Withdrawal of appeal in service contract dispute: court took act of discontinuance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 26 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 859.372,61 RON reprezentând preţul restant al serviciilor prestate, aferent contractului nr. CS-SC-1 din 11 septembrie 2012 şi la plata dobânzii legale aferentă debitului principal, în cuantum de 223.314,57 RON conform modalităţii de calcul ataşate şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea nr. 42/CC din 4 decembrie 2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei I civile şi a declinat judecarea dosarului, având ca obiect pretenţii, secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Caraş-Severin - Complet specializat în soluţionarea cauzelor privind litigiile dintre profesionişti.

Prin Încheierea nr. 225/CC din 10 decembrie 2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului C8 LP-O din cadrul secţiei a II-a civile, complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a tribunalului, completele specializate în soluţionarea litigiilor civile. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul, având ca obiect pretenţii, Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea conflictului.

Prin Sentinţa civilă nr. 248/CC din 20 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Caraş-Severin.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Caraş-Severin, prin Sentinţa civilă nr. 389 din 28 martie 2019, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.A. şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 823.623,12 RON pretenţii reprezentând contravaloare servicii şi suma de 223.314,57 RON reprezentând dobânzi legale. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 14.431,87 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia nr. 228 din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului. A obligat-o pe apelantă să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 3296,15 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, cu cheltuieli de judecată, considerând incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că sentinţa pronunţată de tribunal a fost comunicată la sediul societăţii la data de 8 iunie 2019, fiind înregistrată în registrul de intrare sub nr. x din 8 iunie 2019, iar apelul declarat împotriva acesteia a fost depus la oficiul poştal la 5 iulie 2019, în termenul legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

În această situaţie, recurenta a apreciat că este eronată reţinerea curţii de apel în sensul comunicării sentinţei tribunalului la 9 mai 2019, în condiţiile în care comunicarea s-a realizat la 8 iunie 2019, soluţia de respingere a apelului ca tardiv fiind nelegală.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

A susţinut că motivarea recursului nu are nicio legătură cu temeiul de drept indicat, ci cu o pretinsă eroare de judecată care ar fi fost săvârşită de instanţa de apel referitor la termenul de exercitare a căii de atac, ceea ce conduce la constatarea caracterului inadmisibil al recursului.

În susţinerea caracterului nefondat al recursului, intimata - reclamantă a arătat că pârâta nu a respectat termenul de declarare al căii de atac, care se socoteşte de la data primirii sentinţei şi nu de la data la care hotărârea a primit număr de înregistrare în registrul intern al societăţii.

A menţionat în acest sens că raportat la dovezile de comunicare din dosar şi nicidecum la înscrisurile modificate prin suprascriere de recurentă, curtea a apreciat în mod legal asupra tardivităţii căii de atac.

Intimata - reclamantă a învederat şi faptul că interesul B. S.A. în promovarea recursului este unul minim, în condiţiile în care la data de 22 ianuarie 2020 i-a achitat debitul la care a fost obligată prin sentinţa tribunalului.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 iunie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 24 iunie 2020, constatând ca nefiind incidentă excepţia ridicată prin întâmpinare referitoare la inadmisibilitatea recursului.

7. La data de 14 septembrie 2020, recurenta - pârâtă S.C. B. S.A., prin avocat C., a formulat cerere de renunţare la judecată, având în vedere că între părţi s-a încheiat, la 3 septembrie 2020, un contract de tranzacţie cu privire la pretenţiile ce formează obiectul litigiului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., iar cererii i s-au anexat împuternicirea specială de renunţare la judecată şi contractul de tranzacţie menţionat.

La aceeaşi dată, a fost înregistrată şi solicitarea intimatei - reclamante A. S.R.L. de a se lua act de renunţarea din partea B. S.A. la judecata cererii de recurs, motivat de încheierea tranzacţiei din 3 septembrie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi:

În drept, art. 406 alin. (1) C. proc. civ., indicat de recurentă în cererea de renunţare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili respectivele drepturi.

Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie, de care instanţa trebuie să ţină cont şi care poate avea loc oricând în cursul judecăţii, putându-se face atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speţă.

Respectând, astfel, principiul disponibilităţii părţilor specific procesului civil şi având în vedere poziţia exprimată de recurentă cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, Înalta Curte urmează a lua act de renunţarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva Deciziei nr. 228 din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.

GGC - NN