Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1613/2020 AI generated

Jurisdiction for transfer of case based on legitimate suspicion: appellate rather than supreme court competence under Art. 142(1) CPC

Case Number Decizia nr. 1613/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice declined jurisdiction in favor of the Ploiești Court of Appeal, ruling without prejudice to the merits of the underlying civil dispute. The case involved a petition for the transfer of a case originally filed in 2018 at the Mizil Court, where the petitioner sought the transfer based on legitimate suspicion (specifically, a lack of trust in the local judiciary of Prahova County) rather than public safety grounds. Applying Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that because the request was grounded in legitimate suspicion against a trial-level court within its territory, jurisdiction resided with the appellate court, not the Supreme Court, which only has competence for transfers based on public safety under Article 142(2).

Legislator headnote

AI generated

art. 40 C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 140 alin. (3) C. proc. civ, art. 142 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for transfer of case based on legitimate suspicion: appellate rather than supreme court competence under Art. 142(1) CPC: Înalta Curte, constată că petentul nu a invocat motive de siguranţă publică, astfel cum acestea sunt definite de art. 140 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora asemenea motive reprezintă împrejurări excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice în circumscripţia căreia se desfăşoară judecata, iar cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă, petentul exprimându-şi lipsa de încredere în instanţele de judecată din Judeţul Prahova.

Keywords

AI generated
grounds of jurisdiction transfer of competence article of civil procedure e-justice transfer of evidence trust

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 iulie 2020, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Mizil.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi (2), art. 39 şi art. 40 C. proc. civ. de la 1865.

În urma verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, se constată că, în speţă, cererea de chemare în judecată care a generat litigiul ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită a fost înregistrată, pe rolul Judecătoriei Mizil, la data de 17 ianuarie 2018.

În raport de data înregistrării pe rolul instanţelor judecătoreşti a pricinii ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită, respectiv 17 ianuarie 2018, se reţine că prezenta cerere de strămutare este supusă dispoziţiilor noului C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. - care a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, potrivit art. 24 din C. proc. civ.

Potrivit art. 142 alin. (1) din acest act normativ:

"Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia (...), iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (...)".

Înalta Curte, constată că petentul nu a invocat motive de siguranţă publică, astfel cum acestea sunt definite de art. 140 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora asemenea motive reprezintă împrejurări excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice în circumscripţia căreia se desfăşoară judecata, iar cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă, petentul exprimându-şi lipsa de încredere în instanţele de judecată din Judeţul Prahova.

Prin urmare, în speţă competenţa de soluţionare a cererii de strămutare se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ.

Or, cererea de strămutare dedusă judecăţii este formulată cu privire la un dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 142 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Ploieşti, instanţă în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Mizil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - NN