Expropriation compensation valuation based on comparable property prices and application of road safety zone construction restrictions

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.01.2013 pe rolul Tribunalul Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2013, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (actuala Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) la plata sumei de 134.068,90 euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, constând în suma de 84.068, 91 euro reprezentând valoarea reală a terenului situat în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, în suprafaţă de 153 m.p. expropriat în baza H.G. nr. 381/2009, completată prin H.G. nr. 953/2011 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov Tronsonul Bucureşti-Ploieşti şi suma de 50.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin expropriere, constând în devalorizarea terenului în suprafaţă de 5.847,01 rămas în urma exproprierii. Reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.224 RON reprezentând onorariu de expert şi onorariu de avocat.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2221/08.09.2015, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi a dispus următoarele: majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012, emisă de pârât, de la suma de 2.660,36 RON, la suma de 15.606 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea imobilului-teren la momentul exproprierii - 2011; obligarea pârâtului la plata sumei de 63.109 euro, în echivalent în RON la data plăţii reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricţia impusă de autostradă şi a sumei de 92.107 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricţia impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat; cu cheltuieli de judecată de 7.224 RON.

În motivarea soluţiei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 2.660,36 RON pentru exproprierea imobilului-teren în suprafaţă de 153 m.p., situat în oraşul Voluntari, jud. Ilfov, NC 3909/1/1, conform dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 şi H.G. nr. 953/2011.

Potrivit raportului de expertiză evaluatorie administrat la dosarul cauzei, întocmit de experţii E. şi F., în opinie majoritară şi răspunsului la obiecţiuni, valoarea despăgubirilor pentru imobilul-teren în litigiu este de 15.606 euro. La stabilirea valorii reale a imobilului-teren în litigiu, comisia de experţi s-a raportat la tranzacţii comparabile, estimând o valoare de 102 euro/m.p. Cu privire la punctul de vedere separat al d-nei expert G., acesta a fost înlăturat sub aspectul valorii imobilului-teren în litigiu, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat la dosar.

Referitor la momentul exproprierii, tribunalul a reţinut că acesta se situează la nivelul anului 2011, înlăturând susţinerile reclamanţilor referitoare la momentul anului 2008, când ar fi avut loc o expropriere în fapt, faţă de notarea intenţiei de expropriere în cartea funciară încă din anul 2008, întrucât, prin raportare la conţinutul cererii de chemare în judecată, s-a reţinut că reclamanţii nu au învestit instanţa cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt la nivelul anului 2008. Or, în lipsa unei asemenea solicitări din partea reclamanţilor şi faţă de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, tribunalul a respins această solicitare, ca neîntemeiată.

În privinţa prejudiciului cauzat de restricţia impusă de autostradă, s-a reţinut că expertiza a concluzionat că se impune acordarea de despăgubiri şi pentru daunele cauzate de zona de protecţie a autostrăzii, instituită de prevederile art. 17 din O.G. nr. 43/1997, iar în conformitate cu Anexa nr. 1, lit. b) la O.G. nr. 43/1997, zona de protecţie a autostrăzii este de 50 m., măsurată din axul drumului.

Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de d-na expert H., suprafaţa rămasă neexpropriată situată între autostradă şi limita de protecţie de 50 m. este de 1.546,79 m.p., pe care nu se poate construi, conform O.G. nr. 43/1997.

Prin urmare, s-a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat reclamanţilor la suma de 63.109 euro, sens în care au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, valoarea terenului afectat de zona de protecţie fiind valoarea bonităţii negative de 40% din valoarea reală a terenului, şi anume 102 euro/m.p. x 40% x 1.546,79 m.p.

De asemenea, raportul de expertiză topografică a constatat că reclamanţii au suferit şi un prejudiciu cauzat de restricţia impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat, în suprafaţă de 4.300,05 m.p.

Aşa fiind, instanţa a stabilit cuantumul acestui prejudiciu cauzat reclamanţilor la suma de 92.107 euro, sens în care au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de experţii E. şi F., valoarea terenului construibil afectat de restricţia impusă de autostradă fiind 102 euro/m.p. x 21% x 4.300,05 m.p.

Prin urmare, procedând la compararea ofertei pârâtului cu pretenţiile formulate de reclamanţi, tribunalul a reţinut că valoarea totală a imobilului în litigiu la care urmează a se raporta este cea rezultată din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de experţii E. şi F., în opinie majoritară, constând din valoarea reală a terenului expropriat (153 m.p. în valoare de 15.606 euro), suma de 63.109 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricţia impusă de autostradă şi suma de 92.107 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricţia impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat. Sub acest aspect, s-a reţinut că, prin lucrarea efectuată în cauză, experţii menţionaţi au selecţionat în mod corect proprietăţile imobiliare comparabile, s-au raportat la elemente tehnice de comparaţie corecte şi au aplicat factori de corecţie pertinenţi, astfel încât valorile luate în considerare sunt apreciate de instanţă ca fiind apropiate cu cele ale imobilului în litigiu.

Pe cale de consecinţă, reţinând că experţii menţionaţi au stabilit ca valoare a imobilului în litigiu o sumă justificată din punct de vedere tehnic, prin comparaţie cu expertiza care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, a fost admisă cererea formulată de reclamanţi în sensul celor arătate.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a sumei de 7.224 RON reprezentând onorariu de expert şi onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate părţile litigiului.

3. Soluţia instanţei de apel (în primul ciclu procesual):

Prin decizia civilă nr. 273A/15.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamanţi, ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins, ca nefondate, pretenţiile în cuantum de 92.107 euro, echivalent în RON la data plăţii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa s-a întemeiat pe următoarele argumente:

Cu referire la apelul reclamanţilor, s-a reţinut, în sinteză, că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat a operat la 28.11.2011 şi nu la momentul notării în cartea funciară a intenţiei de expropriere, la nivelul anului 2008. Instanţa a apreciat că este nefondată şi critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele detaliate în cuprinsul hotărârii.

Relativ la apelul pârâtului Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, curtea de apel a dat eficienţă prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a reţinut din examinarea "Aprobării" aflate la dosarul de apel, că terenul de 6.000,01 m.p., din care face parte şi terenul de 153 m.p., situat în oraşul Voluntari, tarlaua x/2, parcela A - 447/25, a fost introdus în intravilanul oraşului Voluntari pentru a se realiza obiectivul de investiţii locuinţe.

Instanţa de fond a avut în vedere opinia majoritară a experţilor E. şi F. şi răspunsul la obiecţiuni a celor doi experţi.

Examinând suplimentul la raportul de expertiză întocmit de experţii E. şi F., s-a constatat că au fost avute în vedere imobile intravilane dotate cu utilităţi şi cu acces la şoseaua x, în timp ce imobilul expropriat se află în câmp, fără utilităţi şi fără acces la şosea asfaltată. Imobilele sunt, deci, similare în raport de categoria de folosinţă intravilan, dar nu şi în raport de facilităţile pe care le prezintă zona în care se afla terenurile.

Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede sintagma terenuri "de acelaşi fel", fără să facă vreo distincţie asupra utilităţilor de care dispun terenurile din contractele de vânzare-cumpărare folosite ca şi comparabile.

Prima instanţă a fondului a arătat, în raport de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 43/1997 şi Anexa nr. 1 la O.G. nr. 43/1997, că zona de protecţie este de 50 m., măsurată din axul drumului şi că potrivit raportului de expertiză efectuat de d-na expert H., suprafaţa din zona de protecţie este de 1.546,79 mp din terenul neexpropriat, iar faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit de experţii E. şi F., valoarea acestui teren ar fi scăzut cu 40% din valoarea reală, astfel că prejudiciul ar consta în suma de 63.109 euro.

Din raportul de expertiză întocmit de d-na expert H. rezultă o zonă de protecţie a autostrăzii de 1.546,79 m.p.

Din opinia experţilor E. şi F. rezultă că prejudiciul suferit de reclamanţi ca urmare a instituirii zonei de protecţie este de 33 euro/m.p. x 1546,79 mp, şi anume 63.109 euro.

Cum stabilirea acestui prejudiciu s-a făcut în raport de preţul de piaţă al imobilului expropriat, motivul de apel sub acest aspect a fost apreciat ca fiind nefondat.

Sub aspectul prejudiciului pentru terenul în suprafaţă de 4300,5 mp, instanţa a apreciat că este fondată critica, deoarece în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experţii E. şi F. se arată că "terenul expropriat nu este supus poluării". În raportul de expertiză refăcut se arată de către aceiaşi experţi că terenul rămas, aflat în afara zonei de protecţie a autostrăzii, prezintă condiţii de utilizare defavorabile, din cauza autostrăzii, şi anume poluare sonoră şi gazoasă şi că terenul este construibil, condiţionat şi cu restricţii, pe care le-au estimat la 15%, fără însă să arate în ce constă aceste restricţii. Despre poluarea sonoră s-a reţinut că experţii au fost în eroare întrucât, atâta vreme cât nu există persoane care să locuiască pe acest teren, nu se poate vorbi de poluare sonoră şi de poluare gazoasă, iar susţinerea experţilor nu s-a bazat pe nicio probă.

4. Soluţia instanţei de recurs

Hotărârea curţii de apel a fost recurată de ambele părţi din litigiu, iar instanţa supremă, prin decizia nr. 1797/06.10.2016, a admis recursurile în cauză, a casat decizia civilă atacată şi a trimis pricina spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se determina valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, ţinând seama de toate caracteristicile acestuia, raportat la momentul transferului dreptului de proprietate- 28.11.2011, iar, în raport de aceasta, să se reevalueze, în rejudecare, şi valoarea prejudiciului cuvenit reclamanţilor pentru zona de protecţie, prevăzută de O.G. nr. 43/1997.

5. Soluţia instanţei de apel în rejudecare

În faţa instanţei de apel, după casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, a fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitatea evaluare imobiliară cu privire la terenul expropriat în suprafaţă de 153 m.p. şi cu privire la suprafaţa de teren afectată de zona de protecţie, fiind depuse, de ambele părţi, contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobile "de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială" la data exproprierii, în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr. 636A din 19.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile exercitate în cauză, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul majorării cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010, de la suma de 2.660,36 RON, la următoarele sume: 7.861,14 euro, adică 34.264,35 RON, calculaţi la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018 reprezentând contravaloarea imobilului-teren expropriat în suprafaţă de 153 m.p., situat în Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x; 31.352,07 euro, adică 136.654,26 RON calculaţi la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018 reprezentând contravaloarea prejudiciului pentru suprafaţa de teren de 3.051 m.p. afectată de zona de protecţie. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei civile atacate. În temeiul art. 213 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, a stabilit onorariul definitiv pentru comisia de experţi desemnată în apel la suma de 6.000 RON şi a obligat pe apelanţii-reclamanţi la plata către B.L.E.T. a diferenţei de onorariu de expert de 3.500 RON. A obligat pe apelantul-pârât la plata către apelanţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată de 6.000 RON reprezentând onorariul de expert achitat în apel. A luat act că apelanţii-reclamanţi nu au solicitat obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat din apel.

În motivarea soluţiei dată apelurilor, instanţa a reţinut următoarele considerente:

O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor operează cu noţiunile de "zonă de siguranţă" şi "zonă de protecţie".

Potrivit art. 2 alin. (5) pct. 6 din O.G. nr. 43/1997:

"(5) Fac parte din elementele infrastructurii autostrăzilor şi drumurilor naţionale aparţinând domeniului public al statului:

6. suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a drumului, care formează zonele de siguranţă, în limitele prevăzute de prezenta ordonanţă".

Potrivit art. 14 din O.G. nr. 43/1997, "zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie", "ampriza" fiind definită de art. 15 ca "suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole, taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă".

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 43/1997:

(1) Zonele de siguranţă sunt suprafeţe de teren situate de o parte şi de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru plantaţie rutieră sau alte scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului, pentru siguranţa circulaţiei ori pentru protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate asigurării vizibilităţii în curbe şi intersecţii, precum şi suprafeţele ocupate de lucrările de consolidări ale terenului drumului şi altele asemenea. În afara localităţilor, limitele minime ale zonelor de siguranţă a drumurilor, în cale curentă şi aliniament, sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta ordonanţă.

(2) Realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranţă este interzisă".

Potrivit Anexei nr. 1 din O.G. nr. 43/1997:

"a) Zonele de siguranţă ale drumurilor sunt cuprinse de la limita exterioară a amprizei drumului până la:

- 1,50 m de la marginea exterioară a şanţurilor, pentru drumurile situate la nivelul terenului;

- 2,00 m de la piciorul taluzului, pentru drumurile în rambleu;

- 3,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea până la 5,00 m inclusiv;

- 5,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea mai mare de 5,00 m."

Potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997:

"(1) Zonele de protecţie sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecţie sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligaţia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranţă a traficului prin:

a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;

b) executarea de construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;

c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafaţă;

d) practicarea comerţului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop".

Sintetizând, "zonă de siguranţă" formează obiect al exproprierii, intrând în mod definitiv în proprietatea expropriatorului. "Zona de protecţie" rămâne în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, dispoziţiile art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 instituind doar o serie de limite care grevează proprietăţile aflate în zona de protecţie a drumurilor. Aceste limite constau în obligaţia pozitivă a deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a asigura scurgerea apelor în mod corespunzător, precum şi în obligaţiile negative enumerate. Aceste obligaţii privesc utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toată durata existenţei drumurilor.

Potrivit art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997:

(1) Pentru evitarea congestionării traficului în afara localităţilor se interzice amplasarea oricăror construcţii care generează un trafic suplimentar la o distanţă mai mică de 50,0 m de la marginea părţii carosabile în cazul autostrăzilor, al drumurilor expres şi al drumurilor internaţionale "E", respectiv de 30,0 m pentru celelalte drumuri de interes naţional şi judeţean. Prin construcţii care generează trafic suplimentar se au în vedere unităţi productive, complexe comerciale, depozite angro, unităţi tip showroom, obiective turistice, cartiere rezidenţiale, parcuri industriale, precum şi orice alte obiective şi/sau construcţii asemănătoare în care se desfăşoară activităţi economice".

Potrivit lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, în forma de dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea O.G. nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor [publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015]:

b) Zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului", în cazul autostrăzilor fiind de 50 de metri "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului".

După modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea O.G. nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor [publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015], lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 prevede în mod identic că "zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului", în cazul autostrăzilor fiind de 50 de metri, însă zona de protecţie este calculată "de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului".

Altfel spus, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, suprafaţa "zonei de protecţie" a rămas tot de 50 de metri, însă ea este calculată, de această dată, "de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului", iar nu "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului", cum era înainte de modificare.

În fapt, datorită modalităţii de măsurare, suprafaţa zonei de protecţie s-a mărit, căci cei 50 de metri nu se mai măsoară de la axul drumului, ci de la marginea exterioară a zonei de siguranţă.

Or, în opinia părţilor litigante, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a avut în vedere această modificare legislativă, deşi ea era deja în vigoare la data pronunţării deciziei civile de casare nr. 1797/06.10.2016, Legea nr. 198/2015 fiind publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015 şi intrând "în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I", conform VIII din Legea nr. 198/2015.

În aceste condiţii, recunoscut fiindu-le dreptul de a obţine despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat situat în zona de protecţie a autostrăzii, apelanţii-reclamanţi au solicitat stabilirea suprafeţei afectate de zona de protecţie în conformitate cu prevederile mai favorabile intrate în vigoare la data de 15.08.2016, iar nu în conformitate cu vechile prevederi ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, în forma de dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015.

Este adevărat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor - care coincide cu momentul emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. Cu toate acestea, nu raportat la acest moment - 28.11.2011 - urmează a fi analizată întinderea zonei de protecţie, căci este indiscutabil că dacă o lege ulterioară modifică condiţiile privind regimul drumurilor, făcându-le mai sigure din perspectiva stabilirii unei zone de protecţie mai largi, regimul mai favorabil se aplică şi drumurilor deja existente şi care, deci, îi afectează şi pe cei deja expropriaţi, în privinţa cărora cuantumul final al despăgubirilor este încă litigios.

Altfel spus, trebuie făcută distincţia între momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor [28.11.2011] şi suprafaţa de teren afectată, direct sau indirect, de măsura exproprierii [care se poate mări prin măsuri legislative sau administrative].

Apelantul-pârât Statul Român nu a invocat faptul că, în cazul concret, al autostrăzii care va trece pe terenul expropriaţilor, zona de protecţie urmează a fi stabilită în conformitate cu vechile dispoziţiile ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 de metri "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului", ci s-a prevalat de neinvocarea în calea de atac exercitată a noilor dispoziţii ale d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 de metri "de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului".

Or, pe de o parte, însăşi teza că apelanţii-reclamanţi nu ar fi invocat în calea de atac exercitată această neregularitate nu este exactă, căci expropriaţii au invocat în mod neîndoielnic şi au solicitat în mod expres obligarea expropriatorului la acoperirea prejudiciului cauzat prin expropriere cu privire la întreg terenul rămas neexpropriat în suprafaţă de 5.847,01 m.p. .

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de casare, nu a tranşat problema în sensul că urmează a se aplica vechile dispoziţii ale O.G. nr. 43/1997 - dezlegare de care Curtea, fără îndoială, ar fi fost ţinută, ci a citat dispoziţiile în vigoare de la data demarării litigiului, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a învederat schimbarea conţinutului legii.

În aceste condiţii, considerarea ca "dezlegată" a unei chestiuni pe care instanţa de control judiciar nu a avut-o în vedere este, pur şi simplu, eronată, încălcă dreptul expropriaţilor la un proces echitabil şi îi obligă în mod inutil la demararea unui litigiu ulterior pentru acoperirea diferenţei de despăgubiri, în condiţiile în care de esenţa activităţii judecătorilor este stabilirea regulilor de drept aplicabile la situaţia de fapt dedusă de părţi judecăţii.

Or, în cauza pendinte, dacă s-ar determina întinderea suprafeţei de teren afectate de zona de protecţie în conformitate cu vechile prevederi ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, iar nu în conformitate cu noile dispoziţiile ale lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, despăgubirea nu ar mai fi "dreaptă" - adică justă, integrală şi efectivă - în sensul art. 44 alin. (3) din Constituţie. Acest caracter inerent despăgubirilor stabilite în considerarea exproprierii realizate reflectă gradul sporit de protecţie pe care constituantul originar a reglementat-o în privinţa dreptului de proprietate privată şi căruia instanţa învestită cu soluţionarea apelului în cauză urmează să îi acorde întreaga eficienţă juridică.

În ceea ce priveşte valoarea reală a imobilului expropriat şi prejudiciul cauzat proprietarilor prin expropriere, în funcţiile de criteriile stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea exproprierii nr. 33/1994 şi dezvoltate de instanţa de control judiciar, s-a reţinut că terenul intravilan expropriat are categoria de folosinţă curţi - construcţii şi o suprafaţă de 153 m.p. [dintr-o suprafaţă totală aflată în proprietatea expropriaţilor de 6.000,01 m.p., filele x J. Cornetu], fiind situat în Voluntari, judeţul Ilfov, tarlaua x/2, parcela x - aspecte necontestate în al doilea ciclu procesual.

Prin urmare, suprafaţa rămasă neexpropriată este de 5.847,01 m.p., din care zona de protecţie este cuprinsă între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului:

▪ calculată potrivit reglementării în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată - lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 m. măsuraţi "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului" - 1.546,79 m.p.;

▪ calculată potrivit reglementării favorabile actuale - lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, intrată în vigoare la data de 15.08.2016 - 50 m. măsuraţi "de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului" - 3.051 m.p.

S-a mai constatat că terenul expropriat în suprafaţă de 153 m.p. nu are ieşire la drumul principal şi nici utilităţi sau alte amenajări, aspecte reţinute de toţi cei 3 experţi din comisia desemnată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, deci inclusiv de expertul I. din partea persoanelor supuse exproprierii .

Expertul numit de instanţă [J.] şi expertul desemnat de expropriator [K.] au ajuns la concluzia, însuşită de instanţă - că variabila E (Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.02.2011 de BNP L., dos. pendinte) este cea mai apropiată de terenul expropriat, fiind, de exemplu, la rândul lui, un teren fără ieşire la drumul principal, singurul, de altfel, de acest fel identificat dintre variabilele analizate .

Într-adevăr, aşa cum au susţinut expropriaţii, terenul care formează obiectul variabilei E este şi loc înfundat, urmând să fie alipit la un lot care are acces la str. x din Voluntari, însă şi terenul expropriaţilor se află într-o situaţie similară, având acces numai la un drum de exploatare, neamenajat, fiind situat "în câmp" .

De asemenea, Curtea a reţinut că la variabila E se impune aplicarea corecţiei pentru lipsa utilităţilor, deoarece, pe de o parte, terenul expropriat nu are utilităţi, iar pe de altă parte, nu există incompatibilitate între împrejurarea că variabila E este loc înfundat şi împrejurarea că utilităţile chiar există în fapt. Cu toate acestea, faţă de împrejurarea că terenul expropriat este situat la câteva sute de metri de străzile x şi y, unde există utilităţi, a fost redusă valoarea corecţiei stabilite de experţi de la 33,5 % la doar 10% [v. dos. pendinte; 57,09 euro/m.p. - corecţie de 10% - preţ corectat de 51,38 euro/m.p.].

Potrivit art. 27 din Legea exproprierii nr. 33/1994:

"(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.

(2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

Cum despăgubirea oferită de expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012 a fost de 2.660,36 RON, iar valoarea reală a imobilului expropriat este de 153 m.p. x 51,38 euro/m.p. = 7.861,14 euro, adică 34.264,35 RON calculaţi la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018, rezultă că diferenţa datorată expropriaţilor pentru suprafaţa de 153 m.p. de teren expropriat este de 31.603,99 RON, adică 7.250,78 euro.

Curtea de apel nu a reţinut punctul de vedere al expertului I., desemnat de expropriaţi, acesta rămânând constant în varianta opiniei singulare în raport de opinia majoritară exprimată de ceilalţi membri, deşi a făcut parte dintr-o comisie de experţi. Soluţia legiuitorului în reglementarea comisiei de trei experţi pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe cale judiciară, din care fac parte câte un expert propus de părţi [expropriatorul şi expropriatul] şi unul desemnat de instanţă, a avut în vedere tocmai echilibrarea concluziilor pe care experţii sunt chemaţi să le formuleze, armonizarea metodelor, criteriilor, corecţiilor etc.

În mod evident, nu poate fi reţinută nici puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 429A/13.06.2016 pron. de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosar nr. x/2012, prin care a fost stabilită valoarea de 97,74 euro/m.p. a terenului de 542 m.p. cu nr. cadastral x dintr-o suprafaţă de 6.366 m.p. cu nr. cadastral x, deoarece este de domeniul evidenţei că fiecare teren trebuie analizat în funcţie de situaţia sa particulară, expropriaţii având posibilitatea de a depune la dosarul cauzei pendinte, eventual, acelaşi variabile care au stat la baza evaluării din acel dosar.

În ceea ce priveşte prejudiciul pentru suprafaţa de teren afectată de zona de protecţie - trecând peste chestiunea determinării legii aplicabile, în sensul că ea trebuie să fie calculată potrivit reglementării actuale reprezentate de lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, s-a reţinut că modul de calcul se determină după formula:

■ suprafaţa afectată de zona de protecţie x 0,4 din valoarea terenului x POT, unde:

▪ 0,4 - reprezintă corecţia pentru valoarea zonei de protecţie din cauza "Restricţiilor de folosire conform planului urbanistic" prevăzută în Buletinul documentar editat de Corpul Experţilor Tehnici din România (Expertiza tehnică nr. 97);

▪ P.O.T., adică procentul de ocupare a terenului - reprezintă raportul dintre suprafaţa construită la sol (S.C.) şi suprafaţa terenului afectat de zona de protecţie x 100 (de exemplu, P.O.T. = 50%, ceea ce înseamnă că se poate construi pe maxim 50 m.p. din suprafaţa terenului afectat de zona de protecţie).

Faţă de aceste aspecte, cuantumul prejudiciului este de 3.051 m.p. x 0,4 x 51,38 euro/m.p. x 0,5 = 31.352,07 euro.

Incidenţa indicatorului de urbanism P.O.T. în privinţa unei suprafeţe de teren construibile nu poate fi negată, aşa cum au invocat expropriaţii, fiind cert argumentul potrivit căruia apelanţii-reclamanţi oricum nu ar fi putut exploata suprafaţa de 3.051 m.p. ca suprafaţă integral construibilă.

Anexa nr. 1 - pct. A - pct. 2 - subpunctul 2.3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii prevede "Conţinutul - Cadru al documentaţiei tehnice D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii - A. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. - I. Piese scrise - 2. Memoriu - 2.3 Date şi indici care caracterizează investiţia proiectată, cuprinşi în anexa la cererea pentru autorizare: (…) - procentul de ocupare a terenului - P.O.T.".

Chiar dacă O.G. nr. 43/1997 are caracter special în raport de prevederile Legii nr. 50/1991, aceste norme speciale completează cadrul normativ general, indicatorul de urbanism P.O.T. nefiind înlăturat de prevederile speciale ale art. 47 din O.G. nr. 43/1997. Prin urmare, pentru această componentă a prejudiciului, este corect aplicată şi corecţia de 0,4 impusă de zona de protecţie, deoarece indicatorul P.O.T. ar fi fost oricum incident, independent de măsura exproprierii.

6. Cererea de recurs (în al doilea ciclu procesual):

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii C., D., A. şi B., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Într-un prim subsidiar, recurenţii au cerut admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 189.543,40 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, compusă din: 21.116 euro reprezentând valoarea de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 153 mp şi 168.427,40 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafaţa de 3051 mp - zona de protecţie.

Într-un al doilea subsidiar, recurenţii au pretins admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu obligarea pârâtului la plata sumei de 136.776,90 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, compusă din: 15237,27 euro reprezentând valoarea de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 153 mp şi 121.539,63 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafaţa de 3051 mp - zona de protecţie.

I. În motivarea recursului, care fundamentează soluţia de casare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare, au fost formulate următoarele critici:

a.Instanţa de apel a încălcat principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare, oralităţii şi dreptului la un proces echitabil prin aceea că nu a acordat cuvântul reclamanţilor pe apelul părţii adverse. Din încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 08.03.2019 reiese că reclamanţii nu au avut cuvântul asupra apelului părţii adverse, fiindu-le acordat cuvântul să susţină numai propria cale de atac, caz în care este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

b.Relativ la stabilirea valorii de piaţă a terenului expropriat, nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că a fost omologată o comparabilă-contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.2011, ce priveşte un teren care nu are aceleaşi caracteristici cu cele ale terenului expropriat. Împrejurarea că terenul expropriat are ieşire la DE nu îl face similar cu terenul din comparabilă, care este un teren înfundat, achiziţionat exclusiv pentru a fi alipit unui teren cu ieşire la un drum public. Valoarea unui teren înfundat nu poate fi aceeaşi cu cea a unui teren ce nu prezintă deschidere la calea publică.

Cum terenul cuprins în comparabila E reprezintă un lot înfundat, fără deschidere la drumul public, această comparabilă nu poate furniza preţul de piaţă, valoarea lui de tranzacţionare fiind stabilită de părţile contractante şi în considerarea acestei caracteristici negative a terenului.

Procedând la o asemenea omologare, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că preţul se va stabili prin raportare la terenuri de acelaşi fel, adică având aceleaşi caracteristici, aspect stabilit deja de ICCJ în prima decizie de casare. Stabilirea valorii de piaţă prin raportare la o comparabilă ce conţine un teren înfundat creează o situaţie în care expropriatorul nu primeşte acea compensaţie corespunzătoare, cu încălcarea dispoziţiilor naţionale şi internaţionale care prevăd ca deposedarea să fie făcută cu dreaptă şi rezonabilă despăgubire.

Învederează recurenţii că, în cadrul obiecţiunilor la raportul de expertiză, au susţinut eliminarea comparabilei din grila de comparaţie, precum şi refacerea raportului de expertiză, pentru lămurirea pe deplin a situaţiei de fapt, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Reţinerea instanţei de apel că terenul reclamanţilor nu are deschidere la calea publică este una eronată. Mai mult decât atât, luând în considerare această caracteristică negativă a comparabilei E- de a nu avea deschidere la drumul public, experţii şi instanţa de judecată nu au aplicat vreo corecţie care să ducă la egalizarea valorii terenurilor în măsura în care acest procedeu era compatibil cu principiul similarităţii comparabilelor cu terenul de evaluat.

c. I se mai impută instanţei de apel încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în legătură cu stabilirea valorii prejudiciului pentru restul de teren rămas în proprietatea reclamanţilor.

În opinia recurenţilor, formula de calcul corectă pentru stabilirea prejudiciului afectării restului de teren de zona de protecţie este: valoarea de piaţă X coeficientul de 0,4, fără aplicarea şi a coeficientului POT de 0,5.

Modalitatea de calcul a prejudiciului, astfel cum a fost stabilit de instanţa de apel, încalcă legea sub trei aspecte.

Dintr-o primă perspectivă, se opun dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. În primul ciclu procesual, expertiza a stabilit şi cuantificat prejudiciul pentru zona de protecţie prin raportare la formula de calcul: valoarea de piaţă X coeficientul de 0,4. Aşadar, în primul ciclu procesual, s-a acordat valoarea de 102 euro/mp X 0,4 X suprafaţa zonei de protecţie. În primul ciclu procesual nu s-a contestat această formulă de calcul a prejudiciului, apelantul pârât criticând acordarea în întregime a prejudiciului pentru zona de protecţie. Formula de calcul a prejudiciului a fost analizată în primul ciclu procesual de ICCJ, care a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea prejudiciului astfel cum a fost stabilit de către instanţa de apel în primul ciclu procesual.

Dintr-o a doua perspectivă, aplicarea şi a coeficientului de 0,5 (pe lângă cel de 0,4) în considerarea Legii nr. 50/1991 este făcut cu aplicarea greşită a principiului derogării legii speciale de la legea generală. O.G. nr. 43/1997 derogă de la dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi stabileşte că întreaga suprafaţă de teren reprezentând zona de protecţie, care rămâne în proprietatea reclamanţilor rămâne neconstruibilă, fiind afectată de restricţiile prevăzute în mod expres de acest act normativ (art. 17 şi 47). Reţinerea de către instanţa de apel ca legal a coeficientului de 0,5- procentul de ocupare a terenului, înseamnă o recunoaştere a posibilităţii de construire de 1/2 din suprafaţa terenului afectat de zona de protecţie, ceea ce este nelegal în raport de prevederile O.G. nr. 43/1997 care interzice evaluarea construcţiilor pe toată suprafaţa zonei de protecţie. Este nelegal să aplici un coeficient POT unui teren, care prin reglementare expresă, cum este O.G. nr. 43/1997 este integral neconstruibil.

În al treilea rând, se susţine că aplicarea corecţiei de 0,4 este făcută de experţi în considerarea scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanţilor şi care se afla în zona de protecţie tocmai în considerarea restricţiilor de construibilitate. De altfel, coeficientul de 0,4 reprezintă corecţie pentru valoarea zonei de protecţie din cauza restricţiilor de folosire conform planului urbanistic prevăzut în Buletinul documentar edictat de Corpul Experţilor Tehnici din România. Or, aplicarea succesivă şi a corecţiei de 0,5 (pe lângă cel de 0,4) care are acelaşi scop, încalcă principiul justei despăgubiri prevăzut de art. 562 alin. (3) C. civ., dar şi art. 1 din Legea nr. 33/1994. Prin urmare, instanţa de apel aplică două corecţii cu aceeaşi finalitate: restricţionarea regimului de construibilitate pentru zona de protecţie.

Acordarea unei compensaţii de 10,27 euro/mp pentru terenul în suprafaţă de 3051 mp, provenită din aplicarea formulei validate de instanţă (51,38 X 0,4 X 0,5) este una necorespunzătoare şi injustă. Valoarea terenului afectat de zona de protceţie scade cu cel puţin 50% din valoarea de piaţă în considerarea faptului că, deşi terenul reclamanţilor are categoria de folosinţă intravilan curţi construcţii, acesta devine integral neconstruibil şi poate fi folosit numai pentru întrebuinţare agricolă.

II. În ceea ce priveşte solicitarea de modificare în recurs a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 189.543,40 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, compusă din: 21.116 euro reprezentând valoarea de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 153 mp şi 168.427,40 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafaţa de 3051 mp - zona de protecţie, s-au adus următoarele argumente:

Recurenţii solicită instanţei omologarea raportului de expertiză în varianta minoritară, întocmit de expertul I., la preţul de 138,01 euro/mp.

Acest expert a selectat şi a analizat în mod constant comparabilele CVC nr. 1054, 4147, 283 şi 3072. Arată recurenţii că punctul de vedere al expertului I. are o singură critică: neselectarea comparabilei CVC nr. 29/2012. În cadrul punctului său de vedere, s-a calificat pentru furnizarea preţului CVC nr. 3072.

Este de menţionat că ambele rapoarte de expertiză nu au valoare absolută, instanţa fiind suverană în reevaluarea grilelor de comparaţie. Chiar dacă unul dintre punctele de vedere este majoritar, acesta nu exclude omologarea punctului de vedere minoritar, pentru că ambele reprezintă probe ştiinţifice şi nicio dispoziţie legală din dreptul comun sau din legislaţia specială nu impune instanţei de judecată omologarea punctului de vedere majoritar, numai pe criteriul numărului de experţi, singurul criteriu fiind acela al trecerii acestei probe prin filtrul raţionamentului logico-juridic al instanţei de judecată. Faptul că Legea nr. 33/194 prevede constituirea unei comisii formată din 3 experţi nu înseamnă că părerea experţilor trebuie să fie unică, instanţa fiind suverană în alegerea punctului de vedere care respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În ambele variante de expertiză (atât J., K., pe de o parte, cât şi I., pe de altă parte), opţiunea experţilor de a selecta una din comparabile a avut unic considerent faptul că i s-a aplicat cea mai mică corecţie brută. În opinia recurenţilor, un atare considerent nu este de natură a asigura, singur, deplina eficienţă a cerinţei ce rezidă din art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a deciziei CCR nr. 12/2015, în sensul de a fi vorba de tranzacţii pentru imobile de acelaşi fel, care să fi fost încheiate la data exproprierii.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care prevăd: "Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de pârâţi şi va hotărî’’. Acest text de lege este elocvent în privinţa posibilităţii instanţei de judecată de a reevalua concluziile raportului de expertiză, putând selecta orice altă comparabilă, care respectă criteriile impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, criteriul celei mai mici corecţii brute aplicate unei comparabile nefiind suficient pentru selectarea comparabilei.

Singurele contracte de vânzare-cumpărare care cuprind comparabile asemănătoare, din perspectiva caracteristicilor cu terenul ce se expropriază, sunt comparabilele CVC nr. 29 şi 3072, care conţin terenuri ce nu se află într-o zonă sistematizată urbanistic, fiind situate la distanţe mici faţă de subiectul evaluat, mai puţin de 1000 m. Totodată aceste comparabile sunt contemporane cu momentul exproprierii - noiembrie 2011.

Comparabila CVC nr. 3072/2011 poate fi selectată pentru furnizarea preţului în considerarea caracteristicilor care o aproprie de subiectul de evaluat, astfel: faptul că terenul a făcut parte iniţial din extravilanul arabil al localităţii Voluntari, fiind scos ulterior din circuitul agricol, conform aprobării 8586/2003 a DADR Ilfov şi înregistrării nr. x/2003 a OCPI Ilfov; faptul că este situat la 677,25 m faţă de subiectul de expropriat, conform expertizei judiciare M., întocmită la 16.09.2016 de către apelanţii reclamanţi pentru stabilirea distanţei între terenul acestora şi toate comparabilele puse la dispoziţia experţilor; faptul că este situat la marginea localităţii Voluntari, nefiind afectat de elemente de sistematizare, fără a-i fi atribuit număr poştal, deşi apare ca fiind situat pe strada x; faptul că acest teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, ceea ce confirmă că acest teren se afla, iniţial, în extravilanul arabil al localităţii Voluntari, fiind deci neafectat de elemente de sistematizare.

Valoarea de piaţă în această variantă este de 21.116 euro (153mp X 138,01 euro/mp), iar valoarea prejudiciului pentru zona de protecţie, calculată conform formulei valoare de piaţă X0,4 X 3051 mp este de 138,01 mp X 0,4 X 3051 = 168.427,40 euro.

III. Al doilea subsidiar susţinut de recurenţi vizează modificarea deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 136.776,90 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, compusă din: 15237,27 euro reprezentând valoarea de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 153 mp, 121.539,63 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafaţa de 3051 mp - zona de protecţie.

În această variantă recurenţii solicită omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul J. K., dar prin reevaluarea grilei de comparaţie şi acordarea preţului de piaţă de 99,59 euro/mp.

Pentru a ajunge la această valoare, solicită instanţei ca, după înlăturarea comparabilei E, să selecteze comparabila B din grila de comparaţie, respectiv CVC nr. 29/2012, căreia să-i înlăture corecţia de -33,5% pentru elementul de comparaţie utilităţi, amplasamentul terenului fiind identificat tot prin coordonate cadastrale, tarla şi parcela, care conduc la concluzia rezonabilă că terenul nu se află într-o zonă sistematizată.

Sunt prezentate o serie de argumente pentru care această comparabilă poate fi selectată: terenul are deschidere la DE 397, întocmai ca şi subiectul de evaluat şi nu are utilităţi; contractul este încheiat mai aproape de momentul exproprierii, respectiv mai puţin de două luni faţă de comparabila 6, care este încheiată la 6 luni după momentul exproprierii; suprafaţa este mai apropiată de terenul expropriat; are un istoric similar cu terenul reclamanţilor (a fost iniţial un teren agricol, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, şi, ulterior scos din circuitul agricol prin decizie administrativă)

IV. Curtea de apel nu a valorificat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat constând în decizia civilă nr. 429A/13.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2012, prin care a fost stabilită valoarea de 97,74 euro/mp a unui teren ce face un corp comun cu terenul din speţă, potrivit numerelor cadastrale evidenţiate de reclamanţi.

Structurând criticile formulate prin memoriul de recurs de către recurenţii C., D., A. şi B., Înalta Curte reţine următoarele:

1. Motivul de recurs prin care se invocă încălcarea principiului oralităţii, contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, în contextul în care instanţa de apel nu a acordat cuvântul apelanţilor reclamanţi C., D., A. şi B. asupra apelului formulat de pârâtul Statul Român prin CNAIR împotriva sentinţei civile nr. 2221/08.09.2015, poate fi subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind în discuţie nesocotirea unor principii fundamentale, reglementate prin norme de procedură.

Prevederile art. 127 C. proc. civ. reglementează caracterul oral al dezbaterilor, atât asupra fondului cauzei, cât şi asupra oricărei alte chestiuni de fapt sau de drept supuse discuţiei părţilor. Oralitatea contribuie la asigurarea principiului contradictorialităţii părţilor în procesul civil, precum şi la exercitarea dreptului lor la apărare.

Înalta Curte reţine că încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor, prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părţile prezente în proces, atrage nulitatea hotărârii judecătoreşti. În egală măsură, neîndeplinirea obligaţiei de consemnare a susţinerilor părţilor, prevăzută de dispoziţiile art. 147 C. proc. civ., face imposibilă exercitarea controlului judiciar, cu consecinţa nulităţii hotărârii.

În speţă motivul de recurs nu este fondat, întrucât la termenul de judecată din 8 martie 2019, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, instanţa de apel a acordat cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente asupra celor două cereri de apel formulate, astfel cum rezultă din consemnările redate în încheiere, la pag. 381 verso dosar apel. Faptul că apelanţii reclamanţi au ales să nu combată oral motivele de apel expuse de apelantul pârâtă Statul Român prin CNAIR, ci doar să susţină propria cale de atac, nu poate conduce la concluzia că a fost încălcat acest principiu fundamental, al oralităţii, din care se degajă şi încălcarea celorlalte principii, al contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, deoarece, pe temeiul principiului disponibilităţii procesului civil, fiecare parte are deplina alegere a modalităţii în care înţelege să îşi susţină cauza şi să îşi prezinte poziţia procesuală în cadrul dezbaterilor pe fond.

Pe de altă parte, se constată că reclamanţii şi pârâta au formulat motive comune de apel în ce priveşte valoarea imobilului expropriat şi prejudiciul pentru zona de protecţie, astfel că atunci când aceştia şi-au prezentat oral motivele au răspuns, implicit, şi punctului de vedere exprimat de partea adversă. În plus, din lecturarea încheierii de şedinţă din 8 martie 2019, se observă că, după susţinerea cererilor de apel de către apelanţi şi a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public, apelanţilor reclamanţi li s-a dat cuvântul în replică pe chestiunea stabilirii valorii de piaţă a imobilului expropriat, sens în care au invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ce priveşte decizia nr. 429/2016, pentru susţinerea preţului de 97,74 euro/mp. Or, în raport de aceste elemente, nu se poate imputa instanţei săvârşirea unor neregularităţi procedurale, în ceea ce priveşte aspectele relevate de recurenţi, apte să atragă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

2. Recurenţii sunt nemulţumiţi de valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 153 mp, situat în Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x şi invocă, în recurs, încălcarea de către instanţa de apel a regulilor referitoare la alegerea comparabilelor. Astfel, în speţă a fost omologată variabila E, ce vizează contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.2011, autentificat de BNP L., având ca obiect teren ce nu prezintă aceleaşi caracteristici cu cele ale terenului expropriat, în sensul că este un teren înfundat, fără ieşire la calea publică. Or, valoarea unui teren înfundat nu poate fi aceeaşi cu valoarea unui teren ce are deschidere la calea publică, cum este cel expropriat.

Se mai învederează că eliminarea comparabilei din grila de comparaţie a fost dedusă judecăţii pe calea obiecţiunilor la raportul de expertiză, alături de care s-a cerut şi refacerea raportului de expertiză în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Alături de această critică principală, care susţine soluţia de casare a deciziei atacate şi trimitere spre rejudecare a pricinii la instanţa de apel, recurenţii au mai formulat alte două critici subsidiare, în scopul modificării, în recurs, a deciziei şi acordarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 153 mp.

În acest sens au fost aduse argumente pentru omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul I., în varianta minoritară, cu menţiunea că singurele comparabile apte de a fi validate, din perspectiva întrunirii caracteristicilor cu terenul expropriat, sunt contractele de vânzare-cumpărare nr. x/17.01.2012 şi nr. y/10.08.2011. S-au identificat mai multe motive pentru care comparabila nr. 3072/10.08.2011 poate fi calificată pentru furnizarea preţului de piaţă: localizare, analizarea situaţiei juridice şi afectarea de elemente de sistematizare.

Ca efect al omologării raportului de expertiză efectuat de acest expert şi în raport de valoarea unitară a terenului de 138,01 euro/mp., recurenţii au solicitat despăgubiri în sumă de 21.115,53 euro.

Un ultim subsidiar are ca cerinţă omologarea raportului de expertiză întocmit de experţii J. şi K., prin reevaluarea grilei de comparaţie, cu acordarea preţului de piaţă de 99,59 euro/mp, însumând 15.237,27 euro.

După înlăturarea din grilă a comparabilei E- contract de vânzare-cumpărare nr. x/2011, recurenţii solicită instanţei de recurs selectarea comparabilei B-contract de vânzare-cumpărare nr. x/2012, cu aplicarea unor corecţii pentru elementul de comparaţie utilităţi şi prezintă, totodată, criteriile care i-au îndreptat spre alegerea acesteia: data încheierii contractului, localizarea, destinaţia terenului şi situaţia juridică.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane’’, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unităţile administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză.’’

Textul legal indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, la calcularea acestora trebuind să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială.

Astfel cum reiese din conţinutul memoriului de recurs, recurenţii nu critică modul de stabilire a despăgubirilor prin raportare la textul legal incident, respectiv nu formulează critici privitoare la nerespectarea criteriilor legale, ci doar pe modul de apreciere a probelor, mai exact reevaluarea grilei de comparare în determinarea preţului de piaţă pentru terenul expropriat, susţinând înlăturarea comparabilei E, ce priveşte contractul nr. x/2011 şi selectarea, pe rând, a comparabilelor ce vizează contractele de vânzare-cumpărare nr. x/2011 şi nr. y/2012, aspecte care nu se încadrează în ipoteza conturată - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sau în oricare alt motiv de recurs dintre cele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Aprecierea instanţei asupra probatoriului conduce la configurarea unei anumite situaţii de fapt, iar criticile formulate în legătură cu aceste aspecte privesc temeinicia hotărârii atacate, iar nu legalitatea acesteia şi, prin urmare, nu pot constitui obiect de analiză în recurs. De altfel, modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai reprezintă motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, fiind abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că aserţiunile recurenţilor au fost deduse judecăţii prin intermediul obiecţiunilor la raportul de expertiză în opinie majoritară, refăcut, astfel cum rezultă din dosarul curţii de apel nemaiputând fi supuse încă odată cenzurii în prezentul recurs.

În sinteză, se constată că prin încheierea din 29 mai 2018, Curtea de apel a încuviinţat parţial obiecţiunile reclamanţilor, dispunând refacerea raportului efectuat în opinie majoritară şi a opiniei separate. Experţii J. şi K. şi expertul I. au răspuns obiecţiunilor, la care reclamanţii apelanţi au formulat alte obiecţiuni, reiterând, în esenţă, aceleaşi argumente pentru înlăturarea unor comparabile şi selectarea altor comparabile cu aplicarea corecţiilor adecvate. Prin încheierea din 23 noiembrie 2018, curtea de apel a admis în parte respectivele obiecţiuni, a dispus refacerea raportului de expertiză efectuat în opinie majoritară şi a reţinut că nu se justifică eliminarea comparabilei E din grila de comparaţie prin raportare la categoria de folosinţă a terenului şi dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, preţul fiind susceptibil de ajustare în raport de caracteristicile terenului. S-a depus de către experţii J. şi K. răspunsul la obiecţiuni, la care reclamanţii apelanţi au formulat obiecţiuni, ce reprezintă o reluare a criticile iniţiale la adresa raportului de expertiză realizat în opinie majoritară. La termenul de judecată din 8 martie 2019, instanţa a respins obiecţiunile şi a argumentat că nu este utilă intervenţia experţilor în rezolvarea chestiunilor ridicate prin intermediul obiecţiunilor, la dosar regăsindu-se suficiente date şi informaţii pentru a se pronunţa o soluţie pe fondul apelurilor.

Raportat la motivul de recurs în discuţie, se mai reţine că aprecierea instanţei de apel cu privire la caracterul lămuritor al răspunsului experţilor la obiecţiunile formulate şi la necesitatea sau nu a refacerii raportului de expertiză intră în atributul exclusiv al acestei instanţe în materie de utilitate a probelor, necenzurabile în recurs pentru considerentele deja arătate.

3. Al treilea motiv de recurs, care priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 din perspectiva stabilirii valorii prejudiciului pentru suprafaţa de teren de 3.051 mp, rămas în proprietatea recurenţilor (zona de protecţie) nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că, din susţinerile recurenţilor pe acest aspect, pot fi extrase două critici.

Printr-o primă critică se conturează nerespectarea de către instanţa de apel a statuărilor cuprinse în decizia de casare nr. 1797/6 octombrie 2016, în sensul că s-a validat îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea prejudiciului astfel cum acesta a fost stabilit de curtea de apel în primul ciclu procesual, potrivit formulei de calcul: valoarea de piaţă X coeficientul de 0,4. În sprijinul acestei teze, s-a mai argumentat că, în primul ciclu procesual, nu s-a contestat modalitatea de determinare a prejudiciului pentru zona de protecţie, apelantul pârât susţinând, prin motivele de apel, numai înlăturarea acestui prejudiciu.

Prevederile art. 315 C. proc. civ. stipulează: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.’’

Se reţine că, prin decizia de casare, pronunţată în primul ciclu procesual, instanţa supremă a statuat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la repararea prejudiciului pentru terenul situat în zona de protecţie a autostrăzii, decurgând din restricţiile de folosire impuse de O.G. nr. 43/1997, însă valoarea acestuia urmează a fi reevaluată, în rejudecare, în raport de valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat.

Aceste repere au fost avute în vedere de instanţa de rejudecare a apelului, Curtea de Apel Bucureşti dispunând efectuarea unei noi expertize prin care să se stabilească valoarea terenului expropriat în suprafaţă de 153 mp, întinderea suprafeţei de teren afectate de zona de protecţie şi valoarea prejudiciului în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Însuşindu-şi variabila E din grila de comparare, ce corespunde contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.2011, cu aplicarea unor corecţii pentru lipsa utilităţilor, instanţa a stabilit valoarea terenului expropriat la 51,38 euro/mp, iar în conformitate cu reglementarea cuprinsă în lit. d) din Anexa 1 din O.U.G. nr. 43/1997, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, a determinat suprafaţa neexpropriată pentru care pârâtul datorează despăgubiri în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994, ce corespunde zonei de protecţie a autostrăzii, ca fiind de 3.051 mp. Evaluarea prejudiciului în acest caz, de 31.353,07 euro, a avut la bază următoarea formulă de calcul: suprafaţa afectată de zona de protecţie X 0,4 din valoarea terenului X POT(0,5).

Or, în raport de indicaţiile trasate de instanţa de casare, ce au fost respectate în virtutea principiului enunţat prin dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi confirmată ipoteza susţinută de recurenţi, potrivit căreia ICCJ (prin decizia de casare) a validat întinderea prejudiciului astfel cum acesta a fost stabilit de instanţa de apel în primul ciclu procesual, deoarece apelantul pârât nu contestase formula de calcul în primul ciclu procesual.

În consecinţă, se reţine că nu poate fi opusă instanţei de apel, în rejudecare, prin efectul generat de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., modalitatea de cuantificare a prejudiciului rezultată din raportul de expertiză din primul ciclu procesual (în apel) - valoarea de piaţă X coeficientul de 0,4.

A doua critică, ce are un caracter subsidiar, pune în discuţie modul de calcul al cuantumului prejudiciului pentru zona de protecţie, însuşit de instanţa de apel conform formulei: valoarea de piaţă X coeficientul de 0,4 X coeficientul POT, argumentele recurenţilor pledând pentru eliminarea din ecuaţie a coeficientul POT de 0,5%, întrucât prin restricţiile impuse de O.G. nr. 43/1997, terenul devine în integralitate neconstruibil.

Înalta Curte constată că afectarea unei suprafeţe din terenul rămas în proprietatea recurenţilor, ca efect al exproprierii, de zona de protecţie a autostrăzii nu are drept consecinţă transformarea categoriei de folosinţă a terenului din intravilan curţi-construcţii în extravilan arabil, deoarece O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor nu exclude construirea pe terenurile afectate zonelor de protecţie, ci impune doar anumite restricţii de construire prin art. 17 alin. (2), sens în care corect curtea de apel a reţinut că acestea trebuie avute în vedere la stabilirea valorii prejudiciului pentru zona de protecţie.

Legea afirmă expres că terenurile afectate zonei de protecţie rămân în proprietatea vechilor titulari (art. 17 alin. (2), însă acestea comportă o serie de restricţii de utilizare, astfel încât proprietarul nu se mai poate bucura de plenitudinea atributelor dreptului său de proprietate în sensul art. 44 din Constituţia României şi al art. 1 din Protocolul adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi, drept urmare, este îndreptăţit să obţină o dezdăunare. Fără a contesta aceste aspecte, precum şi îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri, aspect confirmat de Înalta Curte prin decizia nr. 1797/6 octombrie 2016, instanţa reţine că valoarea terenului aferent zonei de protecţie nu poate fi egală cu cea a terenului expropriat prin hotărâre de guvern, deoarece nu ne aflăm în ipoteza unei exproprieri în fapt, ci este incidentă ipoteza când titularul dreptului de proprietate suferă numai o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său. Prin urmare, valoarea de 10.27 euro pe mp, stabilită de instanţa de apel (31.352,07:3051mp), prin aplicarea unor corecţii în considerarea restricţiilor de folosire edictate de O.G. nr. 43/1997 şi a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, este proporţională cu limitarea dreptului lor, neputându-se constata o încălcare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ce priveşte stabilirea acestei componente a prejudiciului.

4. Recurenţii au mai opus, neîntemeiat, în cadrul determinării valorii de piaţă a imobilului expropriat, puterea de lucru judecat sub aspect pozitiv a deciziei civile nr. 429A din 13.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care a statuat asupra valorii de piaţă pentru un teren ce face parte din acelaşi corp de proprietate cu terenul din speţă, respectiv 97,74 euro/mp.

Constată instanţa că, în contextul în care, anterior, s-a produs o altă expropriere care viza un teren ce făcea parte din acelaşi corp de proprietate cu suprafaţa expropriată în prezent, expropriatorul nu are obligaţia de a-l dezdăuna pe expropriat cu valoarea identică pentru acel teren, per mp, deoarece reperul în stabilirea despăgubirii pentru valoarea de circulaţie a terenului este fixat de legiuitor, prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, sau, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.’’ Preţul rezultat pentru acel teren poate constitui cel mult un element de comparaţie în procedura de evaluare a imobilului supus exproprierii, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 429A din 13.06.2016.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. pe aspectele cercetate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamanţilor în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C., D., A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 636 A din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.