temeiul cărora reclamantul a înţeles să învestească instanţa de la sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN